Aparente inselatoare

Capitolul I              

               Monica Prest era o femeie frumoasa de douazeci si sapte de ani.Avea ochii negrii si parul saten tuns la nivelul umerilor.Nu il lasa niciodata desprins,ci opta mereu pentru un coada simpla.Formele ei erau bine proportionate si stia exact ce haine ii scoteau in evidenta calitatile fizice.Avea picioarele lungi,dar nu renunta niciodata la tocuri.La un metru si saptezeci si cinci de centimetri inaltime domina usor incaperile in care intra.Era apreciata pentru inteligenta de care dadea dovada in orice moment,frumusetea fiind doar un factor care o aducea mai aproape de perfectiune.Isi lua munca in serios si se autocritica atunci cand facea si cea mai mica greseala.Colegii o descriau ca fiind mult prea dura pentru o femeie.Zambea formal cand tinea o sedinta cu potentiali clienti pe care,in aproape toate cazurile,ii convingea ca firma de publicitate la care lucra ea e cea mai buna optiune pentru nevoile lor.Astazi urma sa cunoasca un client important.Daca reusea sa il convinga sa semneze contractul primea un bonus substantial si  avansarea pentru care muncise atat de mult in ultimul an.

              Pentru ea conta foarte mult punctualitatea,iar potentialul client intarziase deja zece minute.Monica venise in sala de conferinte cu zece minute inainte ca intrunirea sa inceapa.Intr-un final usa se deschise si in incapere intra un barbat inalt,aproape de un metru optzeci si cinci estimase Monica.Avea parul saten inchis si ochii verzi.Avea barbia patrata,indulcita de buzele frumoase care dezvaluiau acum un zambet perfect.Nasul era drept si hotarat,si mai tarziu descoperi ca vocea ii era placuta.

                -Alec Drait,se prezenta el.Scuzati-mi intarzierea,dar traficul in Bucuresti e infernal.

                -Nici o problema,zise Monica.Se mai intampla,dar nu si ei,adauga ea in gand.Sa incepem!

               -As dori o cafea mai intai.

              Incepea sa o enerveze.Dupa ce ca intarziase,mai vroia si cafea,poate si o tigare.Nu avea toata ziua la dispozitie pentru el si desi vroia sa termine cat mai repede cu acest domn Drait,zambi formal si parasi incaperea pentru a-i aduce personal o cafea.Nu vroia sa stea toata ziua dupa o secretara care se misca incet.Nu avea de gand sa prelungeasca intrunirea mai mult decat era necesar.Cand reveni in incapere el spuse:

              -Am observat ca ma studiati cand am intrat in sala de conferinte.Ati vazut ceva interesant?intreba el vadit amuzat.

             -Am vazut un barbat cu trasaturi frumoase,raspunse ea rece,dar nimic pe gustul meu.

             -Adica iti plac barbatii urati?se interesa el.

            -Imi plac barbatii cu un caracter frumos.Frumusetea fizica se afla pe ultimul loc pe lista mea.

           -Si ce mai contine lista ta?Alec nu vroia sa inchida subiectul asa de repede si nu se simti jignit de ceea ce ii spusese ea.

          -Suntem aici sa discutam despre afaceri,nu despre ceea ce imi place sau nu la un barbat,incerca ea sa incheie subiectul.

          -Trebuie sa stii sa te vinzi ca sa atragi clienti.

         -Singurele lucruri de vanzare sunt serviciile noastre,domnule Drait.Oferim cele mai bune servicii de pe piata si toata lumea stie ca aici lucreaza doar profesionisti.Daca nu mai doriti si altceva,as dori sa incepem spuse ea.Pe toata perioada discutiei rostise cuvintele calm,pe un ton normal.Nu vroia sa il jigneasca pe Alec Drait,dar nici sa se lase jignita.Ea respecta mereu,asa ca se astepta sa fie respectata la randul ei.El intrecuse masura si parea ca nu e constient de asta.Parea mai interesat sa faca o noua cucerire,decat sa ii asculte ideile.

            -Semnez contractul in secunda asta daca accepti sa iesi cu mine,la cina, diseara.

          -Nici macar nu stiti daca ideile mele sunt bune.

         -Nu ziceai ca aici lucreaza doar profesionisti?Am incredere totala in tine.Sunt sigur ca vei face o treaba buna.

         -V-am spus ca nu sunt de vanzare.As dori sa-mi ascultati ideile.Ii venea sa il dea afara.Cat tupeu putea sa aiba individul din fata ei.Daca nu urma sa ii devina client l-ar fi palmuit fara sa clipeasca,pentru ca indraznea sa o trateze fara pic de respect.

         -Am spus sa cinam impreuna si atat.Imi poti impartasi ideile tale si intr-un restaurant.O sa aleg unul mare si foarte aglomerat,daca asta doresti,ca sa te simti in siguranta.Poate reusesc sa te fac sa te mai relaxezi un pic.

        Monica ajunsese la capatul rabdarii.Poate ca nu era atat de rau daca accepta sa cineze cu el.Putea sa il convinga sa semneze si contractul si sa-si ia si gandul de la ea.Munca fusese mai importanta decat orice barbat.Acesta era motivul pentru care era singura la douazeci si sapte de ani.Avea alte prioritati si nimeni nu avea sa i le schimbe.Avea destul timp sa-si gaseasca si un partener de viata.Nu se vedea in postura de nevasta,legata cu un lant de picior in bucatarie.Ii placea sa gateasca,dar nu vroia sa fie nevoita sa faca asta de cate ori sotului i se face foame.Era total impotriva acestui stil de viata.Era pe picioarele ei si avea tot ceea ce isi dorise de la viata : un apartament,o masina si un job foarte bun si credea ca este suficient.

               -Ramane stabilit,zise el,vazand ca ea nu se hotarase ce vrea.Diseara la opt sa fii gata si sa aduci si contractul cu tine ca sa fie o intalnire de afaceri.Il citim impreuna si imi explici unde am nelamuriri si daca totul este in ordine il semnez.Ea nici nu apuca sa-l contrazica,caci el adauga in timp ce parasea incaperea: sa iti alegi o tinuta mai eleganta si nu atat de formala.Putem sa luam parte la o cina de afaceri chiar daca nu porti o tinuta office,si cu aceste cuvinte inchise usa in urma lui.

           Grozav!gandi ea,exact ce avem nevoie.Un barbat care vrea sa domine si arunca cu ordine in stanga si in dreapta.Are mare noroc ca avansarea mea depinde de contractul asta,ca altfel isi inghitea cuvintele.

         Seful ei intra in incapere si ii intrerupse sirul gandurilor:

            -Ei,cum a mers?L-ai convins?

           -Diseara vrea sa ne uitam impreuna pe contract si daca totul e in regula il semneaza.Stia care sunt termenii lui asa ca intocmirea contractului nu era o problema.O sa ma ocup de contract.Vreau sa fie gata pentru semnat astazi pana la sase.

           -O sa i spun paznicului atunci ca lucrezi pana tarziu.

          -Nu e nevoie.Nu o sa stam la birou.Vrea o cina de afaceri.Trebuie sa manance in timp ce hotaraste daca ii convin clauzele contractului,zise ea nemultumita.

          -Ideea de baza este ca el  sa semneze contractul.Nu ma intereseaza daca vrea sa il semneze la restaurant,in parc sau in baie.Semnat sa fie,ii replica seful ei pe un ton dur.Stia ca Monica e cel mai bun om al lui ,ii era ca o fiica si,desi nu era dur cu angajatii lui,avea pretentii mari de la ea.

            -Am inteles,domnule,zise ea fara chef.Maine o sa aveti contractul semnat,adauga ea in timp ce isi strangea dosarele .

          -Bafta,Monica!

          -Multumesc,domnule!

            Trebuia sa se comporte cat mai bine posibil cu acest barbat care o intriga atat de tare.Probabil ca el obisnuia sa faca majoritatea femeilor sa ii cada in plasa usor.Dar ea nu facea partea din majoritate si avea sa ii demonstreze asta diseara.Parasi sala de conferinte si se indrepta spre biroul ei.Mai avea treaba de facut si poate ca ar fi terminat o buna parte din ea daca nu-si pierdea timpul cu Alec.Dupa ce suna avocatul firmei si il instiinta despre ce clauze ar trebui sa contina contractul,isi indrepta atentia spre ceea ce mai avea de facut.

                                                                     *

Capitolul II

                Era sapte si jumatate si Monica inca nu se hotarase cu ce sa se imbrace.Era o seara frumoasa de august,iar temperaturile ridicate erau specifice acestei perioade.Se intuneca in jurul orei zece,asa ca mai beneficia inca de frumoasele raze de soare.Privea cu placere la copii care se jucau in fata blocului si credea ca va fi o mama buna intr-o zi,asta daca avea sa gaseasca barbatul potrivit,pentru ca stia ca se putea descurca si ca mama singura,dar nu vroia sa-si priveze copilul de tata.Sunt lucruri pe care le faci doar cu mama si lucruri pe care le faci doar cu tata si ea stia asta foarte bine.In familia ei fiecare parinte isi avea rolul lui.Mama ei era cea care ii spunea lucrurile pe un ton dulce si care regreta daca o certa prea tare,iar tatal ei era persoana dura,care o trezea la realitate de fiecare data cand se cufunda in visare.El o incuraja mereu sa isi fixeze tinte din ce in ce mai mari,dar desigur “o tinta pe care o poti atinge” o atentiona el.

            Timpul trecea si ea inca nu era gata.La opt venea sa o ia domnul “Eu sunt mare si tare” si nu vroia sa intarzie nici un minut.Avea o singura rochie de seara,neagra,cu spatele gol,lunga si cam provocatoare pentru o cina de afaceri.Singura geanta care se asorta avea de doua ori marimea unui portofel,iar ea trebuia sa ia si contractul cu ea.

            -De ce sa nu intru in jocul tau?Cu siguranta rochia asta o sa te dea gata si poate nu o sa mai ai limba asa ascutita,zise ea.Imbracase rochia si se admira in oglinda.Nu vroia sa isi ascunda nici un milimetru din pielea perfecta a spatelui,asa ca-si prinse parul sus intr-o coafura complexa,isi aplica un machiaj ce ii scotea in evidenta ochii,isi asorta o pereche mica de cercei cu pietre negre,primita cadou de la sora ei cu un an in urma si o bratara din aceiasi gama ,incalta o pereche de sandale cu barete subtiri,prinse pe glezna si se studie inca o data in oglinda.

            -Perfect,concise ea.Era obisnuita sa poarte costumele clasice formate dintr-un sacou de stofa neagra si o fusta ce se termina deasupra genunchiului,la care asorta intotdeauna cate o camasa simpla,alba.Era destul de banala,daca nu ar fi frapat prin frumusete.Avea mai multe costume de aceste gen,decat orice alt obiect vestimentar.Rochia de seara si-o achizitionase cu ocazia unei nunti,dar nu apucase sa o poarte deoarece preferase sa stea acasa sa-si termine de schitat ideile.Clientii erau mereu foarte importanti si vroia ca prezentarea ei sa fie impecabila.

            Era opt fara cinci minute cand Alec parca masina in fata blocului ei.Nici nu se mira ca ii stia deja adresa.Era un om influent si putea afla orice despre oricine.Cred ca vrea sa compenseze intarzierea de la intrunire,isi zise ea in timp ce ii privea masina pe geam.Mai poate astepta inca cinci minute.Daca a zis la opt,atunci la opt o sa cobor,ceea ce si facu.

            Insa fu dezamagita cand observa ca cel care venise sa o ia era soferul lui Alec.Normal ca soferul lui e punctual,se gandi ea.

            -Domnul va asteapta la restaurant,o informa acesta.Poftiti,va rog!o indemna el sa uce in masina.

            -Trebuia sa banuiesc,sopti ea mai mult pentru sine.

            Drumul pana la restaurant nu i se paru lung,deoarece in Bucuresti aveai ce admira.In afara de cladirile istorice si forfota constanta specifica unei capitale,era o placere sa admiri fantanile arteziene si sa astepti apusul soarelui intr-unul din multe parcuri cu care locuitorii orasului se mandresc.Monica nu mai avusese de mult ocazia sa fie pasager si profita din plin de asta.

                 Trecusera doar cincisprezece minute cand masina parca in fata unui restaurant.Dupa ce soferul o ajuta sa coboare din masina,ea ridica privirea si citi cu voce tare:

            -Mirage.Interesant,spuse ea.Restaurantul era intins pe o mie doua sute de metri si cu greu gaseai o masa libera.Rezervarile se faceau chiar si cu o luna inainte.Sentimentul care o domina era admiratia.Citise un articol despre acest restaurant si avea o poveste impresionanta.Fusese initial construit in 1988 pentru o femeie pe care Raul Stac,proprietarul,o iubea nespus.Ea ii ceruse sa ii construiasca o casa cu un singur nivel intinsa pe cel putin o mie de metri,ca sa demonstreze ca merita sa ii fie nevasta.Trebuia sa fie mobilata cu mult bun gust si sa o impresioneze din prima.Raul se ocupase personal de supravegherea constructiei si nu lucrase decat cu cele mai scumpe si mai bune materiale de pe piata de la acea vreme.Angajase cei mai buni designeri de interior si toata lumea era de acord ca se intrecuse pe sine.Iubita lui nu apucase niciodata sa vada locuinta terminata pentru ca fugise cu un muzician.Nu credea ca Raul ii va indeplini dorinta si oricum nu il dorea ca sot.Raul suferise atat de mult ca o pierduse incat transformase casa in restaurant si o facuse cadou de nunta surorii lui.Se stinsese din viata la mai putin de doua luni de la terminarea constructiei,”de inima rea”,spuneau toti cei care cunosteau povestea.

            -O seara frumoasa va doresc,domnisoara!ii ura soferul.Initial nu il studiase ,dar acum ii analiza repede trasaturile fetei.Era un om in varsta,dar cu trasaturi placute.Cu siguranta fusese un barbat frumos in tinerete.

          -Va multumesc.O seara frumoasa si dumneavostra,ii zise ea si il privi cum se suie in masina.Cand automobilul pleca,dezvalui un rond plin cu flori aflat in apropiere de intrarea in restaurant.Monica studie cateva dintre ele.Nu cunoastea foarte bine florile,dar recunoscu din prima crinii,pentru ca erau florile ei preferate.Chiar imi place aici.Nu cred ca Alec putea face o alegere mai buna,se gandi ea.Lasa in urma rondul si  urca cele trei trepte ce dominau intrarea in restaurant si imediat cum pasii in hol fu intampinata de seful de sala.

            -Buna seara,domnisoara!

           -Buna seara!raspunse ea in timp ce studia incaperea ticsita cu oameni.Incerca sa il gaseasca pe Alec din priviri.Am o intalnire cu Alec Drait.

         -Va rog sa ma urmati,zise acesta si ii deschise calea.Alec alesese masa aflata in centrul restaurantului.Ii spusese ca avea sa o inconjoare cu oameni ca sa nu se simta amenintata in nici un fel de el si se tinuse de cuvant.

        Daca restaurantul era frumos pe dinafara,ei bine,pe dinauntru ai fi zis ca e ireal.Monica pasea usor pentru a studia mai bine arcadele sculptate si candelabrul ce domina incaperea nu numai prin marime ci si prin frumusete.Era alcatuit din cristale prinse pe nenumaratele brate subtiri.Incaperea era foarte inalta  si Monica isi imagina un palat din vremurile trecute.Auzea deja melodiile specifice balurilor de altadata si isi imagina domnisoare ce chicoteau,ascunzandu-si surasul in spatele unui evantai.Barbatii le priveau cu interes si se apropiau de ele,faceau o plecaciune si le invitau la dans.Privirile Monicai ajunsesera la nivelul meselor.Observa ca nu exista nici macar o masa goala in intregul restaurant.Toata lumea avea o tinuta eleganta si doamnele se intreceau in coafuri si accesorii.Se simtea deja ca la o nunta si isi multumi pentru alegerea facuta in privinta rochiei.Nu s-ar fi incadrat bine in peisaj daca ar fi fost imbracata altfel.

                 Ea insasi era o aparitie si era constienta ca atrasese multe privirile cand traversase  incaperea.Brusc se simtea mai increzatoare.O melodie lenta se auzea in surdina si pe ringul de dans erau cateva cupluri ce se priveau cu dragoste.

         -Bine ai venit,o saluta Alec in timp ce se ridica de pe scaun ca sa o ajute sa se aseze.Esti incantatoare.Cred ca fiecare barbat de aici ma invidiaza.

           Monica multumi scurt pentru complimente si incerca sa para indiferenta.

         -Doriti sa comandati ceva?intreba seful de sala.

         -Un suc de portocale,zise ea.

          -Nu,un cocktail cu fructe,zise Alec si inca un pahar de whisky.

               Monica il privea fix.Nu vroia sa faca o scena la restaurant.Nu venise decat de doua minute si Alec deja alegea pentru ea.Probabil ca nu o credea in stare sa ia decizii de una singura.Scopul ei era sa-l faca sa semneze contractul si putin ii pasa ca el facea pe masculul dominant.Ea isi aseza servieta langa scaun,lasandu-l pe el sa se ocupe de tot ceea ce tinea de cina.

               Dupa ce li se adusera bauturile,Monica scoase contractul.Alec se incrunta usor.

           -De asta am venit nu?ii zise ea observandu-i ridurile dintre sprancene.

           -Imi strici pofta de mancare,ii replica el cu o usoara grimasa.

         Masa pe care o rezervase Alec era de trei persoane si mirosul puternic de whisky  inunda narile Monicai.Aceasta impinse paharul mai departe de ea.

         -Te derajeaza mirosul?se interesesa el,iar Monica aproba din cap.El facu semn sefului se sala si ,dupa ce comanda somon si vin pentru amandoi ,il ruga sa ia si paharul cu whisky.E mai bine acum?

         -E perfect.Ce grija avea el sa o faca sa se simta confortabil.Daca i-ai fi privit din exterior,ai fi zis ca el trebuie sa o convinga pe ea sa semneze un contract si nu invers.Citeste-l!il indemna ea si ii impinse contractul in fata,si zi-mi ce nu intelegi ca sa iti explic si dupa ce il semnezi continuam cu sarada asta.

              -Te-am invitat la cina.Am ales masa din centrul restaurantului ca tu sa te simti in largul tau si am comandat in locul tau pentru ca stiu ce este mai bun in acest restaurant,ii replica el.De ce sa nu facem din seara asta un moment memorabil si nu o sarada?

            Monica incerca sa isi pastreze calmul.Domnule Drait,incepu ea,eu maine trebuie sa merg la munca.Nu pot sa imi petrec toata noaptea aici cu dumneavoastra.Asta nu este o intalnire.E ca o intrunire,doar ca nu suntem in sala de conferinte si nu avem tinute business.As vrea sa nu prelungim momentul mai mult decat este nevoie.

         -In primul rand ma cheama Alec.Am treizeci de ani,nu cincizeci,asa ca nu imi vorbi cu dumneavoastra sau cu domnule si in al doilea rand maine nu te duci la munca.Am vorbit deja cu seful tau si a fost de acord sa iti lase ziua libera,daca accepti sa ma insotesti la o lectie de echitatie.

             Monica simtea cum ii creste tensiunea si cum i se apropia sangele de punctul de fierbere.Nu ii apartinea si nu putea el sa hotarasca cand se duce si cand nu se duce ea la munca.Putin ii mai pasa acum de contract si de avansare.Putea sa o dea si afara.

           -Eu cred,Alec,ii rosti ea numele apasat,ca esti un barbat egocentric si ca ai impresia ca lumea se invarte in jurul tau.Crezi ca sunt o papusa si tu esti cel care ma controleaza.Ochii Monicai aruncau sageti de foc si daca puteai ucide din priviri,atunci cu siguranta Alec Drait era mort de mult.Daca nu vrei sa semnezi contractul,foarte bine.Nu esti ultimul client din tara si nu depind de contractul asta,si daca viata mea ar depinde totusi de el ,atunci as prefera sa mor.Propozitiile erau rostite pe un ton calm,desi Monica l-ar fi strans de gat fara cel mai mic regret.Nu sunt genul de femeie care sa se dea in vant dupa barbatii care cred ca pot domina totul.Nu ma impresioneaza deloc atitudinea ta,ba din contra ma scoate din sarite.Iei hotarari in numele meu si vreau sa te informez ca nu iti apartin.Ma tratezi mai repede ca pe un obiect,decat ca pe un om.Daca tot vorbesti tu si pentru mine atunci de ce nu tii un monolog?Alec zambea si pentru ca el nu se sinchisi sa ii raspunda la intrebare,Monica continua.Ideea intalnirii in imaginea ta nu era o cina de afaceri,te-ai gandit sa demonstrezi ce barbat fatal esti tu.

        -Ai terminat?intreba el cand ea facu o pauza.

         -Pot sa continui pana maine.

         -Parca ziceai ca nu ai toata noaptea la dispozitie.

        -Fac o exceptie pentru tine.

         -Sunt flatat,zise el ironic si scoase un pix din buzunarul interior al sacoului gri,care il prindea atat de bine si semna contractul,apoi isi trecu nervos o mana prin par.

           Monica ramasese inmarmurita.Era sigura ca dupa ce il criticase atata el nu mai avea sa semneze contractul si totusi…

          -Acum as vrea sa dansezi cu mine,daca vrei,desigur.Te asigur ca te voi duce acasa personal dupa ce se termina melodia.El se ridicase deja si o indemna sa isi puna mana intr-a lui.Daca tot ti-am facut pe plac,fa-mi si tu mie,o ruga el.

           Alec tocmai ii semnase avansarea,asa ca accepta si isi aseza usor mana intr-a lui.Atingerea lui parca o electrocuta.Parcursera incaperea aproape zburand si cand ajunsera pe ringul de dans  ochii celor aflati deja acolo se indreptara catre ei.El isi puse mana pe spatele ei gol si o lipi de el.Atingerea lui ii provoca fiori de placere,desi ea gasi o explicatie mai simpla cand el o simti tresarind.Ai mana rece.El zambi si o intreba:

           -Vrei sa conduci tu?Nu as vrea sa zici ca incerc sa te domin.

         Monica nu ii raspunse.Poate ca depasise un pic masura.Un pic mai mult,gandi ea.Nu intelegea cum reusea Alec sa scoata ce e mai rau din ea.Monica isi lipi obrazul de al lui ca sa nu fie nevoita sa il priveasca si ii simti  parfumul ce avea o aroma de scortisoara.Ar fi zis ca e un om chiar placut,daca nu incerca sa scoata in evidenta ca el reprezinta sexul tare.Era mai relaxata,acum ca se afla in batele lui,desi nega acest aspect in sinea ei.Avea sentimente contradictorii fata de el.Intr-o secunda putea sa juri ca nu exista  incapere in care sa poate sta amandoi fara sa se certe,iar in secunda urmatoare  credeai ca sunt cei mai buni prieteni,ca se cunosc de mult timp si se inteleg perfect.Putea fi barbatul ideal daca nu incerca sa o domine tot timpul.

             Cufundata fiind in propriile ganduri,Monica nu auzise cand se terminase melodia si nu realizase ca,pentru o secunda,Alec se oprise.Vocea lui o readuse cu picioarele pe pamant.

              -Am spus doar un dans,Monica.Dar daca mai vrei inca unul,eu nu te refuz.Ii soptise aceste lucruri la ureche si inainte ca trupul ei sa ii tradeze placerea pe care o simtise atunci cand cuvintele ii traversau urechea,se indeparta de el.

           -Ma gandeam la ce am de facut maine la birou,minti ea.Sunt mereu absorbita de cate o problema cand am putin timp liber.

          Alec ridica o spranceana si duca ce o fixa cu privirea zise:

            -Credeam ca ti-a facut placere sa dansezi cu mine,dar probabil ca parerea foarte buna pe care o am despre mine m-a indus in eroare.

           -Nu trebuie sa continui cu ironiile.Am inteles ca am depasit putin masura cand te-am descris,dar in fond am spus doar adevarul.

         -Crezi ca ma cunosti asa de bine dupa o singura zi?

        -Cred ca apreciez bine caracterul omului,raspunse ea convinsa ca ceea ce spunea este adevarat.

       -Mi  se pare mie sau imprumuti din caracterul meu si incepi sa crezi ca le stii pe toate?o intreba el serios.

      Remarca o facu pe Monica sa rada.O noua melodie isi facu simtita prezenta prin acorduri usoare de chitara.Ei nu parasisera inca zona destinata celor ce dansau.Alec o luase iar in brate si acum cei doi se priveau in ochi,fara sa se miste.Distanta dintre buzele lor incepu sa se micsoreze incet,iar respiratia Monicai sa-si creasca ritmul.Ii simtea rasuflarea calda mangaindu-i buzele si vroia sa il sarute.Doar cativa milimetri ii mai desparteau,cand Monica rosti un “Nu” hotarat,mai mult pentru ea,decat pentru el.Alec o privea nedumirit,dar nu vroia  sa forteze nota.

            -Ne intoarcem la masa?intreba el,incercand sa scape de tensiunea care plutea in jurul lor.

          -D..da,se balbai ea.Se astepta ca el sa o critice,sa ii ceara explicatii,orice,dar numai la politete nu.Merse inainte si desi ar fi vrut sa fuga,facu pasi mici,parca masurati,iar scaunul ii oferi sprijinul de care avea atata nevoie. 

        Mancarea le fusese adusa la masa in timp ce dansau.Somonul arata foarte bine,insa Monica nu se simtea in stare sa manance,dar ca sa evite o eventuala discutie,incepu sa guste bucatele mici din peste.Alec isi privea fara interes mancarea.Se juca putin cu furculita in garnitura,dar nu gusta nici macar o bucatica din ceea ce comandase.Monica ridicase privirea pentru o fractiune de secunda pentru a-l privi.El isi ridicase paharul cu vin si studia cu atentie bautura,de parca raspunsurile la toate intrebarile lui se aflau acolo.

              -As vrea sa plecam,se auzi ea propunand.Maine o sa am o zi lunga si nu…

            -Ti-am spus ca maine mergi cu mine la o lectie de echitatie,o intrerupse el.I-am promis deja sefului tau si nu vreau sa creada ca nu ma tin de cuvant.Nu cred ca ti-ar strica o zi libera,adauga el fara sa o priveasca.

         -Dar…incepu ea,insa vocea i se pierdu cand intalni privirea lui Alec.Vroia sa ii spuna ca are weekendul liber.Ochii lui reci o studiau atent si nu lasau loc de comentarii.Era ca si cum el ii spusese sa taca doar cu o privire.Era evident ca l-a enervat foarte tare.Ce rost avea sa il contrazica.Probabil ca seful ei ar fi mustrat-o pentru incapatanarea de a se prezenta la munca.Orice optiune ar fi ales,ziua care urma avea sa fie lunga si  presarata cu neplaceri.Bine,accepta ea,daca trebuie,adauga ea.

      -Trebuie,ii intari el spusele si apoi ruga un chelner sa ii aduca nota de plata pentru ceea ce consumasera.Monica insistase sa isi plateasca partea atunci cand nota  se odihni pe masa lor,dar Alec achitase integral nota fara sa o contrazica,apoi se ridica de la masa,gestul lui facand-o pe Monica sa se ridice si ea.El isi aseza mana pe spatele ei si impreuna se indreptara catre iesire.Atingerea lui ii facuse inima sa bata mai tare si sangele sa circule mai repede.Nici un barbat nu avusese vreodata acest efect asupra ei.Simtea nevoie sa fie cat mai departe de el.Isi pierdea siguranta de sine si i se topea gheata din jurul caracterului rece format cu atentie in atatia ani.Nu ii placea nesiguranta.Ii placeau situatiile pe care le putea controla si in preajma lui nu simtea ca o sa aiba parte de ele.

                Un Mercedes era parcat in fata restaurantului.Seful de sala observase ca ei paraseau incaperea si ceruse deja valetului sa le aduca masina.Dupa ce se urcara in ea,Monica aproape ca se lipise de usa masinii.Vroia sa pastreze o distanta cat mai mare intre ei.Tot drumul ea privise pe geam studiind aparent cladirile  si oamenii  care treceau si ii indica ,din cand in cand,lui Alec drumul pe care trebuia sa o ia pentru a o duce la destinatie,iar el nu scosese nici un cuvant in minutele necesare pentru a parcurge drumul pana la ea acasa.Poate ca e mai bine asa,gandi ea.Daca o sa fie de parere ca nu merit efortul,poate renunta.Nu vreau sa sa ma asocieze cu o prezenta placuta pentru el.

            Alec parca masina cu abilitatea unui profesionist si dupa ce parasi locul soferului,ocoli masina pentru a o ajuta sa coboare.Monica isi netezi o cuta a rochiei si ridica incet privirea spre el.

          -Presupun ca nu intra in discutie si un sarut de noapte buna,nu?se interesa el.Apoi se apropie de ea si sopti: nu am vrea sa creada lumea ca iti face placere sa fii in preajma mea,nu?

          -Ai o imaginatie bogata,Alec.Trebuie sa recunosc ca  m-a impresionat restaurantul pe care l-ai ales,dar nimic mai mult.O seara frumoasa! ii ura ea si se indeparta de barbatul cu buze ispititoare,fara a privi inapoi.

            -Maine la doisprezece sa fii gata,ii arunca el.Ai acceptat deja sa mergi cu mine,ii reaminti el.

          -Grozav,inca o zi cu tine,sopti ea in timp ce urca prima treapta a blocului in care locuia,dupa ce auzi cum Alec porneste motorul masinii.O sa-ti fac ziua atat de neplacuta incat te vei lipsi de mine pentru totdeauna.

                                                                        *

Capitolul III

               Si cu ce te imbraci la o lectie de echitatie?se intreba ea.Parca mi-l si imaginez pe Alec infatisandu-se cu un costum de calarie.Nimic nu ma mai mira la el.In blugi o sa ma topesc de cald,dar nici pentru pantaloni scurti nu as opta.Sper ca e lectia lui de calarie si nu o sa ma puna si pe mine sa ma sui pe cal. Dupa momentele de aseara,cred ca mi l-ar  alege pe cel mai salbatic si mai greu de stapanit doar ca sa se amuze pe seama mea.Ar fi si mai interesant daca as cadea.As ajunge in ghips si mi-as lua un concediu de o luna,dramatiza ea.Cel putin asa as scapa si de seful meu si de Alec si m-as bucura de vacanta.Ar trebui sa ii propun totusi sefului sa ma inchirieze,din moment ce hotaraste el cu cine,unde si cand ma duc.Barbatii astia sunt de-a dreptul imposibili,zise ea in timp ce gesticula nervos.Pentru un contract ar fi in stare sa te vanda sau mai bine  de atat ,sa te inchirieze.In felul asta esti si a lor si altora in acelasi timp.E prima si ultima data cand mai accept asa ceva.Ce sunt eu?Dama de companie.Monica bombanea nemultumita de situatia in care ajunsese in timp ce imbraca o pereche de blugi albastrii.Isi alese si o bluza bleu cu dungi orizontale negre si dupa ce isi aplica un machiaj usor,de zi  isi studie ceasul.Era unsprezece si  jumatate si ea era deja gata.Nu trecusera nici doua minute de cand terminase cu aranjatul,cand o bataie in usa o facu sa tresare.

           -Cine o fi?zise ea.Din trei pasi fu langa usa si cand deschise,Alec o intampina cu un zambet larg.Monica privi ceasul din hol.Nu se inselase,chiar era unsprezece si  jumatate.Ai ajuns mai devreme,il anunta ea.

         -M-am gandit ca ai vrea sa bem o cafea impreuna inainte sa mergem sa calarim.

         -De fapt te-ai gandit tu ca ai bea o cafea cu mine inainte sa mergem sa calarim si te-ai hotarat sa ma pui in fata faptului implinit.

        -Sau asa,da.Vad ca esti gata,asa ca nu vad ce te impiedica sa ma insotesti.

        -Vointa.Asta ma impiedica.Am zis ca mergem la o lectie de echitatie,nu ca imi faci tu program pentru intreaga zi.

         -Iti ia o zi intreaga sa bei o cafea?o intreba el prefacandu-se mirat.

        -S-ar putea sa imi ia si mai mult din moment ce eu nu beau cafea.Singurul viciu pe care il am este serviciul meu.

          -Am observat asta.Deci?

           -Deci ce?se mira ea.

           -Mergem?

           -Ti-am spus ca nu beau cafea.

           -Au si suc,ceai,apa plata,apa minerala,incepu el sa ii enumere.

           -Mda,trebuia sa ma astept la asta din partea ta.Chiar crezi ca poti sa te infatisezi la usa mea si sa ma duci la o  cafenea numai pentru ca ai tu pofte?

           -Ma lasi sa ma duc singur?

           -Exact asta am de gand.

           -Daca ma fura alta femeie?o intreba el.

          -Sa te stapaneasca sanatoasa!

          -Vrei sa nu mai faci pe imposibila macar o data?Am zis ca bem o cafea.

         -Da.Incepem cu o cafea,apoi urmeaza lectia de echitatie si cine stie ce idee iti mai vine.

         -Nu am de gand sa fac nimic din ceea ce nu vrei,replica el pe un ton de flirt.

         -Visezi cu ochii deschisi,domnule.

        -Eu doar am zis ca nu fac nimic din ceea ce nu vrei.Tu esti cea care s-a dus cu gandul prea departe.

        -Ne vedem la doisprezece,zise ea si ii inchise usa in nas.

          Tupeul lui depasea granitele bunului simt si Monica nu stia cum urma sa ii tina piept cateva ore.Mai avea  douazeci de minute la dispozitie   si nu stia ce sa faca sa umple timpul.O  noua bataie se auzi in usa si de data asta Monica se enerva.Deschise usa si fiind convinsa ca Alec avea de gand sa insiste si spuse pe un ton ridicat:

         – Tu chiar nu stii cand sa re…,furia ei fu inlocuita de un zambet.Buna,Cristi.Am crezut ca e…

          -Altcineva,cu siguranta.Nu am apucat sa spun nimic,asa ca nu sunt eu sursa supararii tale.

         -Asa este.Scuza-ma!

         -Vroiam sa te rog de ceva timp sa imi dai reteta ta pentru negresa cu mere si cand am vazut masina ta in parcare m-am gandit ca e un moment bun sa profit.Asta daca nu deranjez desigur.

         -Sigur ca nu.Intra,il invita ea.O sa-ti explic cum sa o faci dupa ce iti scriu reteta.

         Cristian Swite,vecinul de bloc al Monicai,era un barbat inalt la un metru optzeci,blond,cu ochii de un albastru atat de frumos, incat ai fi crezut ca te uiti la cerul senin cand ii privesti.Zambetul lui facea furori printre randurile doamnelor datorita gropitelor din obraji.Avea trasaturile fine si nimic din expresia lui nu indica duritate.Vorbea mereu pe un ton calm si era o placere sa porti o conversatie cu el.Era mereu pus pe glume si te putea face sa razi chiar daca ziua ta fusese groaniza pana atunci.Monica aprecia intotdeauna prezenta lui.

            In timp ce ii scria reteta,ea ii explica ce mere ar trebui sa aleaga si cata cacao ar trebui sa foloseasca in caz ca aluatul nu avea o culoare suficient de inchisa.

          -Cred ca ar fi mai bine sa iti dau eu esenta de portocale.Nu-ti pot spune cat ar trebui sa pui pentru ca nu stiu cat de concentrata e cea pe care o ai tu,ii zise ea,si scoase din dulap o sticluta micuta si i-o inmana.

        Soneria ii reaminti de Alec.Uitase complet ca la la doisprezece trebuia sa coboare si era deja si un sfert.

           -Cristi,ma scuzi,trebuie sa plec,incepu ea.Ma asteapta un …un client.

          -Multumesc pentru reteta si sper ca nu te-am deranjat,zise el si se ridicara amandoi de pe scaune si se indreptara spre usa.

        -Tu nu ma deranjezi niciodata.Daca ai vreo nelamurire ma poti suna,si cu aceste cuvinte deschise usa de la intrare.Daca initial Alec vroia sa o intampine cu un zambet,acum chipul lui indica furie.

         -Ma incalt si mergem,ii zise ea.Cristi deja se incaltase si se afla acum langa Alec.

        Monica facu repede prezentarile

        Acestia isi strangeau mana se se analizau reciproc.

        -Imi pare bine,zise fara chef Alec.

         -Si mie,ii raspunse Cristi zambind.Multumesc inca o data pentru reteta,Monica.Distractie placuta.

          -Multumesc,Cristi.Monica zambea fermecator si Alec intrerupse momentul.

           -Mergem?Nu as vrea sa intarziem.

           -Da,raspunse ea.Cristi saluta si se indrepta spre apartamentul lui,aflat pe acelasi etaj cu al ei.

          -Astept sa ma suni daca ai vreo intrebare,ii zise ea lui Cristi,mai mult ca sa il enerveze pe Alec,si Cristi o aproba,apoi intra in apartament lui si inchise usa.

        -E baiat mare,cred ca sa descurca si fara tine,se auzi vocea lui Alec.Ce rost ar avea sa ne deranjeze de la lectia de calarie doar ca sa te intrebe la ce temperatura sa seteze  cuptorul sau ceva de genul asta?

        -Sa te deranjeze vrei sa spui,il corecta ea.Pe mine nu m-a deranjat niciodata sa-l ajut cu ceva  si nu o sa ma deranjeze nici azi,daca suna.

        -Putem sa mergem?incerca el sa schimbe subiectul.

        -Sigur ca putem Cristi,ii zise ea gresindu-I intentionat numele.Am vrut sa zic Alec,se corecta ea cu un zambet pe buze,cand el ii arunca o privire dura.Cred ca ziua asta se va dovedi pana la urma frumoasa,se gandi Monica.Stia cum sa il enerveze pe Alec ,asa ca avea de gand sa ii povestesca despre Cristi toata ziua.

                    Lectia de echitatie  se tinea la treizeci de kilometri in afara orasului Bucuresti,si cum Monica locuia la periferie,ajunsera destul de repede.Alec se concentrase la drum,iar Monica se concentrase la linii transversale desenate pe asfalt.Nu vroia sa vorbeasca cu el mai mult decat era necesar,si daca acesta nu o intreba nimic,ce rost avea sa deschida ea vreun subiect de discutie.

                 -Am ajuns,o anunta el, dupa ce parca masina.Sper sa iti placa.Au o padure in spate si ne putem plimba cu caii si pe acolo.Tonul vocii lui emana entuziasm.Poate,daca o sa te incante caii asa cum ma incanta pe mine,mai venim impreuna aici.

             Nu cred,gandi ea si rosti apoi:

               -Sigur.De ce nu?Doar suntem prieteni asa de buni,il ironiza ea.

             -Nici chiar asa de buni cum esti tu cu Cristi,nu?

             -Sa nu-mi zici ca esti gelos,zise ea si incepu sa rada cu pofta.

             -Nu sunt gelos.Doar ca pe mine nu m-ai invitat in casa.Daca vreau si eu o reteta ma poftesti inauntru?

             -Nu.Iti dau mail.Si oricum nu mi te imaginez gatind.

             -Crezi ca doar Cristi are aptitudini d-astea?

            -Cristi este barbatul bun la toate si nu cred ca se nasc prea multi ca el.E amuzant si e intotdeauna o placere sa ii fii alaturi.Nu incearca sa para mai inteligent decat toata lumea si nici nu imi impune lucruri,povesti ea pe un ton cald.Ma relaxez intotdeauna in compania lui si e normal sa il invit in casa din moment ce suntem prieteni.Pe tine nu te-as tine nici la usa,sincer.La ce caracter ai,nu stiu cum te suporti.

           -Aseara nu paream asa de imposibil.Aproape ca te topisei si tanjeai sa ma saruti si acum faci pe indiferenta?Nu esti o actrita foarte buna.

        -Ti-am mai spus.Visezi cu ochii deschisi.Eu sa ma topesc dupa tine,adauga ea si incepu sa rada cu pofta,asta pana cand gura lui Alec o acoperi pe a ei.O prinsese in brate si o saruta apasat,aproape ca ii strivea buzele si o forta sa deschida gura,sarutul lui devenind mai profund si mai placut.Monica se zbatea,incercand sa scape din inclestarea mainilor lui.Stia ca nu avea sanse pana nu ii raspundea la sarut,ceea ce si facu,iar in momentul in care mainile lui isi mai slabira din stransoare il impinse cu putere,apoi o palma il fulgera pe Alec.Obrajii Monicai erau rosii.Isi atinse buzele.

        -Esti un animal,asta esti,tuna ea.Cum iti permiti sa faci asa ceva?

         -Stiu ca ti-a placut,asa ca nu te mai lamenta,ii zise el in timp ce isi mangaie obrazul vatamat.Coboara!ii ordona el.Am intarziat deja.

         Monica facu intocmai,dar nu se indrepta spre intrarea in centrul de agrement ci spre drumul care ducea inapoi spre casa.

        -Unde te duci?o intreba el.

      -Acasa.Nu mai stau nici o secunda aici cu tine.

     -Poate ca am ajuns repede ,dar nu cred ca o sa-ti ia tot atata timp sa te intorci,ii zise el in timp ce se apropie de ea.

       -Du-te naibii!ii striga ea.

        -Asculta,ii replica Alec si o trase de mana,fortand-o sa se opreasca.O sa mergi cu mine la lectia de echitatie.Pentru asta am venit si asta o sa facem.Dupa ce lectia se termina o sa te duc acasa.

       -Si daca nu vreau?

       -Daca nu vrei o sa beneficiezi de ce ai primit in masina si nu doar o data,o ameninta el.

      -Numai sa…

      Nu apucase sa continue fiindca Alec o luase deja in brate si o saruta,dar de data asta mult mai dulce si Monica simti cum picioarele i se inmoaie .Nu simtea nevoia sa se impotriveasca de data asta.Isi puse mainile dupa gatul lui si il trase mai aproape de ea,sarutandu-l cu pasiune.De data asta Alec  o impinse pe ea.

       -Sa mai zici ca nu tanjesti sa ma saruti.

        Monica se imbujorase si mai tare.Nu se putuse stapani sa nu-l sarute si acum se facuse de ras.Il privea cum se indeparteaza de ea.Stia ca nu avea nici o sansa sa ajunga acasa pe jos si in plus Alec ar fi ajuns-o din urma si probabil ar fi acuzat-o ca face asta intentionat,ca el sa o mai sarute .Il urma resemnata.

        -Ne cerem scuze pentru intarziere,il auzi ea pe Alec spunand celui care urma sa le tina lectia de echitatie.Am avut un mic incident,adauga el si  privirea I se indrepta spre Monica.Ea zambi stramb,dar nu zise nimic.

         -Domnisoara a mai calarit vreodata?

        -Nu,raspunse Alec,si nici echipament nu are.Monica el este  Adrian Dale,il prezenta el.

              Adrian era un barbat de cincizeci de ani,cu parul grizonat si un zambet sincer.Era slab si nu foarte inalt.

            Dupa ce se salutara,Adrian spuse:

        -Avem noi cateva echipamente de rezerva.Va rog sa ma urmati!o indemna antrenorul.O sa cautam ceva pe masura dumneavoastra si apoi o sa va arat unde va puteti schimba.

       Monica murumura un “multumesc”  cand I se indica vestiarul doamnelor.  Echipamentul era format dintr-o vesta ,o cascheta si aparatori pentru picioare.Nu gasise si o pereche de pantaloni pe masura ei.Cred ca vesta si aparatorile sunt suficiente.Nu am de gand sa calaresc prea mult si nici nu cred ca o sa cad de pe cal.As putea sa zic ca m-am lovit la cap inainte sa vin aici,din moment ce am acceptat invitatia lui Alec.Nici nu era necesar sa se afle in vestiar.Stia cum aratau costumele specifice profesionistilor.Se uita cu mare drag la spectacolele in care caii trebuiau sa sara peste obstacole.Uniforma lor includea si pantaloni bufanti si cizme.Isi prinse vesta si apoi fixa aparatorile care protejeau glezna si tibia piciorului apoi se intoarse la spre locul unde trebuia sa o astepte Alec.

       -Sunt gata,ii zise ea,antrenorului.Unde este Alec?

      -Caii sunt pregatiti,ii zise el fara sa raspunda la intrebare.L-am ales pe Olimp pentru Alec.E un cal mai tanar si mai greu de stapanit si pe Fregal pentru dumneavoastra,pentru ca este o iapa blanda si cu siguranta o veti stapani usor.Va rog sa ma urmati.

        Monica mergea in urma lui si privea cu admiratie cum un calaret isi indemna calul sa sara peste obstacole.Unii veneau sa se antreneze,altii veneau sa invete sa calareasca.

      -Alec vine de un an aici.A invatat foarte repede sa stapaneasca caii.Se vede ca ii iubeste, ii zise acesta.Nu a mai avut rabdare sa va astepte.

    -Spuneti-mi Monica,va rog.Isi aduce mereu prieteni cu el cand vine sa calareasca?

    -Nu.De fapt nu a mai adus  niciodata pe cineva cu el.Probabil esti importanta pentru el daca iti impartaseste pasiunea lui pentru cai.

    -N-as zice,replica ea zambind.Nu il cunosc foarte bine,totusi.Nu stiu cum isi stabileste prioritatile.

      Ajunsesera in grajd si antrenorul o scoase pe Fregal din boxa.Era deja pregatita pentru calarie.Monica o studia cu atentie.Iapa era foarte inalta si se vedea ca e bine ingrijita.Ce frumoasa e,gandi ea.Era roscata cu o pata alba pe frunte.Intinse mana si o mangaie usor pe cap.

         -Da-i asta,ii zise antrenorul in timp ce ii strecura un mar in mana.Sa tii palma intinsa,o sfatui el.

         Iapa ii mirosi intai mana,apoi lua marul.

        -Te place,ii spuse Adrian.Nu mananca de la straini aproape niciodata.Daca a acceptat marul inseamna ca o sa va intelegeti bine.

         -Ma bucur.Imi plac caii foarte mult si cred ca Fregal a simtit asta.

         Antrenorul lua iapa de capastru si o duse afara,apoi o ajuta pe Monica sa se suie pe ea.

         -Relaxeaza-te!ii zise el.Nu e asa greu sa calaresti.O sa mergem la Alec.Ultimul spatiu ingradit de acolo e pentru voi,adauga el indicand cu degetul locul la care se referea.El e deja acolo.Ti-am spus ca nu a mai avut rabdare.

        Monica zambi.Se gandea la ceea ce ii zisese Adrian despre Alec.Ea era prima persoana pe care o aducea cu el.O placuse asa de mult?Ce avea ea asa de special incat sa atraga atentia unui barbat ca Alec?El putea cu usurinta sa-si  gaseasca o femeie care sa-l iubeasca.Doamnele  si domnisoarele roiau mereu in jurul lui.Poate ca ii plac provocarile si de asta insista atat in privinta mea,concise ea.

     -Deci te-a placut Fregal,il auzi ea pe Alec zicand.Ma gandeam eu ca o sa va intelegeti bine.Presupun ca ai trecut testul cu marul,nu?

         -N-am stiut ca e un test,raspunse ea,dar da,l-am trecut.

        O ora mai tarziu,dupa ce antrenorul o invata notiunile de baza,cum ar fi pozitia corecta in sa,Alec propuse o plimbarea prin padure.Pomii erau foarte inalti si padurea nu era doarte deasa.Mergeau incet,pe poteca si nici unul nu scotea nici un cuvant.Era atat de liniste si de frumos in padure incat cuvintele ar fi stricat totul.Analizau frunzele copacilor si umbrele ce luau nastere pe poteca datorita razelor soarelui.

        -Mi-ar place sa aiba loc petrecerea mea de nunta intr-un asemenea loc,rupse ea tacerea.E atat de frumos,atat de simplu incat nici un restaurant nu ar egala conditiile oferite de o padure.Probabil ca o poiana ar fi mai potrivita.Mi-ar place ceva mai neconventional.

       -Nu vad ce anume te-ar impiedica sa faci asta atunci cand momentul o sa vina.

       -Nu e doar nunta mea.Viitor sot ar trebui sa fie de acord,desigur.Daca el ar prefera un restaurant nu cred ca as mai insista.

       -Eu credeam ca va fii exact invers.Ca o sa ii tii prelegeri,ca o sa ii aduci argumente si intr-un final o sa il convingi sa accepte ideea ta,zise el mirat ca ea renunta asa de usor.

       -In cuplu nu procedez asa cum o fac la firma.Fiecare isi expune ideile si se alege o cale de mijloc.Nu toata lumea vrea sa iasa din tipar si nu cred ca m-as bucura de propria mea nunta stiind ca sotul meu nu se simte confortabil in locul pe care l-am ales.La firma trebuie sa ma impun si sa-mi expun ideile ca sa conving,pentru ca eu la randul meu stiu ca lucrez pentru cei mai buni si vreau sa transmit asta si clientilor mei.In viata de cuplu lucrurile nu se pot desfasura in acelasi fel.Vreau sa fie si el fericit nu sa se astepte sa il contrazic mereu si sa il fortez intr-un fel sa accepte doar ideile mele.

     -Si eu care credeam ca ai fi in stare sa ii faci viata un calvar daca avea sa te contrazica vreodata.

    -Tu nu ma cunosti.Nici nu ai cum sa ma cunosti dupa atat de putin timp.

    -Poate o sa-mi dai ocazia sa o fac.

   -Nu.Nu vad rostul si oricum esti client si nu vreau sa starnesc discutii la firma.

   -Seful tau nu parea foarte afectat ca te-am rapit pentru o zi de la munca.

    Monica simti cum Fregal sa incorda.

      -Usor fetito! O linisti ea in timp ce o mangaie.Usor!Iapa se oprise si refuza sa inainteze.Alec nu apuca sa spuna nimic,caci in secunda urmatoare un sarpe iesi dintr-un tufis,iar Fregal se sperie si se ridica in doua picoare,trantind-o pe Monica la pamant.O luase prin surprindere si oricum nu ar fi reusit sa ramana in sa.Alec isi struni calul si descaleca.

        -Monica?!Esti bine.Era ingrijorat si o examina sa vada daca e ranita.Ii studie fata cu atentie si rasufla usurat cand ea deschise ochii.Trebuia sa iti pui si cascheta,o certa el.Te doare ceva?

       -N..nu.Nimic.Mai tare m-am speriat,zise ea incet.Alec o ajuta sa se ridice si ii scutura blugii de praf.Stai linistit.Nu am patit nimic.

      -Nu mi-as fi iertat-o daca pateai ceva.Nu trebuia sa insist sa mergem si prin padure.

      -Fregal e in regula?

     -Da.S-a linistit imediat ce sarpele a fugit inapoi in tufis.Probabil ca s-au speriat unul pe altul,zise el si amandoi incepura sa rada.

    -Cred ca mi-a ajuns plimbarea pe ziua de azi,hotari ea.Sa ma ajuti sa ma sui inapoi pe Fregal.

     Alec se mira:

    -Esti sigura ca asta vrei?

     -E cuminte,doar s-a speriat putin si in schimb nu am patit nimic.Daca am cazut nu inseamna ca renunt, il anunta ea.Ajuta-ma!

      -Bine.Ma bucur ca nu renunti.Se intampla mai rar incidente de genul asta si daca porti si cascheta cu siguranta nu o sa te ranesti foarte tare.

         Fregal se relaxase si Monica o incaleca.Hai fetito,sa le aratam ce cuminte esti!zise ea.Stiu ca nu ai vrut sa ma trantesti.Nu trebuia sa insist sa inaintezi.

        Drumul inapoi il parcusera incet si dupa ce lasara caii in grija antrenorului,Monica ii dadu acestuia si echipamentul ei.

       -Am avut o zi frumoasa.Va multumesc pentru rabdarea pe care ati avut-o astazi cu mine.

       -Ai invatat mai repede decat oricine,ii zise Adrian.Mi-a facut placere.

           Alec si Monica se indreptara catre masina.Ea nu-si mai amintea cand iesise ultima oara,undeva,in oras ca sa se distreze.Era atat de concentrata asupra muncii incat uitase sa-si traiasca viata si acum vroia sa aiba parte de astfel de momente in fiecare weekend.

         -Eram convins ca o sa-ti placa Fregal si  cred ca te-ai simtit bine azi,nu?se interesa el.

         -Da,foarte bine.Am inceput destul de prost,dar pe parcurs  ai compensat.De fapt Fregal a compensat,zise ea razand.

         Drumul spre casa fu de data asta foarte placut.Monica si Alec vorbisera despre cai si lectii de echitatie,despre iesiri in oras si cum ar trebui sa isi petreaca fiecare timpul liber.Monica era fericita. 

          Dupa cateva minute el parca deja masina.Urma weekendul si ea deja se gandea cu ce anume sa-si ocupe timpul,cand Alec,parca ghicindu-I gandurile,intreba:

        -Ce faci maine?

        -Inca nu am stabilit nimic.

        -Poate luam micul-dejun impreuna,propuse el.

        -Nu,raspunse ea prompt.Nu mananc dimineata si nici nu vreau sa mai iesim.Am acceptat sa merg cu tine la lectia de echitatie,dar nu pot sa accept sa ies iar cu tine.

        -Din cauza lui Cristi,o intreba el si se incrunta.

          Daca raspunsul Monicai era negativ,stia ca Alec avea sa insiste asa ca minti.

         -Da.E mai complicat,incepu ea sa explice.Eu si Cristi suntem momentan prieteni foarte buni si suntem inca in perioada de tatonare.

         -Nu parea deranjat ca mergi cu mine.

         -Nu este gelos si oricum i-am explicat ca esti un client.

         -Inteleg.Iti multumesc ca m-ai insotit atunci si sper ca asta sa nu il deranjeze pe Cristi,zise el si o saruta scurt.

         -Nu mai face asta,ii striga ea.

           -De ce?Ti-e teama ca  o sa te obisnuiesti?

           -Esti imposibil,zise ea si ridica mainile in semn de neputinta,apoi cobori din masina fara a-l mai saluta.Ii ajunsese timpul petrecut langa el si acum nu vroia decat sa ajunga in apartamentul ei,acolo unde era in siguranta.

                                                                        *

Capitolul IV

 

               

                    Tocmai cand Monica credea ca weekendul avea sa fie unul lung si plictisitor,Cristi aparuse la usa ei si o invitase la piscina.Erau treizeci si cinci de grade si era o zi perfecta pentru plaja.Nu puteai rezista nici macar in casa,daca nu aveai aer conditionat,fara sa faci cateva dusuri reci pe zi si bazinele amenajate special erau luate cu asalt toata vara iar unele aveau si nocturna in caz ca somnul refuza sa se instaleze,dar Cristi o ducea intr-un loc deschis de putin timp si cu mai putini clienti.

                   Monica se imbracase intr-o pereche de pantaloni albi,scurti,cu buzunare mari si o bluza verde,foarta larga.O pereche de sandalute fara toc ii completau tinuta.Isi luase costumul de baie intr-o geanta neagra si dupa ce isi prinse parul ,ca sa se asigure ca nu si-l uda, I se alatura lui Cristi in parcare.Hotarasera sa ia masina lui,fiindca era mai mica si dupa ce isi pusera plasa cu prosoape pe bancheta din spate plecara.

                Le lua mai mult de jumatate de ora sa ajung la destinatie,pentru ca era foarte aglomerat.

              -Cred ca s-au hotarat sa plece toti in acelasi timp cu noi,zise Monica razand.Sper ca la intoarcere sa nu mai fie asa.

              -Merita efortul,ii raspunse el.Cu siguranta o sa-ti placa.Eu am trecut ieri pe acolo sa vad daca imi place cum e amenajat si intretinut bazinul si am avut o surpriza placuta.La nivelul bazinului au construit un bar,asa ca iti poti comanda din piscina ceva de baut si incalzesc si apa suficient incat sa poti intra fara sa astepti sa te obisnuiesti cu temperatura.Au sezlonguri si au si spatii umbrite in caz ca te plictisesti de razele soarelui.

          -Abia astept sa ma schimb in costumul de baie,zise ea bucuroasa.Nu am mai fost de mult la piscina si chiar imi este dor sa inot.Nu mai am rabdare.

          -Nu mai avem asa mult,o linisti el si chiar asa si era.Dupa zece minute deja plateau parcarea si se indreptau spre vestiare.

         Monica se schimba repede in costumul de baie,negru format dintr-o singura piesa. Era frumoasa chiar si nemachiata .Pielea ei capatase  o nuanta maslinie deoarece nu trecea nici un an in care sa nu se bronzeze.Nu se inrosea niciodata,iar bronzul era uniform si se mentinea pe o perioada destul de lunga si asta era motivul pentru care se considera  o norocoasa.Ea isi puse hainele in aceiasi plasa cu prosoapele si pleca in cautarea lui Cristi.Il zari aproape imediat.La douazeci si opt de ani arata mai bine decat orice pusti care isi petrecea ore intregi la sala.Avea muschii bine conturati,dar nu reliefati.Purta un slip negru,simplu care ii scotea in evidenta picioarele intretinute cu doua trei ore de mers pe bicicleta in fiecare seara,iar  posteriorul lui atragea atentia fiecarei fete sau femei,ceea ce se intampla si acum cand ,dupa ce trecuse pe langa o pustoaica de optsprezece ani,aceasta incepuse sa-l fluiere admirativ. Cristi,insa,o ignora si ii facu semn Monicai sa vina langa el.      

         -Esti foarte frumoasa,o admira el.

         -Multumesc,Cristi.Ma dai cu crema pe spate?il indemna ea intinzandu-i  crema pentru protectie solara.

          El nu mai astepta sa i se spuna  a doua oara si dupa ce isi turna putina crema in palme incepu sa o intinda acoperind fiecare centrimetru din pielea spatelui ei.

             Monica se gandi cum ar fi daca Alec ar fi fost in locul lui Cristi.Ce m-a apucat,se mustra ea.Alec in locul lui Cristi?In nici un caz.Cristi este de zece ori mai bun decat el.Cred ca m-au marcat zilele petrecute cu Alec,isi spuse ea apoi isi alunga orice gand privitor la clientul ei.

       -Hai in apa!propuse ea.Nu am rabdare sa stau sa ma bronzez.

      -Hai,zise Cristi si o ridica in brate apoi sari cu ea in bazin.

          Amandoi chicoteau si radeau cu pofta.

      -Si eu care ziceam ca nu vreau sa-mi ud parul,se auzi vocea Monicai printre rasete.Se simtea bine in prezenta lui Cristi si se vedea ca lucrul asta e reciproc.Ea era mereu ocupata cu munca asa ca il refuzase,in trecut,atunci cand acesta o invitase undeva,iar acum ii parea rau ca nu acceptase sa iasa cu el.

       -Cum e apa?striga cineva de pe mal si Monica se intoarse pentru a-l privi pe cel ce le adresase intrebarea.Alec ii privea printr-o pereche de ochelarii fumurii cu rame groase.Monica inlemni cand il vazu.Daca initial crezuse despre Cristi ca arata foarte bine,acum cand il privea pe Alec realiza ca se inselase.Statea mandru pe marginea piscinei intr-un slip albastru inchis,cu pielea usor bronzata si cu muschii incordati de enervare.Emana incredere prin toti porii.Monica isi lua privirea de la el ca sa nu-l mai analizeze.

       -E perfecta pentru o baie,ii raspunse Cristi.

        Oare cum reusise sa nimereasca in acelasi loc cu Alec.Chiar nu mai putea sa petreaca nici o zi fara sa il vada.Locul ala nu era foarte cunoscut si nici nu era aglomerat si totusi,din toate locurile posibile,alese  si el si Cristi acelasi loc pentru a-si petrece ziua.Mai bine ca nu fusese ea cu ideea sa aleaga locul ala,altfel Cristi ar fi crezut ca ea stia unde avea sa fie Alec si ca facuse asta intentionat doar ca sa il vada.

        -Buna,Monica!

         -Buna,Alec!raspunse ea fara chef.

        -Te distrezi?se interesa el.

        -Foarte bine,ii zise ea incercand sa nu para afectata de prezenta lui.Tu?

        -La fel.

        Cristi observa ca Monicai ii pierise zambetul,dar nu stia daca era din cauza ca nu-l suporta pe Alec sau din cauza ca a vazut-o Alec cu el.Isi plimba privirea de la unul la altul incercand sa inteleaga ce se intampla de fapt.

        -Nu stiam ca mergi la piscina.Trebuia sa imi zici si te insoteam eu.

        -In caz ca nu ai observat sunt deja insotita,il replica ea taios,si nu a fost ideea mea oricum.Ii trecuse cheful de inot si de stat la soare.Prezenta lui Alec acolo o facea sa se simta inconfortabil.Costumul de baie i se paru deodata prea mic.Se simtea stanjenita de privirea lui.Stia ca o studiaza si nu ii placea ideea asta.Hai sa iesim,ii zise ea lui Cristi si acesta accepta.

         Monica se relaxa pe marginea bazinului.Era infasurata cu prosopul si acum privirea lui Alec,care o insotise catre drumul ei spre sezlong,nu o mai putea studia.Alec se indepartase de ei,iar Monica putea sa jure ca era suparat.I-am ranit orgoliul,se gandi ea.Nu am acceptat sa ies cu el si cand m-a vazut cu Cristi s-a simtit jignit.Oricum nu imi pasa de el.M-am saturat sa il tot vad in fiecare zi.

       Cristi ii studia fata Monicai.Desi ea nu-si dadea seama,il cauta pe Alec din priviri.

        -E acolo,ii indica el locul unde se odihnea la soare Alec.

        Ea tresari usor.

       -Nu ma uitam dupa el,zise ea repede.Nici nu ma intereseaza unde este.Ma enerveaza ca mi-a stricat ziua.

       Cristi zambi.Nu credea nici un cuvant din ce zicea ea si era convins ca nici ea nu crede ceea ce tocmai zisese.O cunostea foarte bine si intotdeauna folosea un ton ferm cand spunea un adevar.De data asta insa vocea ii tremurase putin.

       -Putem pleca daca te deranjeaza asa tare,propuse el.

      -Oh,ar fi o idee buna,dar nu vreau sa iti stric ziua.Poate ca o sa plece el inainte.Chiar vroiam sa inot putin.

     -Exact.Vroiai,accentua el.Mai bine mergem in alta parte.Mai este o locatie cu bazine in apropiere.

     -Atunci hai sa mergem acolo,zise si ea si sari in picioare.

          In zece minute deja se instalara in noua locatie,tot in apropiere de piscina iar zambetul Monicai reveni.Cristi era pus pe sotii si se juca cu ea.Ii spuse si cateva bancuri facand-o sa rada cu lacrimi,iar ea,desi se simtea bine,in putinele momente  cand nu vorbeau cu Cristi,se gandea tot la Alec.Stia ca nu e corect fata de insotitorul ei si se hotari ca pe viitor sa ii refuze pe amandoi ,daca o mai invitau undeva.        

        Ziua decurgea bine,iar Monica si Cristi se bucurau ca drumul spre casa nu mai era atat de aglomerat.De data asta ea isi lua rolul de sofer.Era o placere pentru ea sa conduca si se adapta repede oricarui tip de masina.Acceptase sa fie pasager in ultimele zile,dar era suficient pentru ea.

         Dupa ce ajunsera in parcare, eaisi lua geanta si plasa cu prosoape.Mergeau zambind spre bloc,iar Cristi inca nu isi epuizase resursa de bancuri si o facea pe Monica sa rada.Oconduse pana la usa,adica la cinci metri departare de casa lui si glumea pe seama faptului ca stateau atat de aproape,apoi ,dupa ce Monica ii multumi pentru invitatia la piscina,el o saruta simplu si scurt si se indrepta spre propria casa cand ea ii spuse “Pa!” parca indemnandu-l sa plece.

        Descuie usa si pasii incet inauntru.Considera sarutul lui Cristi mai mult prietenesc.El nu avusese nici un efect asupra ei,chiar daca asta isi dorea.Nu poti comanda inimii pe cine sa iubeasca nici daca e cel mai potrivit barbat pentru tine,isi zise ea.Mi-as da salariul pe un an sa fie posibil,dar nu se poate sa fie asa simplu.Viata trebuie mereu sa fie cat mai complicata si cat mai plina de evenimente neprevazute,altfel nu simti ca traiesti.Imi placea mai mult cand singurul lucru de care imi pasa era munca mea.Acum sunt prinsa intre doi barbati si nu-l vreau pe nici unul,cred…Nu mai era sigura de sentimentele ei si incerca sa se inteleaga.Cum om vrea noi sa ne inteleaga barbatii cand uneori nici macar noi nu ne intelegem pe noi.

              Soneria telefonului o facu sa revina cu picioarele pe pamant.Numarul nu ii era cunoscut si spera ca nu o suna vreun client.

                   -Am si eu dreptul la weekend,zise ea si raspunse la telefon.Alo?

                  -Te-ai simtit bine azi?o intreba o voce.

                  -Nu e treaba ta,Alec.Ce vrei?

                 -Ma intrebam daca ai vrea sa iesim diseara in oras.Poate reusesc sa te fac sa razi asa cum reuseste si el.

                -Il cheama Cristi in caz ca nu ai retinut si nu cred ca ai sanse.

               -Sa te scot in oras sau sa te fac sa razi?se interesa el.

               -Nici una,nici alta.

               -De ce nu-mi dai o sansa,Monica?Poti sa fii fericita si cu mine.

              -Sunt obosita,Alec si chiar nu mai vreau sa te  ascult.Nu vreau sa ies cu tine pentru ca…imi esti client,adauga ea dupa o scurta pauza.

             -Sau pentru ca iti este frica ca ai sa te indragostesti de mine.

             -Fabulezi,dragul meu.La revedere!zise ea si inchise telefonul.Oare fabulezi?se intreba ea.Sper ca da.Nu cred ca esti genul care sa iubeasca si sa stea numai cu o singura femeie,iar eu nu vreau sa completez lista ta de cuceriri.Imi este foarte bine singura.

          Monica dormise doua ore la pranz.Se trezise mult mai odihnita si bine dispusa.Vroia sa iasa in  oras,si isi lua  o prietena cu ea.Bucurestiul fiind un oras mare,aveai mai multe optiuni.In afara de film,cluburi si terase si parcurile erau mereu pline.

        Prietena ei cea mai buna,Irina Siella,muncea la fel de mult ca si ea.Poate ca asta daduse nastere prieteniei lor.Se intelegeau bine,dar se vedeau mai rar.Se sunau insa in fiecare seara si isi povesteau de pataniile de peste zi.Irina acceptase din prima sa o insoteasca in oras.Nu isi facuse nici un program pentru ziua respectiva si chiar vroia sa se relaxeze.

         -Stiu un restaurant mic si cochet in centru,ii zise ea.Servesc mancare buna si nu este nici scump.Am mai fost de cateva ori acolo,dar niciodata cu o companie placuta si cred ca o sa ne bucuram impreuna de el.Sunt sigura ca o sa-ti placa.

         -Atunci vin sa te iau intr-o ora,ce zici?o intreba Monica.

         -E perfect.Te astept.

             Dupa exact o ora Monica se afla in fata blocului Irinei,iar aceasta nu se lasa asteptata mult.Amndoua optasera pentru rochii cu imprimeu floral,dar diferite ca model.Irina Siella,era o femeie de douazeci si sase de ani,blonda,tunsa scurt,cu ochii mari,caprui,fata usor lunga,buzele pline si nu in ultimul rand o silueta de invidiat.Purta,ca si Monica,mereu tocuri,dar ea era mica de inaltime,doar un metru saizeci si cinci.

         -Sunt gata,scumpo,zise ea pe un ton cald.Era placut sa o asculti.Vocea ei aproape ca te linistea.Chiar si cei de la birou sesizasera asta.Lucra ca manager la o firma de constructii si isi facea treaba foarte bine.Nu se simtea mai presus decat subalternii ei si ii trata ca pe propria familie,insa stia sa se si impuna atunci cand situatia o cerea.Ai sa vezi ca ajungem repede la restaurant.Nu e chiar la vedere,dar o data ce ai fost acolo,nu poti sa uiti drumul.Este o strada care are si pe o parte si pe alta salcii inalte.E asa frumos,mai ales seara,la lumina farurilor ai impresia ca esti intr-un basm.

           Monica fu de acord cu prietena ei cand ajunsera acolo.Strada pe care trebuia sa treci ca sa ajungi la restaurant era mai neobisnuita.Casele erau construite prin anii ’80.Erau intretinute foarte bine si era o placere sa le privesti.Salciile erau foarte inalte si cu crengi foarte dese si,fiindca strada era ingusta,salciile formau o bolta.Ai fi crezut ca te aflii pe strada indragostitilor.

       Restaurantul Selva gazduia doar zece mese.Incaperea era luminata de o lustra ce avea forma unei caracatite cu multe brate.Era construit in forma de hexagon si din toate cele sase colturi fasii de panza alba se indreptau spre candelabru.Nu erau intinse perfect.Singurul cuvant care ii veni Monicai in minte ca sa le descrie fu hamac,desi nu aveau aceiasi utilizare.Fasiile erau lasate sa ia forma unui hamac,nu erau intinse perfect si dadeau tavanului un aspect neobisnuit.Trei laturi ale restaurantului erau formate integral din geamuri,lasand clientilor posibilitatea de a  privi gradina de flori ce se asternea la picioarele ferestrelor.Monica se simtea ca acasa in acest resturant.Era o atmosfera linistita si calda completata de muzica relaxanta care se auzea in intreaga incapere.

          -E superb,ii zise ea.Imi place foarte mult.

         -Stiam ca o sa-ti placa,scumpo.Ai sa vezi ca au si mancare foarte buna,nu doar un restaurant frumos,ii spuse Irina.Hai sa ne asezam,propuse ea si indica o masa aflata aproape de ferestre.

         Ospatarul nu se lasa asteptat.

         -Buna seara si bine ati venit la Selva!le spuse el si le inmana cate un meniu,apoi se indeparta ca sa le lase sa se hotarasca ce vor sa comande.

       -Ce imi recomanzi?intreba Monica.

      -Gordon blue cu cartofi nature si smantana.Cu siguranta o sa iti placa.Eu asta vreau sa comand.

      -Am incredere in tine atunci.Asta vreau si eu.

        Dupa ce ii spusera ospatarului ce doresc sa manance,cele doua incepura sa vorbeasca despre munca,insa Monica evita sa aduca vorba de Alec.Nu vroia sa il aduca in discutie pentru ca nu isi mai putea lua gandul de la el apoi si nu vroia asta.

        -Eu am intalnit un barbat fermecator acum o luna.Ti-am zis de el.Am iesit de cateva ori in oras de atunci si pare promitator.Este avocat si e nou la firma.Venise sa ma anunte ca a mai introdus cateva clauze in contractul standard al firmei si a fost dragoste la prima vedere.O sa ti-l prezint,dar nu acum.Incerc sa il cunosc mai bine intai,sa vad ce caracter are si sa stiu ce isi doreste el de la viata,ce vrea sa faca in viitor.Imi face placere sa fiu in preajma lui,dar la birou ne comportam ca doi colegi.Nu are rost sa spunem tuturor ca iesim impreuna.

        -Nici nu aveti de ce.Nu e treaba nimanui ce faceti voi in particular,ii intari,Monica spusele.Oricum nu se amesteca afacerile cu placerea,adauga ea,dupa ce ospatarul le aseza farfuriile pe masa.Ele ii multumira,apoi revenira la discutia initiala.Eu asa cred ca e mai bine.

       -Asa ne-am gandit si noi.In plus trebuie sa ne comportam ca niste profesionisti.Ne mai privim si ne zambim cand nimeni nu e in preajma,dar nu vrem sa aratam si altora ca noi ne placem.

         Privirea Monicai se indrepta spre usa si nu mai auzi continuarea.Alec tocmai intrase in restaurant insotit de o femeie frumoasa,prea frumoasa,inalta,bruneta si cu ochi verzi.Ea tine de mana un copil de vreo sapte-opt ani estima Monica.Credeam ca umbla cu mai multe femei,dar se pare ca s-a si insurat cu una si au si copil se gandi ea si gelozia incepu sa incolteasca in sufletul el.Cat tupeu a avut el sa ma sarute si sa ma scoata in oras cand pe el il asteapta nevasta si copilul acasa.

        -Il cunosti,zise prietena ei?Vad ca il studiezi cu atentie.

        -E un client,raspunse ea.

        -Esti sigura ca e doar atat?Am impresia ca il devorezi din priviri,draga mea.Daca era doar un client nu cred ca te uitai asa urat la insotitoarea lui.

        Alec nu o vazuse si isi alese o masa in coltul opus al restaurantului.Copilul ii punea intrebari si desi Monica se chinuia nu auzea ce ii spune.Nu erau decat zece  mese,dar erau puse la departare una de alta pentru a oferi clientilor posibilitatea de a discuta fara sa fie ascultati sau sa deranjeze persoanele aflate la mesele alaturate.

       -Nu-mi pasa de el.Nici de insotitoarea lui.Am mers cu el la o lectie de echitatie,atata tot.

       -Si mie cand aveai de cand sa imi zici?o certa Irina.

       -Nu mi s-a parut ceva important.

       -Crede-ma scumpo,dupa cum il privesti este cu siguranta important.

       -Ti se pare.Nu il privesc in nici un fel.Poate cu indiferenta.

       -Draga mea Monica,ochii tai exprima orice altceva,dar nu indiferenta.As putea spune ca ai privirea unei femei indragostite.

         Monica incepuse sa rada.Nu credea ca e posibil asa ceva.De fapt isi dorea sa nu fie adevarat ceea ce ii spunea prietena ei.Vroia sa se indragosteasca,dar nu de Alec.

       -Indragostita sunt,dar de munca mea.

       -Atunci de ce,de cand a intrat el,nu te poti uita in alta parte?Esti cumva geloasa?

       -Eu?Geloasa?In nici un caz.Nu pe el.Nici macar nu e genul meu de barbat.

        -Esti sigura?Din cate vad eu arata foarte bine si cred ca e genul oricarei femei,raspunse Irina razand.Arata mai bine decat Eric,avocatul de care iti povesteam.

       -Daca vrei,poti sa il iei tu.Eu nu-l vreau,ii replica Monica si isi indrepta privirea spre prietena ei.Probabil ca e insurat cu femeia aia.Nu vezi ca are copil?

       -De unde stii ca e al lui?Si de unde stii tu ca aia e nevasta lui?Eu nu l-am vazut sarutand-o.

       -Hai sa vorbim despre altceva.Am iesit in oras ca sa ne relaxam.Mie mi-a ajuns sa il vad de doua ori intr-o zi.

      -Adica te-ai mai intalnit cu el azi?

     -Da.Am fost la piscina,cu vecinul meu,Cristi.Ti l-am prezentat de Craciun,anul trecut,si ne-am intalnit si cu el acolo si ne-am vazut nevoiti sa mergem in alta parte.

     -De ce?Nu ziceai ca nu iti pasa de el?De ce a trebuit sa plecati?

     -Il deranja pe Cristi prezenta lui,minti ea.

      -Si pe tine ce te deranja?o intreba Irina cu o privire rautacioasa in ochi.

      -Tii cu mine sau cu el?

     -Eu vreau ce e mai bun pentru tine,scumpa mea.Si el e mai mult decat bun.

     -E insurat,Irina.Nu vezi?

     -Poate ca ar trebui sa mergem sa il intrebam.

     -Ai luat-o razna?Nu vreau sa ma vada.

     -Atunci vreau sa il intreb eu daca e casatorit,zise prietena ei si se ridica de la masa si se indrepta spre Alec.

     Monica se inrosise si vroia sa o inghita pamantul ca sa nu vada ce avea sa urmeze.Stia ca prietena ei nu duce lipsa de tupeu,dar nu o credea in stare de asta.

       -Buna seara!interveni Irina in discutia lui Alec cu insotitoarea lui.

       -Buna seara!spusera si ei.

      -Eu si prietena mea ne contrazicem asupra faptului ca esti aici cu familia,zise ea si arata spre Monica.Am facut pariu cu ea ca nu esti insurat,adauga ea zambind.

      -Atunci ai castigat,ii replica Alec.O studie cateva secunde pe Monica apoi isi indrepta privirea spre Irina.V-ar face placere sa va alaturati noua?

        -Sigur ca da.Doua secunde sa imi aduc si prietena.

    Irina traversa incaperea cu un zambet larg afisat pe fata.Monica o privea nervoasa si nici nu o lasa sa zica ceva,ca incepu sa o certe:

          -Cum ai putut sa te duci la masa lui?Esti intreaga la minte?Ti-am spus ca nu vreau sa ma vada si tu te-ai dus sa il instiintezi ca sunt si eu in acelasi restaurant.

         -Nu e sotia lui,zise Irina cu un ton triumfator.Ti-am zis eu.I-am spus ca am facut pariu cu tine ca nu este insotit de familie.Ne-a rugat sa cinam impreuna cu ei.

       -Nici nu ma gandesc.Ce ti-a venit sa ma pui intr-o asemenea situatie?

      -Scumpa mea,imi esti ca o sora.Daca era intr-adevar cu sotia lui mai bine aflai acum,decat mai tarziu.Nu faceai decat sa iti prelungesti agonia.Se vede in ochii tai ca iti place.Acum nu te mai comporta ca un copil rasfatat si hai sa mergem la masa lor,o sa ai timp sa ma ierti pentru ceea ce am facut si ma poti certa dupa ce mancam.

        Monica se ridica incet de pe scaun si se indrepta spre masa lor cu pasi foarte mici.Simtea ca se prabuseste tavanul peste ea de rusine insa isi stapani emotiile.

         -Buna seara!saluta ea.

        -Buna,Monica! o saluta Alec, dupa ce se ridica de la masa.Ea este sora mea,Andreea Fosten si el este fiul ei Andrei.

       -Incantata,zise sora lui Alec.Am auzit multe despre tine si toate sunt numai de bine.

       -Serios?Monica era surprinsa.

      -Buna!o saluta si Andrei,un baiat frumos cu ochii verzi si parul negru,mostenite probabil de la mama lui.

       -Buna,micutule.Atentia Monicai se indrepta catre el.N-am mai vazut un baietel asa frumos ca tine pana acum,il complimenta ea,iar Andrei sari de pe scaun si o lua in brate.

       -Si tu esti frumoasa,ii replica el timid,apoi o saruta pe obraz.

        -Sa stii ca Monica este a mea,se auzi vocea lui Alec si toti incepura sa rada.

         Irina isi plimba privirea de la unul la altul.I se parea ca Monica si Alec sunt facuti unul pentru altul.Ar fi format un cuplu frumos.Alec era intr-adevar un barbat frumos,dar nu parea genul care sa insele.Nu mai era pusti si trecuse de varsta la care sa vrea sa cucereasca cat mai multe femei doar din amuzament.

        -Ce coincidenta sa ne intalnim de doua ori in aceiasi zi,recunoscu Alec.Nu stie prea multa lume de restaurantul asta.Poate ca nici eu nu stiam de el daca nu locuiam in apropiere,recunoscu el.

       -Irina m-a adus aici.

      -De fapt soarta v-a adus aici pe amandoi,o corecta Irina zambind.

       Monica ii arunca o privire plina de repros.

      -S-ar putea,o aproba Alec.Stii doar ca se spune ca in viata nimic nu e intamplator.

     -Asta asa este,le tinu partea si Andreea.

     -Nu inteleg,se auzi vocea lui Andrei.Cum adica conind…condici…conindicenta?

    -Coincidenta,dragul meu,il corecta mama lui.Atunci cand doua evenimente  diferite se potrivesc intamplator.

     -Adica suntem evenimente  si ne-am intalnit la acelasi restaurant?

       Toti incepura sa rada in hohote si Andrei li se alatura.Era un copil cuminte si destept.

     -Chiar vroiam sa ti-o prezint pe sora mea astazi,dar m-ai refuzat inainte sa apuc sa iti spun,zise Alec cand rasetele incetara.

     Monica rosi de data asta.Ii inchisese telefonul in nas si nu era mandra de asta.Vroia doar sa stea cat mai departe de el.

        -Eram obosita.

       -Ai inotat mult azi?se interesa el,in timp ce Irina se cufundase intr-o conversatie cu sora lui,iar Andrei se juca cu servetelele.

      -Da.Nu am mai fost de mult la piscina si chiar imi era dor sa inot asa ca am profitat de ocazie cand m-a invitat Cristi.

       -Mai profitai de ocazie daca te invitam eu?Si sa nu imi zici ca sunt clientul tau si nu se cuvine sa iesim impreuna,ca scuza asta nu se accepta.

      -Sincer?Nu.

     -Chiar il iubesti pe Cristi?

      -Nu.Eu si Cristi suntem prieteni si atat.Ne stim de sase ani si mai iesim impreuna cateodata,dar nu ca un cuplu.

      -Atunci de ce m-ai refuzat azi?

     -Ti-am spus.Eram obosita.La pranz am dormit putin,iar pe  seara am vorbit cu Irina si am stabilit sa iesim impreuna in oras.

      -Atunci,maine mergi cu mine.

     -Unde?intreba Monica curioasa.

     -E surpriza.Ai sa vezi maine.

     -Nu cred ca…

    -Nu accept refuzuri,o intrerupse el.

       Andrei isi indreptase atentia spre ei si ii studia cu atentie.

      -Voi sunteti impreuna ca mami si ca tati?ii intreba el.

     -Asta depinde de ea,il sopti Alec si ii facu cu ochiul.

     -Vroiam sa imi cer scuze pentru Irina.Nu trebuia sa va deranjeze.M-a vazut ca va priveam cand ati intrat si i-am spus sa nu te deranjeze ca esti cu sotia.Ea a insistat ca Andreea nu pare sa fie sotia ta si s-a gandit sa se convinga daca este asa sau nu.

      -Tu nu vroiai sa stii?o chestiona el.Doar ai recunoscut ca ne priveai cand am intrat.Trebuia sa vii si sa ne saluti nu sa te comporti ca o femeie geloasa.O sfredelea cu privirea si Monicai nu ii placea asta.

     -NU sunt geloasa.Dar nu am vrut sa te deranjez.

     -Nu ne-ai deranjat,o asigura Andrei.Unchiul Alec ne vorbea despre tine.

     -Serios?Si ce zicea?

     Andrei il privi pe Alec pentru a privi incuviintarea sa continue,iar dupa ce unchiul lui ii zambi el continua.

     -A zis ca esti frumoasa si ca te place foarte tare si are dreptate,chiar esti frumoasa si te plac si eu,adauga el zambind.

     -Multumesc pentru compliment.Va multumesc pentru compliment am vrut sa zic,se corecta ea cand Alec tusi.

     -Tie iti place de unchiul meu?se interesa Andrei.

      -Si eu sunt curios,i se alatura si Alec nepotului lui.

       Monica cauta scapare si se uita in directia Irinei,dar aceasta astepta de asemenea raspunsul ei.

    -Unchiul tau este un om de treaba,raspunse ea.

    -Iti place de unchiul meu?repeta el intrebarea.

      Monica spera sa scape cu un raspuns evaziv,dar se parea ca micutul Andrei nu avea de gand sa renunte asa usor.

      -Da,imi place unchiul tau,se vazu ea nevoita sa recunoasca,iar Alec zambi,satisfacut de raspuns.

       Restul serii discutara despre tot felul lucruri.Andrei povesti ca urma sa inceapa scoala si tocmai trecuse clasa a doua.Ii placea in special matematica si isi dadea silinta sa ia numai note bune.Invatase mai multe poezii si le si recitase una pe care o invatase cu ocazia serbarii de sfarsit de an.Monica incerca sa se concentreze asupra copilului,dar privirea i se mai indrepta si catre Alec.Irina si Andreea erau deja prietene foarte bune si toata seara susotisera.

      -E tarziu,spuse Andreea.Este  zece si a trecut ora de culcare a lui Andrei.Voi puteti sa mai ramaneti.Eu si Andrei putem sa luam un taxi.

     -Nu,interveni Monica.Plecam si noi,nu-i asa Irina?

     -Da.Si eu sunt obosita,raspunse aceasta.

     -Vreti sa va conduc eu?se oferi Alec.O duc pe sora mea acasa si ma intorc.

     -Nu.Am venit cu masina mea.Nu e nevoie sa ne conduci.Ne descurcam.Multumesc oricum!il linisti Monica.

    Dupa ce achitara nota de plata,se indreptara spre iesire.Alec o lua pe Monica de mana si o forta sa ramana in urma.

      -Ma bucur ca ne-am intalnit,ii zise el si o saruta.

      Monica nu se impotrivi.Si ea isi dorea sa il sarute,mai ales cand ii spusese ca Andreea e sora lui.Alec isi dezlipi buzele de ale ei si o privi in ochi:

       -Nu stiu ce mi-ai facut,recunoscu el.

      -Unchiule!il striga Andrei.

     -Trebuie sa plec,Monica.O mai saruta o data si pleca.

       Irina era langa masina.Il vazuse cand o sarutase si zambea.

    -Tot nu te-am iertat,zise Monica cand se apropie de ea.

    -Ba cred ca m-ai iertat cand ti-a prezentat-o pe sora lui.Te-ai linistit cand ti-am spus ca nu este insurat si nu cred ca ai fi zambit asa daca nu te vedea si nu vorbeai.Gresesc?

     -Urca-te in masina!zise Monica evitand sa ii raspunda.

    -Am dreptate!!Irina batea din palme ca un copil mic.Parca aud clopote de nunta.

    -Asta in nici un caz.Hai suie-te in masina,altfel te las aici!o ameninta ea aparent serioasa.

Capitolul V

                Era ora patru si jumatate dupa-amiaza si Monica se pregatise deja pentru iesirea in oras cu Alec.Acesta o anuntase ca la cinci vine sa o ia.Telefonul incepu sa sune.Ea privi micul ecran.Era tatal ei.Cand raspunse el vorbea repede si parea speriat.

               -Monica,incepu el,trebuie sa vii repede acasa!!S-a intamplat ceva.Nu pot sa iti zic la telefon.Te rog vino repede!o ruga.

            -Ce s-a intamplat tata?A patit mama ceva?A patit Bogdan ceva?Monica se panicase si incerca sa afle cat mai multe detalii.

         -Nu pot sa iti zic la telefon.Te rog vino acasa!insista el.Te asteptam.

        -Bine tata.Vin cat de repede pot.

       Monica se incalta repede,insfaca  geanta si cheile masinii si pleca spre casa parintilor.Locuiau la 10 minute de ea,drum parcurs cu masina.Ea incerca sa se linisteasca.Nu vroia sa isi imagineze singura situatii grave.Ceva se intamplase si vroia sa isi pastreze calmul pana ajungea la destinatie.

       Parca in fata blocului parintilor ei si masina ei ocupa o banda.Nu ii mai pasa de nimic.Tot ceea ce vroia era sa ajunga sus,langa parintii ei.Urca repede treptele pana la etajul doi si nu mai batu la usa,ci intra direct.

        -SURPRIZA!!!strigara intr-un glas toti cei adunati acolo.Prietenii,colegii de munca,seful ei,parintii ei,fratele ei,Bogdan si sotia lui,chiar si Irina era acolo si in mijlocul lor Cristi.LA MULTI ANI!continuara toti intr-un glas.

      Uitase complet ca era ziua ei,insa Cristi complotase cu familia ei si ii facusera o petrecere surpriza.Uita in fiecare an ca este ziua ei.Era prea preocupata de alte lucruri si pentru ca nu avea niciodata timp sa isi sarbatoreasca ziua,Cristi se gandise sa ii ofere o zi de nastere mai inedita.Monica era complet surprinsa si cateva secunde nu reusi sa scoata nici un cuvant.

        Cristi se apropie de ea,o saruta si ii zise:

     -Sper sa nu fii suparat pe tatal tau.Daca te chema pentru un motiv banal nu ai fi venit cu siguranta,asa ca l-am rugat sa te sperie putin.Pe mine trebui sa ma certi.

     Ea rase si ii multumi pentru petrecere.Teama din sufletul ei se evaporase.Se speriase intr-adevar,dar nu putea sa nu ii ierte.Tocmai ii facusera o surpriza frumoasa si nu putea decat sa fie fericita.

     -A fost ideea lui Cristi,il lauda mama ei.El a organizat totul intr-o saptamana.S-a dus la tine la munca si ti-a invitat toti colegii si i-a rugat sa pastreze secretul.Irina s-a oferit sa iti sune toti prietenii si noi ne-am pus casa la dispozitie.

      -Va multumesc!zise ea.Va multumesc mult!Era intr-adevar cea mai frumoasa petrecere data cu ocazia serbarii zilei ei de nastere.

      Primul cadou il primi de la Cristi.Acesta ii cumparase o bratara de argint cu cateva talismane mici,tot de argint,prinse pe alocuri,pentru ca stia ca ea nu poarta decat argint,fiind singurul metal pretios care ii placea,o cutie cu o suta de bomboane din ciocolata,pentru ca erau preferatele ei si un buchet imens cu crini imperiali.

       -Ce bine ma cunosti,recunoscu ea.

      -Mai bine decat te cunosti tu,replica el si o saruta in aplauzele tuturor.

      Toata lumea ii adusese ciocolata.Nu era un secret pentru nimeni ca adora sa manance ciocolata si nu era nici macar un invitat care sa nu stie asta.

     -O sa ma ingras de la atata ciocolata,se planse ea si toata lumea incepu sa rada.Primise atat de multe cadouri incat nu stia daca o sa ii incapa in masina.Masina,zise ea.Ma duc sa o parchez cum trebuie ca am lasat-o pe mijlocul drumului.

      Cristi se oferi sa faca asta in locul ei.Nu se poate lipsi nimeni de sarbatorita,ii spusese el,iar Monica il ruga sa ii aduca si geanta din masina.

      Muzica veche se auzea in intreaga casa,in intregul bloc de fapt.

      -Toata lumea dansa in sufrageria parintilor ei,iar Monica era in mijlocul lor.Era pentru prima data cand se bucura ca a mai trecut un an din viata ei.Profita de fiecare secunda si timp de o ora nu lua nici macar o pauza.Era o dansatoare inraita si deborda de energie.

     -Cred ca suna telefonul tau,micuta mea.Cred ca a sunat intr-una de o ora,dar nu am vrut sa te deranjez.Nu cred ca era cineva important,din moment ce toti apropiatii tai sunt toti aici.

     Monica isi aminti brusc de Alec.Uitase complet de el.Isi scoase telefonul si incerca sa gaseasca o zona a casei unde nu se auzea muzica atat de tare.Il suna pe Alec si astepta putin pana acesta ii raspunse.

        -Buna,Alec!zise ea pe un ton ridicat ca el sa o auda.Imi pare rau.Nu mai putem iesi azi.Am uitat complet ca este ziua mea si Cri…parintii mei mi-au organizat o petrecere surpriza.M-au sunat si mi-au zis sa vin repede ca s-a intamplat ceva si nu imi pot spune la telefon.Si cand am ajuns aici si am vazut ca care era urgenta,am uitat de tot.Am inceput sa vorbesc cu invitatii,sa dansez si am uitat complet de tine.Chiar imi pare rau.Poate iesim cu alta ocazie.

      -Nu mi-ai zis ca este ziua ta,zise el,insa Monica nu intelese nimic,pentru ca pe usa intrasera cateva prietene si ii luasera telefonul din mana.

      -Inapoi la petrecere cu tine domnisoara sarbatorita!se auzi vocea uneia din ele.Te suna ea,spuse alta in receptorul telefonului si inchise.Azi este zi de petrecere nu de munca,o certara ele si o dusera inapoi in sufragerie.

       Monica nu se gandi decat cinci minute la Alec.Nu avea nici o secunda libera.Daca nu dansa vorbea cu unul din prietenii ei sau cu Cristi si invers.Era ziua ei si se bucura de ea cu toata fiinta ei.

       Cristi era mereu in preajma ei.Dansa cu ea,ii aducea ceva de baut cand luau pauze si o mai saruta din cand in cand.El isi petrecuse sase ani din viata la o scoala de dans.Invatase toate dansurile posibile si acum o conducea pe Monica.Toata lumea ii admira si o felicita pentru ca alesese sa fie cu Cristi.Ea nu ii contrazise cand ii numira cuplu.Ce rost avea sa explice ca sunt doar prieteni.Se simteau bine impreuna.

        Irina o trase deoparte la un moment dat.

       -Vad ca te intelegi bine cu Cristi,ii zise ea la ureche ca sa fie inteleasa.Ai uitat de Alec?

      -Alec nu este alegerea cea mai buna pentru mine.Cristi ma cunoaste foarte bine si cred ca este mai bine sa raman cu el.Alec imi este client.Nu vreau sa ma incurc cu clienti.Daca ma mai suna o sa il refuz si gata.Ma face sa ma simt inconfortabil.

      -De fapt te face sa te simti nesigura pe tine si tu urasti asta.E alegerea ta.Stiu ca el,arata ea spre Cristi reprezinta siguranta si Alec reprezinta riscul,dar daca nu-ti asumi niciodata riscuri nu inseamna ca o sa fii fericita,scumpa mea.E hotararea ta.

     -M-am horatat deja,Irina.Raman cu Cristi sau cu nici unul.

      Irina zambi si nu mai insista asupra subiectului,apoi o lua pe Monica la dans.

      Cand luara o pauza,Irina o ruga pe Monica sa mearga cu ea in bucatarie.

      -Simt nevoia sa fumez o tigare,scumpo.Trebuie sa luam pauze mai dese.Sa ne ajunga energia pana dimineata.

     Dupa putin timp,seful Monicai,Mihai Aaron,li se alatura in bucatarie.Si el simtea nevoie sa se relaxeze fumand o tigare.

       -O sa va tin companie,daca nu aveti nimic impotriva,le spuse el.

      -Nu puteati veni intr-un moment mai bun,zise Irina dupa ce se prezenta.Vroiam sa va intreb ceva de cateva zile si nu credeam ca o sa am ocazia asta.Noroc cu ziua de nastere a Monicai.

      Monica turna cafea in cani si nu dadu atentie cuvintelor Irinei pana nu auzi cuvintele “sa iasa cu un client”.Ridica privirea si isi privi seful care radea cu pofta.

       Ea il intrebase de fapt daca ar avea ceva impotriva daca un angajat de-al lui ar iesi cu unul din clientii firmei.

        -Depinde de cine vorbesti.Cred ca doar Monicai i-as permite asta.Stiu ca nu este pasionata de aventuri de-o noapte si nu as avea nimic impotriva.

       -Ati avea mai putin respect pentru ea,daca ar face asta?continua Irina.

      -In nici un caz,o asigura acesta.

      Monica si Irina se privisera in ochi jumatate din conversatie.Ea incerca sa inteleaga unde bate prietena ei.Cand intelese era deja prea tarziu.

        -Irina glumeste,domnule Aaron.Are cateodata niste curiozitati,adauga ea incercand sa indulceasca situatia.

       -Monica chiar a iesit cu un client al firmei,ii zise el Irinei.El m-a rugat sa o invoiesc vineri de la munca.Vroia sa o duca la o lectie de echitatie parca.Chiar asa.Cum a decurs ziua,isi intreba el angajata?

       -Ne-am plimbat o ora cu caii si apoi m-a dus acasa.

      -Ce zgarcita esti cu detaliile,observa Irina.

       -Nu e nimic de povestit,replica taios Monica.Se inrosise si seful ei observa.

      -Nu te supara.Era doar curioasa.Va las singure.Melodia care se aude e preferata mea.Ma duc sa dansez.

       -Ce te-a apucat?o chestiona Monica pe Irina dupa ce seful ei iesi din bucatarie.”Ati avea ceva impotriva daca un angajat de-al dumneavoastra ar iesi cu unul din clientii firmei”?Vorbesti cu seful meu in caz ca nu ti-ai dat seama.

      -Credeai ca seful tau ar fi suparat ca iesi cu un client si am vrut sa vad daca e asa.Acum stii ca nu se supara nimeni daca iesi cu Alec,ai liber la intalniri cu el.

      -De ce il tot aduci in discutie pe Alec?Nu vreau sa ies cu el si atat.

     -Eram curioasa ce scuza mai gasesti acum ca sa zici ca nu poti iesi cu el.

    -De ce tot insisti asupra lui?

    -Pentru ca te-am vazut aseara.Iti place Alec si o stii si tu.Nu inteleg de ce il mai amagesti pe Cristi.Nu inteleg de ce refuzi atat de tare sa crezi ca Alec este bun pentru tine.Aseara a zis ca nu este insurat.A povestit familiei lui despre tine,deci inseamna ca tu contezi pentru el.De ce fugi de el?De ce fugi de fericirea ta?Nu te-am vazut niciodata zambind ca aseara si te stiu de zece ani si stii ca pe mine nu poti sa ma minti.Irina afisa un zambet si schimba brusc subiectul.Oricum cred ca o sa iti fur si eu o cutie cu ciocolata,zise ea.

     Cristi intrase in bucatarie.El o lua pe Monica in brate si o saruta pe ceafa.

       -V-am intrerupt?

      -Vorbeam despre ciocolata,explica Irina.Nu ne-ai intrerupt.Incercam sa o conving pe Monica sa imi dea si mie o cutie.

      -Poti sa iei si mai multe,zise si Monica.Nu o sa pot sa mananc atata ciocolata singura.

       Irina incepu sa rada si iesi din bucatarie,lasandu-i singuri.

    -Ce face frumoasa mea sarbatorita?o intreba Cristi.Stateau fata in fata,imbratisati si se priveau.

     -Vroiam sa beau o cafea,minti ea.

    -Tu nu bei cafea,ii aminti el.

    -Da…nu…adica da,nu beau cafea,se balbai ea.De fapt e cappuccino.Vrei si tu unul?si se departa de el ca sa ii faca unul inainte ca acesta sa ii raspunda.

    -Nu.

   Monica continua sa il faca pentru ca nu il auzise pe Cristi refuzand.Turnase continutul unui plic intr-o cana si apoi adauga apa fiarta.

     -Monica?Am zis ca nu vreau scumpa mea,zise el mai tare.

    -Ah.Nu am fost atenta.Eu…stii…nu…adica

    -Scumpo vino sa dansam,interveni Irina care statea acum in pragul usii.Hai repede.Asta e melodia noastra preferata,o zori ea.

     Irina o scapase si ii multumi pentru asta.

     -La ce sunt buni prietenii,ii replica Irina.Cred ca ar trebui sa te bucuri de petrecere.Chiar vreau sa dansam.Haide!zise ea si o trase pe Monica dupa ea in mijlocul celor care dansau.

     Tot restul serii Irina o tinu pe Monica departe de Cristi.Gasea mereu cate o scuza  ca sa isi ia prietena de langa el.Erau multi musafiri si Monica trebuia sa vorbeasca cu fiecare.Nu refuza nici o invitatie la dans si nu mai parasi sufrageria mult timp.

        -Daca vrei te scap eu de Cristi,ii propuse Irina.

       -In nici un caz,se enerva Monica.Cine stie ce ii zici.Nu.E prietenul meu.Nu imi permit sa il pierd.

      -Scumpo,dar nu intentionez sa ii zic nimic.Maine seara iesiti in oras si mai vin si eu cu o prietena.Cred ca s-ar potrivi cu Cristi.Este frumoasa si singura si isi doreste un barbat exact cum este el,asa ca nu o sa fie foarte greu sa ii cuplam.Tu trebuie doar sa nu ii mai dai sperante false.

    -Cum intentionezi sa il cuplezi cu ea de fata cu mine?

     -Ai incredere in mine,ii zise Irina.Ma duc sa te invoiesc de la munca.

    -Poftim?Nu!Stai!degeaba protesta Monica,Irina deja se afla langa seful ei si dupa doua minute o instiinta ca luni o sa fie zi libera pentru ea.

    -Avem clienti,Irina!

   -Lasa ca nu mor fara tine o zi.Tu i-ai adus cel mai mare contract pe care l-a avut vreodata firma.Meriti o zi libera pentru asta.

   -Am avut deja una.

   -I-am spus sefului tau ca vrei sa iti schimbi garderoba si ca maine ar fi cel mai potrivit sa o faci.Daca apuci sa mananci o cutie de ciocolata nu cred ca o sa te mai incapa nimic din ceea ce ai.

     Amandoua incepura sa rada in hohote.Oricine si-ar fi dorit o prietena ca Irina.Era pusa pe sotii si mereu facea cate o traznaie.Nu era stresata niciodata si gasea mereu cate o solutie la orice problema.

         Petrecerea lua sfarsit in jurul orei patru de dimineata.Dupa ce pleca toata lumea,Monica incepu sa stranga paharele si farfuriile si le spala.Nu vroia sa lase dezordine in casa parintilor ei.Cristi o ajuta sa termine curatenia si dupa ce terminara o ajuta sa isi care cadourile la masina.Nu luase toate florile si nici toate cutiile cu ciocolata.Lasase si parintilor ei din ele.Ei se culcasera deja si nu vroia sa ii deranjeze,asa ca incuie ea usa la plecare.

      Portbagajul,locul din dreapta al soferului si bancheta din spate a BMW-ului ei erau complet ocupate cu pungi cu cadouri si flori.Condusese cu viteza mica.Nu era nimeni pe strada la ora aia,dar nu vroia sa puna vreo frana brusca pentru ca ar fi trebuit apoi sa adune totul de pe podeaua masinii.Cristi mersese cu propria masina in urma ei si tot el o ajuta sa duca totul in apartamentul ei.

        Sufrageria ei era acum ocupata.Peste tot erau cadouri.Norocul ei  ca optase pentru putina mobila.Sufrageria era mobilata cu o canapea,doua fotolii,o masa de cafea joasa si o biblioteca micuta in centrul careia trona un televizor imens.Era mandra de apartamentul ei.

      -Asta e tot,ii zise Cristi dupa ce aseza ultimele buchete cu flori in vaze.

      -Multumesc ca m-ai ajutat.

     -O sa plec.Trebuie sa dormi.Cu siguranta esti obosita.

     -Da.Abia astept sa ajung in pat.Ca sa iti multumesc pentru petrecerea de azi ,te scot in oras si fac eu cinste.

      -Nu este nevoie.

      -Insist.

     -Bine,Monica.

         El pleca fara sa mai incerce sa o sarute si ea ofta usurata cand inchise usa in urma lui.Incepea sa puna planul Irinei in aplicare.Spera sa se termine cu bine pentru toti.

Capitolul VI

           Monica si Irina puneau la punct ultimele detalii.Nu vroiau sa greseasca nicaieri.Monica ii spusese lui Cristi ca la sase dupa-amiaza sa fie pregatit,iar Irina isi anuntase prietena unde sa vina.Vroiau sa sa intalneasca cu ea direct la restaurant.Trebuiau sa astepte sa vina amandoi de la munca si sa le ofere timp sa se reculeaga.

         La ora sase,Monica insotita de Cristi si Irina se indreptau spre restaurantul Rose din centrul orasului.Era un restaurant ales mai mult de indragostiti si cele doua sperau sa “ajute” la realizarea unui cuplu.Soarta are nevoie uneori de ajutor,zisese Irina.Noi exact asta facem.Nu cred ca ar prefera Cristi sa stea singur.O sa il consoleze Mirna.

      Irina il plasase pe Cristi pe bancheta din spate,pretextand ca nu poate respira daca sta ea acolo.Ideea ei era simpla, sa mentina o distanta cat mai mare intre Monica si el si ii reusea de minune.Tot drumul aproape ca tinuse un monolog.Vorbea intr-una despre tot ce ii trecea prin cap.Le punea intrebari si apoi raspundea in locul lor.Cand incerca Cristi sa spuna ceva,isi amintea si Irina de o intamplare pe care uitase sa o povesteasca si incepea sa indruge o groaza de lucruri.

        -Ne mai intalnim cu inca o prietena ,il anunta Irina,dupa ce coborara din masina.O sa te invidieze toata lumea din restaurant ca vei sta la masa cu trei femei asa frumoase.O sa avem grija sa nu te plictisesti,il asigura ea.

       -Ma bucur,spuse el,dar parea deja plictisit.Crezuse ca urma sa iasa doar el cu Monica,dar cand o vazuse pe Irina realizase ca nu putea sa fie chiar asa frumos.

       Cristian le deschise usa si le lasa sa intre primele.Prima care intra fu Monica.Ea zambi in sinea ei cand privi interiorul.Totul era ales pe culoarea rosie,care reprezenta dragostea.Pe tavan erau desenate cupe de trandafiri si lumina nu era foarte puternica.La mese cuplurile se tineau de mana si se priveau cu dragoste.Era total nepotrivit pentru patru persoane,mai ales cand nu reprezentau doua cupluri.

     Mirna Mapli,ii astepta deja.Avea trasaturi frumoase si forme bine conturate.Era si mai frumoasa cand radea si Monica spera ca asta va fi suficient sa il faca pe Cristi sa se indragosteasca.Era o femeie hotarata,avea propria firma si obtinuse totul prin munca.Isi ridicase firma la un nivel foarte bun in mai putin de un an si era mandra de asta.La fel ca Monica,pentru aceasta contase mai mult sa se realizeze profesional,dar implinise douazeci si noua de ani si vroia sa aiba pe cineva alaturi.Nu se putea bucura singura de tot.Desi avea multi bani,era modesta si nu considera ca se afla la un nivel mai inalt fata de cei din jurul ei si asta era un atu.

      Incepuse sa zambeasca cand o vazuse pe Irina.Erau prietene de sase ani si tineau mult una la cealalta,iar Irina incerca sa le faca un bine ambelor prietene si lui Cristi.

      Dupa ce se facura prezentarile si comandara cate ceva de baut,Irina incepu sa vorbeasca cu Monica,fortandu-l pe Cristi sa faca conversatie cu Mirna.

     -Ma simt ciudat,incepu el.

    -De ce?se interesa Mirna.Esti cu trei femei la masa.Ar trebui sa te simti mandru.

    -Stiu ca doamnele au subiectele lor de discutie si nu vreau sa fiu in plus.

    -Nu esti deloc in plus.Noi nu avem obiceiul sa barfim.Discutam despre munca si viata personala.Nu ne intereseaza ce fac altii.

    -Unde lucrezi?o intreba el si discutia incepu sa curga de la sine.

     Irina povestea in continuare o intamplare dar nu ii scapa din ochi pe cei doi.La un moment dat ii sopti Monicai:

      -Cred ca exista chimie intre ei.Sunt amandoi frumosi si sper sa se inteleaga.

      -Sssst!Ai inebunit?o intreba printre dinti Monica.Zambira amandoua cand Mirna si Cristi le privira.

      -I-am zis un detaliu care trebuia rostit in soapta,explica Irina zambind.

      Trecuse o jumatate de ora de cand se aflau la restaurant.Isi comandasera si ceva de mancare intre timp si discutara toti despre viata,munca si viitor.Cristi intretinuse atmosfera cu cateva bancuri care starnira rasete si nu se oprise nici acum.

    Telefonul Irinei incepu sa sune.Rasuna intreaga incapere cand il scoase din geanta,dar nimeni nu ii dadu atentie.

     -Poftim?!zise ea dupa ce asculta un minut.Acum?Cum sa ajung asa repede?Da.Inteleg.Dureaza mult?Doar o jumatate de ora?Este perfect atunci.Vin cat de repede pot.Ma aduce o prietena cu masina,zise ea.

      Monica intelesese ca planul Irinei era sa ii lase singuri pe Cristi si pe Mirna,dar nu stia cum si tocmai aflase.

    -Dragilor,incepu ea,nu va suparati daca o rapesc pe Monica,nu-i asa?Trebuie sa vorbesc cu un client si este urgent.Nu dureaza mult.Ne intoarcem repede.Ne scuzati,nu-i asa?

   -Pe mine nu ma deranjeaza,ii zise Mirna.Poate Cristi sa aiba ceva de obiectat.

   -Aaa,nu,nimic,replica el zambind,desi era complet nemultumit ca Monica pleca.

    Ma duc sa-mi pudrez nasul,se scuza Monica,dar nu se indrepta spre toaleta ci spre bar.Plati tot ce comandasera plus o sticla de sampanie,care urma sa fie dusa la masa din partea ei si lasa si un bacsis consistent ospatarului ca sa fie  atent cu Mirna si cu Cristi.

      -Le spui ca vinul este ca o scuza pentru ca trebuie sa lipsesc,ii spuse ea ospatarului.Multumesc frumos!adauga ea cand acesta o aproba.

      Irina si Monica iesira din restaurant aparent suparate ca trebuiau sa plece,dar cand se suira in masina incepura sa rada in hohote.Nu aveau de gand sa se mai intoarca.Cristi trebuia ori sa se lase dus acasa de Mirna,ori sa ia un taxi.Ele preferau prima varianta si la cat de bine o cunostea Irina pe Mirna era sigura ca aceasta va insista sa il duca ea cu masina.

      -Scumpo eu vreau sa ma duci acasa,o ruga Irina.O sa ma intalnesc cu Eric mai tarziu si vreau sa ma fac frumoasa.Ar trebui sa il suni si tu pe Alec si sa il scoti in oras.Ii zici ca ii faci cinste ca a fost ziua ta sau ceva de genul asta.

    -Nu.Trebuie sa trec pe la birou sa las contractul.A ramas la mine de joi seara si nu vreau sa il pierd sau sa pateasca ceva.Ma gandesc eu ce fac dupa aia.

   -Cum vrei.

      Pana sa ajunga la Irina acasa facura tot felul de scenarii in care Cristi si Mirna se indragosteau unul de celalalt si totul se termina,evident,cu o nunta ca in povesti.Erau sanse destul de mari ca asta sa se intample si ele o stiau.Sperau ca nu se indragostise Cristi de Monica si ca nu avea sa vorbeasca despre ea toata seara si sperau ca el sa nu se fi prins ca ele ii lasasera dinadins singuri.Irina avea sa ii sune mai tarziu si sa le spuna ca s-a prelungit sedinta si nu se mai intorc la restaurant.

       Dupa ce o lasase acasa pe Irina,Monica se dusese la firma.Ii lasase contabilei contractul si seducea in propriul birou sa vada ce mesaje avea si sa stie ce urma sa o astepte in ziua urmatoare.

     Cand deschise usa avu impresia ca gresise biroul,insa numele ei scris pe usa evidentia faptul ca deschisese usa care trebuia.Intregul birou era acoperit cu buchete de trandafiri rosii si intr-un colt era pusa o cutiuta lunga si ingusta impachetata frumos.

         Lua biletelul aflat intr-unul dintre buchete si citi: “Pentru cea mai frumoasa femeie din viata mea.La multi ani!” apoi vazu ca era semnat de Alec.

       -Nu-mi plac trandafirii,dar gestul conteaza ,rosti ea.Apoi isi indrepta atentia spre micul cadou.Il desfacu repede.Era curioasa ce ii cumparase Alec.O deschise incet si privi bratara de aur cu un diamant mic prins intr-o inimioara.Nici aici nu m-ai nimerit,ofta ea.Ai dedus ca am aceleasi gusturi ca toate femeile.Nu mi-a placut niciodata aurul si urasc diamantele,iar florile mele preferate sunt crinii,mormai ea.Gestul conteaza,isi repeta ea.Se intristase pentru ca i-ar fi placut ca el sa stie mai multe despre ea.Ar fi preferat sa o intrebe ce ii place.Oare el nu a observat ca port numai argint?zise iar ea.Poate s-a gandit ca nu imi permit sa imi cumpar o bratara din aur si cu atat mai putin una cu diamant.Monica inchise cutiuta si o aseza la loc,pe marginea biroului,apoi privirea I se indrepta catre coltul unei cutii care se zarea de sub un buchet de flori.Inlatura obstacolul si incepu sa zambeasca.Nimerise si ceva din ceea ce ii placea ei si anume bomboane din ciocolata.Desfacu ambalajul si gusta una.

      -Mmmm,ce bune sunt!

       -Ma bucur ca iti plac macar bomboanele.Alec statuse in pragul usii biroului si ei si o privise cand deschisese cadoul de la el.Bratara o sa o schimb cu una de argint si cred ca asta o sa compenseze trandafirii,zise el si ii intinse un buchet cu crini.

         -De unde ai stiut?se interesa ea dupa ce ii lua buchetul din mana.

         -Mi-a soptit vantul.

         -Si vantul asta are si un nume?Irina,de exemplu.

         -Da.M-ai prins!Sora mea avea numarul ei si am sunat-o sa o intreb ce flori iti plac,dupa ce ti-am cumparat trandafirii.

         -Aha.Voi doi complotati.

        -Nu.Vroiam sa ma asigur ca nu am gresit si se pare ca nici cadoul nu e exact ce preferi tu,asa ca maine o sa iti aduc alta.

        -Nu e nevoie.Imi place,minti ea.E frumoasa,dar eu nu..

        -Porti aur si urasti diamantele.Am auzit.

        -Scuza-ma!Eu nu..

        -Nu trebuie sa iti ceri scuze.Acum stiu ce iti place si nu o sa uit si sa stii ca nu sunt de parere ca nu iti permiti sa iti cumperi diamante sau bijuterii de aur.

       -De cat timp stai acolo?Si ce faci tu la firma la ora asta?

       -Mereu o iau pe strada care trece prin fata firmei.E drumul cel mai scurt spre casa si te-am vazut cand ai intrat in cladire si dupa ce am fost sa iti cumpar crini,m-am intors ca sa iti spun personal la multi ani,deci : La multi ani,Monica!

      -Multumesc,Alec!Si multumesc si pentru cadouri.Fiecare floare are frumusetea ei,inclusiv trandafirii.

      -Apreciezi gestul,nu?

      -Nu e frumos sa asculti ce vorbesc altii,il certa ea.

      -Nu m-am suparat.Prefer sa fac un cadou potrivit.Bratara o pot returna in treizeci de zile.Asta am sa fac maine si o sa iti aduc alta in loc si nu,nu accept comentarii.

       -Bine,zise Monica.Il privea pe Alec si i se parea ca este ceva schimbat la el,dar nu putea sa isi dea seama ce.Nu era schimbat fizic si purta ca de obicei un costum gri.Era usor nebarbierit,observa ea si I se parea ca e distant si rece.Nu intelegea de ce si nici nu ii placea sa il vada asa.Parea obosit si o privea nepasator.El luase cutiuta in care se afla bratara si dupa ii urase sa aiba o seara frumoasa,plecase.Cred ca s-a plictisit sa imi faca curte si s-a dat batut,incolti o idee in mintea ei.Poate ca nu mai sunt asa o tentatie mare si si-a gasit o alta femeie mai interesanta.Ce mai conteaza?se intreba ea.Asta ai vrut,nu?Fii fericita!se sfatui ea,dar zambetul nu vroia sa isi faca aparitia.In realitate era trista,dar isi facuse un obicei din a-si nega sentimentele.Credea ca urma sa fie mai bine dupa ce Alec renunta la ea,dar era mai rau.Acceptase sa il indeparteze pe Cristi de ea,pentru ca el sa aiba cale libera si tocmai acum se daduse batut.Inseamna ca nu a fost sa fie,se linisti ea.Viata merge inainte.

       Cateva zeci de minute mai tarziu,prietena ei,Irina o sunase sa o intrebe daca vorbise cu Cristi si Monica ii povestise in schimb de intamplarea cu Alec.Aceasta o certa acum pentru ca nu ii multumise lui Alec asa cum merita si ca il lasase sa plece.”Tu chiar vrei sa faca el totul?” o intrebase ea.”Cum vrei sa fii fericita daca tii la orgoliul tau mai mult ca la orice?Eu nu i-am zis decat ce m-a intrebat si anume ce flori iti plac,pentru ca vroiam sa il las pe el sa te descopere si sa afle ce iti place si ce nu si apoi m-a sunat Mirna  si mi-a zis ca seara ei cu Cristi a decurs frumos si ca s-a simtit bine langa el,acum sper ca nu te-ai razgandit si il vrei inapoi,ca o sa ne suparam.”Monica o linistise repede.Realizase ca pe Alec il vroia,dar el plecase deja si nu mai conta acum.”Nu cred ca o sa fiu fericita langa Cristi pentru ca suntem prieteni de prea mult timp si pur si simplu il percep ca pe un frate,ca pe un prieten foarte bun,dar nu ca pe un barbat de care m-as putea indragosti si nu ar fi corect sa il tin langa mine,cand isi poate gasi fericirea langa alta femeie.O sa ii spun maine ca m-am indragostit de altcineva si sper ca o sa inteleaga si o sa-si indrepte atentia in directia Mirnei.”Discutia lor luase sfarsit dupa o lunga morala pe care i-o tinu Irina si apoi Monica pleca acasa dupa ce puse cate un buchet de flori pe biroul fiecarei colege de breasla.Cu siguranta una din ele avea sa aprecieze frumusetea lor,asa cum aprecia ea frumusetea crinilor imperiali.

       Cand ajunsese acasa,se schimbase si se bagase in pat rugandu-se sa adoarma.Dorinta I se implini spre dimineata,deoarece gandurile nu ii dadeau pace si imaginea lui Alec ii aparea in fata de fiecare data cand inchidea ochii,dar in final oboseala isi spusese cuvantul.

      A doua zi intarziase la munca,pentru prima data in sapte ani de cand lucra acolo,dar nimeni nu observa.Se apucase de schitat idei imediat cum ajunsese la birou si nu se opri decat atunci cand curierul ii solicita semnatura.Alec ii trimisese o alta bratara,din argint cu un model frumos,fiecare za a ei avand o alta forma.Spera ca i-o va aduce personal,dar nici aceasta dorinta nu I se indeplinise.

     Ziua trecu incet si Monicai I se paru ca nu avea sa se termine niciodata.Nu reusea sa contureze nici o idee asa de bine cum vroia ea.Luase parte si la trei intruniri si vorbise mai putin ca de obicei,dar fusese la fel de convingatoare.De fiecare data cand usa incaperii in care se tineau sedintele se deschidea,ea isi amintea de ziua cand Alec o deschisese pentru prima data si trebuia sa se forteze sa se concentreze la ceea ce avea de spus. Era prima zi in care nu il vedea,de cand il cunoscuse si ii simtea lipsa.Nici macar Irina nu reusea sa o faca sa se inveseleasca,mai ales ca o certa mereu ca nu procedeaza cum trebuie,iar cand intrase in scara si Cristi ii iesise in cale,jura ca mai rau de atat nu se putea.

     Il invitase la ea si il servise cu un ceai si cateva fursecuri.Monica il ruga sa o asculte pana la capat.

     -Cristi eu am ceva sa iti marturisesc si poate ca nu o sa-ti placa,dar este adevarul si cred ca este mai bine sa il stii,isi incepuse ea discursul.Aseara te-am lasat intentionat singur cu Mirna sperand ca o sa-ti placa si o sa te indragostesti de ea si nu sunt mandra de asta,dar esti prietenul meu si nu vreau sa te ranesc.Intreaga idee este de fapt foarte simpla.Eu m-am indragostit de altcineva si nu am putut sa iti spun asta.Planuiam sa iti zic inainte sa imi faci surpriza cu petrecerea de ziua mea si dupa aia nu am mai avut curaj.Te iubesc foarte mult,dar ca pe un frate.Imi esti prieten foarte bun de atata timp si pur si simplu nu mi te imaginez ca iubit,ca iubit al meu.Esti genul de barbat pe care mi l-am dorit dintotdeauna,dar ne lipseste scanteia si nu cred ca o sa apara vreodata.O sa te inteleg daca nu o sa mai vrei sa vorbesti cu mine si sper sa ma ierti intr-o zi daca te-am facut sa suferi chiar si foarte putin.

     El o ascultase cu atentie si nu o intrerupse nici macar o data.Acum era randul lui sa isi expuna punctul de vedere si Monica se astepta la ce era mai rau spus pe un ton calm.

    -Stiu!ii zise Cristi zambind.Am stiut intotdeauna,dar am vrut sa fiu sigur ca eu am facut tot ceea ce s-a putut,ca sa nu regret mai tarziu ca nu am incercat sa te cuceresc.Nu sunt suparat pe tine si nici nu cred ca as putea sa ma supar vreodata,indiferent ce ai face.Tin la tine si m-am resemnat cu ideea ca noi doi nu suntem facuti sa fim impreuna.Nu ii poti comanda inimii de cine sa se indragosteasca si cred ca e mai bine ca lucrul asta nu depinde de noi si ar fi deplasat daca m-as supara pe tine ca nu ma iubesti.Suntem prieteni de atata timp si cred ca prietenia noastra e mai importanta decat ce s-a intamplat in ultimele zile.

    Monica era complet surprinsa de ceea ce auzea si lacrimile incepusera sa se rostogoleasca pe obrajii ei.Oricine si-ar fi dorit un prieten cum e Cristi si el chiar merita pe cineva care sa il iubeasca cu adevarat.

     El o lua in brate si o linisti.Dadea dovada de dragoste in adevaratul sens al cuvantului,pentru ca putea sa o consoleze pe femeia pe care o iubea,desi aceasta recunoscuse ca e indragostita de altul.Stia ca si el ar fi fost fericit,daca Monica era fericita,indiferent daca asta insemna sa o vada cu altul.Era constient ca Monica va ocupa mereu un loc special in inima lui,dar nu avea sa fie ea principalul,pentru ca placuse pe Mirna si ii acordase toata atentia lui cand ramasesera singuri la masa.Nu suferea din cauza Monicai,era fericit pentru ea.

     Cei doi ramasesera imbratisati mult timp,iar ea adormi in bratele lui.Nu mai simtea o presiune asa mare asupra ei si somnul se instalase repede.Cristi ramasese langa ea pana dimineata,cand ceasul desteptator ii anunta ca e timpul sa se trezeasca si sa se duca la munca,ceea ce si facura.

Capitolul 7

            Trecusera doua saptamani de cand Monica nu il mai vazuse pe Alec.Sentimentele ei erau contradictorii si incerca sa nu se gandeasca prea mult la el.Fusese avansata si acum muncea de doua ori mai mult decat inainte si nu se plangea.Stia ca poate face fata volumului de munca,mai greu ii era sa se simta atat de singura.Se bucura pentru Cristi,insa.Stia ca el si Mirna se vedeau zilnic si se intelegeau foarte bine.

          -Cand alergi dupa doi iepuri,nu prinzi nici unul,ii zise Irina care tocmai intra in biroul ei.

         -N-am chef de discutii de genul asta.Am multe de facut si chiar nu am timp sa despic firul in patru privind situatii trecute.

        -Scumpo,zi-mi si mie,cum ai renuntat asa usor la Alec?Tu nu te dai niciodata batuta.

       -A fost vorba de cateva zile.Numeste-o aventura si las-o asa!

      -Dar daca Alec nu mai este in viata ta,de ce nu iesi in oras ca sa iti gasesti si tu pe cineva?Mergem intr-un club sau la o terasa.Nu e singurul barbat din lume si nu trebuie sa plangi de dorul lui.

     -Nu plang de dorul lui si nici nu o sa plang vreodata dintr-un motiv similar.Mergem sambata intr-un club.Simt nevoia sa ies si nu am mai dansat de mult.

     -Asa te vreau,iubito.Ai sa vezi ca nu o sa-ti para rau,ii spuse Irina entuziasmata,dar Monica regreta deja.

       Irina o saluta si parasi incaperea.Nici una nu isi permitea o pauza prea lunga si prietena ei vroia sa vada daca Monica se simte bine.

       Era ora mesei si Monica stabilise sa manance de data asta.Sarise de prea multe ori peste pranz si nu era tocmai indicat.Stia o terasa in apropierea firmei si se indrepta in directia aceea.Ii era foame dar nu stia ce anume ar putea sa comnde.I-ar fi placut putina companie,dar nu vroia sa ajunga in situatia de a fi chestionata de colegele ei.Il stiau toate pe Cristi de la petrecerea de ziua ei si stia si cine a trimis buchetele cu flori la birou si probabil ca erau curioase.La firma nu ar fi indraznit sa o intrebe,dar la masa de pranz da.

       Alese sa mearga pe jos.Era cald si placut pentru o plimbare.Trecea pe langa vitrine si le privea cu interes.Nu isi alocase prea mult timp pentru cumparaturi si i se parea o idee mai buna decat un club.Cand Ajunse in dreptul terasei,privi una dintre mese si se opri.Alec era acolo cu alta femeie si Monica nu isi putea misca nici un muschi.Putea sa vada ca mana lui se afla peste a ei si de data asta stia ca nu e o alta sora de-a lui.Alec era cu fata la ea si cand ridica privirea,ochii lui ii intalnira pe ai ei,iar Monica se intoarse pe calcaie si se indrepta cu pasi repezi spre firma.

        Un val de ganduri o coplesira si acum era sigura ca el se baza pe ideea “omul e dator sa incerce”. Daca nu ii mersese bine cu ea se reprofilase.Nici nu mai conteaza,gandi ea.Era nervoasa si se vedea foarte bine acest lucru.Ea ii tot gasise scuze lui Alec.Zicea ca e ori plecat,ori are prea multa treaba si nu poate sa o mai sune.Monica ii formase de multe ori numarul de telefon,dar nu reusise sa treaca de pragul asta pentru ca nu avea curaj.Ar fi preferat sa faca un lucru pe care sa il regrete acum,decat sa nu il faca deloc.Daca el ar fi refuzat-o cand l-ar fi sunat,ea nu se mai simtea atat de rau acum.Era geloasa si pentru prima data recunoastea asta.Lucrurile puteau evolua altfel si ea era constienta de acest aspect,dar asta nu insemna ca el o putea inlocui asa repede daca vroia sa fie cu ea.Inima ii batea atat de repede incat avea impresia ca o sa ii sparga pieptul.Tremura ,desi afara era cald si simtea un nod in gat.Se indragostise de acest barbat cu ochii verzi si nici nu gustase dragostea.

       Parcursese distanta dintre terasa si firma foarte repede si acum se afla in lift,se indrepta catre biroul sefului ei. Intra fara sa bata la usa si nici nu isi ceru scuze pentru aceasta fapta.Ignorase protestul secretarei si pasise in incapere inainte ca aceasta sa o mai poata opri.

      -Domnule Aaron,nu am putut sa o opresc,se scuza ea.

      -Nici o problema,Anna.Poti sa pleci.

      Dupa ce usa se inchise,Monica lua cuvantul:

     -Am treaba si trebuie sa plec,acum!

     -As putea sa intreb ce anume ai de facut?o chestiona seful ei.

     -O sa recuperez maine tot ceea ce avem de facut azi,ocoli ea raspunsul.

    -Tu esti cu mult inaintea tuturor.Ai muncit de parca ne apropiam de faliment si totul depindea de tine.Nu trebuie sa recuperezi nimic.Daca ai treaba,poti pleca.Domnul Aaron era constient ca nu o putea opri.Ea nu accepta niciodata un refuz si stia ca ar fi plecat indiferent daca el isi dadea acceptul sau nu.

       Monica ii multumi si pleca.Isi luase cheile masinii si geanta din propriul birou si dupa cinci minute se afla in parcare.Ii tremurau mainile si incerca sa descuie portiera masinii.Vroia doar sa plece mai repede de acolo.Nenorocitul,gandi ea,imi face numai necazuri.Azi nu mai scap de el ca se tine scai dupa mine si maine nu mai suna ca el are alta treaba.Cine are nevoie de barbati ca astia.D-aia mi-a fost bine atata timp singura.Nu m-a stresat nimeni cu nimic.

         -A naibii broasca!zise ea incet.

        -Ai uitat sa saluti?se auzi vocea celui care pricinuise atatea evenimente in viata ei.

       -Buna!zise ea si reusi sa descuie masina.Statea cu spatele la el pentru ca nu vroia sa il mai vada niciodata.Ma grabesc,continua ea.

      -Stiu.Fugi de mine ca de obicei.

     Monica stia ca are dreptate dar nu vroia sa accepte infrangerea de data asta.Se intoarse cu fata spre el si acum era intr-adevar dura,asa cum Alec nu o vazuse niciodata.Il privi in ochi fara sa clipeasca.Chipul ei nu exprima nici o emotie.Ai fi zis ca privesti o stana de piatra,nu un om.

      -Nu fug de tine,ti-am spus ca am treaba.Coboara de pe piedestalul pe care ti l-ai construit singur si nu il vede nimeni.Nu te-am salutat cand te-am vazut la terasa pentru ca nu erai singur si nu vroiam sa te deranjez si nu,nu ma intereseaza cu cine erai.Am plecat pentru ca prezenta ta nu este una agreabila si nici nu vroiam sa te am drept companie la masa.Mi-a pierit pofta de mancare cand te-am vazut.Nu ma intereseaza ce ai de spus si nici nu am timp de pierdut aici cu tine.

     -Imi dai dreptul la replica?

     -Nu ma intereseaza ce ai de zis,Alec.Ma grabesc.Poti sa lasi secretarei mele un mesaj si o sa aflu maine ce aveai de zis.

     -Nu-mi plac intermediarii.El luase aceiasi atitudine ca ea.Era imbracat intr-un costum negru,avea o camasa alba si o cravata rosie.Statea cu mainile in buzunar si o privea fix.

   -Obisnuieste-te!ii replica Monica si se sui in masina,apoi pleca lasandu-l sa o priveasca cum se indeparteaza de el.Era mandra de ea.Reusise sa se stapaneasca foarte bine si intentiona sa nu mai lase niciodata garda jos,cel putin nu cu el.

     Era sapte seara si Irina si Monica mancau impreuna.Discutau despre ceea ce se intamplase in ziua respectiva  si de data asta Irina tinea partea prietenei ei si regreta ca insistase atat de mult asupra lui Alec.Era sigura ca el nu e genul care alearga dupa mai multe femei si se inselase.Ce se intamplase cu “detectorul” ei de barbati falsi nici ea nu stia.

       -Se mai intampla.Fiecare are stilul si mentalitatea lui,la fel ca o femeie.Chiar daca noi ii jignim in fata adesea si le spunem ca sunt toti la fel,noi stim ca nu este asa.Si noi ii ranim pe ei.Poate ca Alec a renuntat din cauza lui Cristi.Noi nu suntem obisnuite sa riscam si cred ca el a inteles asta.

     -Eu eram pregatita sa risc.L-am indepartat pe Cristi si Alec nu trebuia decat sa fie sincer cu mine.

    -Scumpo,nu te supara,dar are si el orgoliu si la urma urmei tu mereu ai refuzat.De cate ori te-a respins el?Iti zic eu,niciodata.Nu crezi ca ceri prea mult de la el?E barbat.Nu te poti astepta sa se comporte ca o femeie.Nu e stabilit prin lege ca numai barbatul trebuie sa faca totul.Il vrei?Il iubesti?Lasa tu orgoliul o data in viata ta  si du-te dupa el.Risca o data in viata ta.Nu vrei sa regreti mai tarziu ca nu ai incercat.Mai bine sa inveti dintr-o greseala,decat sa regreti ca nu ai facut nici una.Daca te refuza o sa suferi,dar nu cred ca situatia sta altfel acum,asa ca nu ai nimic de pierdut.Cand iubesti oferi tot fara sa astepti ceva in schimb.

    -Ai dreptate,admise Monica.De data asta iti dau dreptate.Maine o sa ma duc la el si o sa risc o data in viata.

   -Azi!Nu lasa pe maine ce poti face azi.

   -Adevarul este ca vreau sa stiu exact in ce situatie sunt asa ca mai bine sa aflu inainte sa ma duc la culcare.Cel putin nu ma mai gandesc la o mie de intrebari.Daca el e genul de barbat care nu se poate pastra pentru una singura,atunci o sa ii zic pas.Chiar m-am indragostit de el,adauga ea si isi privi mainile.I-ar fi placut sa aiba o verigheta.Spera doar ca Alec nu o sa rada de ea atunci cando va vedea.Fugise de el mai devreme si acum fugea la el.

          Monica isi batuse recordul si in cinci minute era gata.Isi retusase machiajul,isi lasase parul liber si imbracase o rochie de culoarea visinei putrede,simpla,dar cu un impact vizual pozitiv si isi alesese o pereche de pantofi negri,decupati.Se imbujorase si era mai frumoasa ca niciodata.Era nerabdatoare sa il vada pe Alec si nu vroia sa se gandeasca la reactia lui.

        -Tot raul inspre bine,zise Irina.Bafta,scumpa mea!

       -Multumesc.

      -Nimic rau nu poate rezulta din asta.Ne putem lipsi de orgoliu.Nu cred ca ii poti duce lipsa.E o prostie sa pui orgoliul inaintea fericirii tale si crede-ma ca multi oameni sfarsesc prin a fi nefericiti datorita unor decizii facute pe alte baze decat dragostea pe care o purtau in suflet.Banii sau obisnuinta sunt pentru unii motive destul de bune sa stea intr-o relatie care ii distruge de fapt in interior si apoi dau vina pe cel de langa el.Pe tine cred ca te-ar macina sa traiesti cu sentimentul ca Alec nu va stii niciodata ce simti pentru el,mai adauga Irina si Monica o aproba si ii mai multumi o data apoi se indreptara impreuna spre iesirea din apartament.

        Dupa ce o lasase pe Irina acasa,Monica se indrepta catre casa lui Alec.Ii aflase adresa de la sora lui.Avusese noroc cu Irina care o vizitase o data pe Andreea si avea si numarul ei de telefon.Toate lucrurile se intampla cu un scop,se gandi ea.Nu stiu daca vor evolua lucrurile asa cum imi doresc ,dar cu siguranta experienta asta o sa imi foloseasca in viitor.incerca sa se incurajeze si nu vroia sa isi faca un discurs.Vroia sa ii spuna lui Alec exact ceea ce gandea atunci cand se va afla in fata lui.

        Dupa o jumatate de ora de condus se afla acum in fata casei lui.Era mare si impunatoare,construita pe doua nivele in stil modern.Nu o impresia deloc.Ii placea mai mult apartamentul ei.Poate ca o sa vrea sa stam la mine,isi zise ea si zambi.Statea in fata portii lui si se uita dupa sonerie.Apasa butonul cu teama.Avea sa il vada si sa ii spuna tot ceea ce simtea.Era un moment important din viata ei si stia asta.Auzi pasi pe alee si incepu sa zambeasca.Usa se deschise incet si o blonda cu ochii albastrii, imbracata un pic vulgar o intampina cu un zambet.

        -Da!

       -Buna ziua!Cred ca am gresit adresa.Il caut pe Alec Drait.

       -Nu ai gresit adresa.Aici sta,ii raspunse blonda.

      -As putea sa vorbesc cu el?Monica nu vroia sa renunte atat de usor.

     -Sigur.Iubitul  meu face un dus,dar il puteti astepta in living.

     “Iubitul meu” repeta Monica in gand.Ce naiva am fost sa cred ca eu am reprezint ceva pentru el.Cata prostie din partea mea.Mai bine ca nu mi-a raspuns el ca ma faceam de rusine.Cred ca m-ar fi ascultat cu atentie si apoi mi-ar fi prezentat-o pe domnisorica asta blonda care pare mai mult pe gustul lui,decat o femeie care se respecta.

     -Nu vreau sa va deranjez.Este un client si vroiam sa il intreb ceva despre contract,dar nu este nici o graba.Eram in apropiere si vroiam sa il intreb personal,dar mai poate astepta,rosti ea calma.

    -Cum vreti!O sa ii spun ca l-a cautat…?

    -Il sun eu mai tarziu,zise Monica si pleca.Incepuse sa tremure si simtea cum lacrimile vor sa-si faca simtita prezenta.Ce prostie era sa fac,isi tot repeta ea.Nu vroia sa conduca in starea in care era.”Daca esti preocupata de ceva sa nu conduci”,o sfatuise tatal ei,dar ea se afla deja in fata volanului si conducea acum cu viteza.”Iubitul meu” ii tot rasuna vocea blondei in minte.Alec era genul care se juca cu sentimentele oamenilor si nu ii pasa de consecinte si ea tocmai pe el il iubea.Se gandea ca este o pedeapsa ceea ce pateste.Telefonul incepu sa sune,iar ea isi lua ochii de la drum si il ridica pentru a-I privi ecranul.Alec o suna.Vazuse deja semaforul,indica verde  asa ca nu se grabi sa ridice privirea spre el iar.Ai vrea tu sa iti raspund,dar de data asta m-am lamurit ce fel de om esti,gandi ea.Absorbita de micul ecran al telefonului uitase de semafor.Ceea ce nu stia era ca se schimbase si acum ii interzicea trecerea,insa ea il observa prea tarziu si impactul cu masina care venea din dreapta fu inevitabil.In cateva secunde Monica isi revazuse intreaga viata trecandu-i prin fata ochilor si  atunci cand masina ei fu izbita violent isi pierdu constiinta.