Pe undeva…esti tu!

Privesc in jurul meu si vad un camp nesfarsit cu flori si un lac. Privesc apa si uneori este atat de limpede incat vad fiecare vieatate existenta in el. Simt nevoia sa stau in mijlocul lui uneori si cateodata apa devine tulbure si vantul se infurie si in loc sa adie usor si sa imi mangaie fata formeaza valuri cateodata foarte mari si abia reusesc sa ajung la mal, Am plecat in cautarea ta pe acest camp, pentru ca stiu ca esti acolo, undeva si abia astept sa te cunosc, sa te vad, sa te strang in brate si sa stiu ca in sfarsit asteptarea s-a incheiat. Te-am cautat de multe ori si am intampinat zile reci si furtuni care m-au pus la pamant si cand mi-am gasit puterea sa ma ridic mi-am spus ca poate tu nu existi si m-am intors la locul meu linistit de langa lac. Incerc sa am rabdare si mai ales sa-mi fac curaj sa plec in cautarea ta si sa imi pastrez credinta ca tu esti acolo si de data asta am sa te gasesc daca nu ma mai opresc. Ma supar pe tine uneori si te cert in gand ca nu m-ai gasit. Ma intreb daca ai si tu locul tau preferat, cum este lacul pentru mine si daca nu cumva si tu ai incercat sa ma gasesti si intampinand greutati ai renuntat, la fel ca mine.

*

Astazi mi-am spus ca orice ar fi am sa continui sa merg si mi-am luat ramas bun de la locul meu linistit in care ma simt protejata si am plecat cu pasi mari spre tine. Pasesc totusi cu grija si nu ma gandesc decat la momentul in care tu ma strangi in brate si asta imi da putere sa continui. Chiar daca nu in fiecare zi este cald si nu ma ajuta intotdeauna vremea sa pastrez ritmul in care merg, nu ma opresc. Chiar daca ploua torential, chiar daca mi-am zgariat talpile si ma dor picioarele, mi-e frig si mi-e foame  ma lupt sa ignor vocea ratiunii care-mi striga:”E timpul sa te opresti!” si imi ascult inima care ma incurajeaza sa continui si simt cum ma coplesesc sentimente frumoase si dragostea pentru tine este ca o lumina in noapte care ma ghideaza.

*

Nu stiu cate zile au trecut de cand merg, dar acum e dimineata si soarele imi incalzeste placut fata si vantul ma imbratiseaza la fiecare adiere. M-am intins in iarba sa ma odihnesc si privesc cerul. Pentru un moment m-am descurajat si nerabdarea si-a facut loc. M-am oprit pentru ca imi pierd usor increderea ca o sa te gasesc undeva, pe campul asta nesfarsit. Ma intristez si lacrimile vor sa imi ofere alinare, dar inchid ochii si incerc sa nu le las. Ar insemna sa accept sa ma opresc si totusi nu mai vreau sa ma ridic de data asta. Mi-am imaginat de atatea ori cum ar fi sa te intalnesc si din dorinta asta arzatoare am impresia ca aud pasi si ca tu te indrepti spre mine. Ii aud din ce in ce mai clar si oricat as vrea sa cred ca esti in sfarsit langa mine, ma conving singura ca este doar imaginatie curata si refuz sa ma misc sau sa deschid ochii. Mi-e frica de fapt…prefer sa visez un pic decat sa spulber momentul. As putea sa jur ca te-ai asezat langa mine si aud cum respiri. Simt o atingere care imi indeparteaza o suvita de pe obraz si tresar. Deschid ochii si nu-mi vine sa cred…esti langa mine si zambesti. Privesc, parca cu incetinitorul, cum intinzi mana spre mine si oricat as vrea sa le retin, lacrimile imi incetoseaza privirea si clipesc des pentru ca nu vreau sa pierd nici macar o secunda. Ma iei in brate si ma strangi tare si o liniste imensa pune stapanire pe mine. “Te-am gasit!” te aud zicand si vocea ta ma face sa zambesc. “Sa stii ca te caut de ceva vreme” continui tu si ma desprind din bratele tale pentru ca stiu ca eu aproape am renuntat asa ca iti marturisesc asta si evit sa te privesc pentru ca nu vreau sa-ti vad dezamagirea.Ma strangi in brate si inteleg ca tot ce a fost nu mai conteaza. Ai reusit sa alungi cu o imbratisare tot ce a fost rau si a meritat sa plec in cautarea ta. Impreuna suntem un intreg si cand ne strangem in brate pana si Universul vibreaza.