In relatii perfecte

Capitolul I

 

 

 

          -Te rog sa imi trimiti programul de maine pe mail,apoi sa il suni pe fiul meu si sa ii spui ca ne intalnim la opt fix la Made.Sa-i precizezi ca nu vreau sa intarzie.

          – Domnule,nu as putea sa ii dau mesaj lui Bogdan?Stiti ca noi nu prea…

          -Nadia,o intrerupse seful ei,nu vreau sa aud ca nu va intelegeti.Nu aveti cinci ani.Acum fa ce te-am rugat!

          -Da,domnule!raspunse ea fara chef.Trebuie sa vorbesc cu nesuferitul ala,bombani ea cand usa se inchise in urma sefului ei.Abia asteapta sa il sun ca sa se amuze pe seama mea.”Hai recunoaste ca nu poti sa stai fara mine”,il imita ea si se stramba la telefon inainte sa formeze numarul lui Bogdan.

          Asculta cum suna telefonul spre celalalt capat si incepu sa zambeasca cand momentul se prelungi.Se putea sa ii trimita un mesaj pana la urma daca nu raspundea si scapa de un moment neplacut.Zambetul i se sterse cand auzi o voce barbateasca:

          -Da,iubito!raspunse Bogdan.

         -Sa fii la Made la ora opt fix.Ai intalnire cu tatal tau.Sa nu intarzii,il anunta Nadia si ii inchise telefonul in nas.

         Ochii ei caprui scaparau flacari.Parul ei saten,tuns la nivelul barbiei,ascundea roseata obrajilor.Intotdeauna se imbujora cand se enerva.Gura ei,cu buze delicate,afisa un zambet rautacios.Scurtase conversatia cu omul pe care nu putea sa il sufere si era multumita ca interlocutorul ei nu apucase sa mai zica nimic.Nu putea intelege cum seful ei avea un copil atat de incapatanat si enervant,cand el era o persoana cu care puteai sta de vorba ore in sir.

         Soneria telefonului fix,de pe birou,o facu sa tresare usor.Apuca receptorul cu degetele ei frumoase si il ridica.

         -Da,domnule!raspunse ea sefului ei.

         -L-ai sunat pe fiul meu?

         -Da,ii zise ea.

         -Esti libera,o anunta acesta.

         -Multumesc!rosti Nadia si dupa ce indeplini si cealalta cerinta a sefului ei,domnul Leston,si se ridica de la birou.Isi netezi cutele fustei,isi aranja sacoul,isi privi pantofii impecabili si isi indeparta o suvita rebela de pe fata.Arunca o privire si asupra obiectelor aflate pe birou,care stateau in perfecta ordine.Se asigura ca nu uitase si nimic.

         -Ce urat din partea ta sa imi inchizi telefonul,frumoasa mica!o certa o voce din cealalta parte a incaperii.

         Bogdan se gandise sa ii faca o surpriza secretarei tatalui lui,dar Nadia nu se osteni sa il priveasca si sterse o urma imaginara pe praf de pe coltul biroului.Evita sa il priveasca pentru ca nu ii facea placere sa vada acei ochi albastrii care o studiaza foarte atent.Ii vedea silueta cu coada ochiului.

         El statea la cativa metri de ea,imbracat ca de fiecare data intr-un costum care nu face cute si care ii vine ca turnat.Statea cu mainile in buzunar si emana incredere si infumurare.Un zambet i se ivise in coltul gurii cand observase ca Nadia nu vrea sa il priveasca.Nu era un barbat frumos,dar statura si caracterul lui il faceau placut.Era incantator cand zambea si fiind constient de acest lucru,intampina intotdeauna persoanele cu un zambet larg si sincer.Doamnele roiau in jurul lui si afirmau adesea ca,desi nu este frumos,il are pe “vino-ncoa”.Era sarmant si ii placea sa tachineze.Rareori era refuzat de o femeie,dar nu pentru mult timp.Nadia era singura care nu putea sa il sufere si il respingea vizibil de fiecare data cand il vedea.

         -Eu tocmai plecam,rosti ea.Tatal tau este in birou.

         -Mergi cu noi diseara,spuse si el.

         -Nu.

         -Nu era o rugaminte,Nadia.

         -Cand o sa fii tu seful meu,o sa vin la intalnirile de afaceri pe care le vrei tu.Acum plec.

         -Tatal meu este seful tau.

         -Exact.Nu tu.

         -Atunci o sa ii propun sa te ia si pe tine.

         -Asta e manipulare,Bogdan.Decat sa fiu cu tine in aceiasi incapere o perioada asa lunga de timp,mai bine imi dau demisia si ma angajez in alta parte.

         -Puteai face asta de cand ai tras concluzia ca sunt nesuferit si stau la birou in locul tatalui meu foarte des.Sau poate iti place sa ma ataci mereu cu cate o replica taioasa si d-aia nu renunti.

         -Nu amestec afacerile cu placerea.Imi dau demisia cand vreau si nu din cauza ta.Imi place sa lucrez aici si singurul inconvenient esti tu.Vii mereu si imi strici dispozitia cu prezenta ta.Daca nu ti-ar da taticul tau bani,probabil ca ai produce si tu ceva pe la o firma,pe undeva si nu ai avea timp sa vii si sa ma deranjezi.Am inteles ca marul interzis e tentant pentru tine,dar nu o sa ma indragostesc de tine si nici nu o sa ma cuceresti vreodata.

         -Ce parere buna ai despre tine.Crezi ca vreau sa te atrag?intreba el si incepu sa rada zgomotos.Nici nu ma intereseaza persoana ta,iubito.Imi place sa te enervez si atat,asa ca nu te mai flata singura.Ti-ar trebui un scaun ca sa ajungi sa ma saruti,adauga Bogdan si nu se putu opri din ras.

         -Mai bine sarut o broasca raioasa,decat sa te sarut pe tine,asa ca nu te mai flata singur,il ataca si Nadia.

         -Si inainte sa saruti broasca o sa iti doresti sa se transforme intr-un barbat pe care sa il iubesti,adica in mine.

         -Ai vazut prea multe filme.

         -Inainte sa adormi te gandesti la mine si nu vrei sa recunosti.

         -Am mai vazut oameni plini de ei,dar tu dai pe dinafara.Cred ca atunci cand te privesti in oglinda,te scuipi sa nu te deochi.

         -Mi se pare normal,Nadi.Tie nu?

         Inainte ca ea sa ii raspunda ceva,usa biroului se deschise si aparu in prag domnul Leston.

         -Sper ca nu va certati,le zise acesta cand vazu ca se asternuse linistea.Voua va trebuie paznic ca sa nu va sariti la gat unul altuia sau un arbitru sa fluiere pauza.Parca ati fi casatoriti.

         -Ar vrea ea,zise Bogdan zambind.

         Drept raspuns la remarca facuta Nadia se stramba la el.Stia ca se puteau ataca o zi intreaga fara sa inceteze.Un arbitru nu ii putea face sa taca.Singurul care reusea sa faca asta era domnul Leston,in fata caruia ea inceta comentariile din respect.Bogdan era totusi fiul lui si nici un tata nu accepta sa asculte cum ii este jignit copilul.

         -Vreau sa vina si Nadia cu noi la restaurant,diseara,ceru Bogdan tatalui sau.Se poate?

         -Sigur ca se poate.De fapt asta si vroiam sa ii spun acum.Ea cunoaste cel mai bine problemele firmei si oricum vreau sa angajez alta secretara,dar asta vom discuta la masa.

         Nadia se incrunta.Seful ei vroia o alta secretara,desi tocmai o laudase ca stie toate probleme firmei.Nu intelegea daca este o problema ca stie tot ce misca in cladirea aia.Nu sesizase niciodata nereguli in acte si era sigura  ca actiunile firmei sunt in conformitate cu legea.Era nervoasa si trista.Muncea de trei ani acolo si nu gresise niciodata nimic.Il privi cu repros pe Bogdan.Banuia ca acesta ii ceruse tatalui lui sa o concedieze.Nu il urase niciodata,dar in secunda aia il ura foarte tare.Ii luase ceea ce iubea atat de mult: munca ei.

         -Stii cum sa ajungi,nu?se interesa domnul Leston.

         -O sa trec eu sa o iau,se oferi Bogdan si nu mica ii fu mirarea cand ea nu se impotrivi.

         -Atunci ne vedem la restaurant,diseara.Avem ceva de sarbatorit,auzi ea vocea sefului ei.

         Nu putea sa zambeasca.Fata ii era amortita si ochii tristi.Nu stia ce sarbatoreste seful ei,dar ea nu avea chef nici sa se miste.Nu mai avea motive de bucurie.Muncise cu placere atata timp si se trezise dimineata zambind la gandul ca merge la serviciu.Ii placea sa rezolve problemele ivite si sa discute cu clientii firmei de constructii.In ultimul timp fusese lasata sa negocieze cateva contracte si obtinuse rezultate mai bune decat se asteptau de la ea.Se acomodase imediat cu job-ul si uneori muncea mai mult decat I se cerea si statea peste program ca sa termine tot ce avea de facut,refuzanda sa lase pentru a doua zi ceea ce putea face chiar atunci.Domnul Leston mai suna cateodata la birou sa vada daca ea mai este acolo si ii spunea sa plece acasa pentru ca mai avea nevoie de ea si a doua zi.Tot ce facuse in acesti trei ani nu contase pentru seful ei,cand Bogdan ii zisese sa o dea afara.Ii ura pe amandoi acum.Isi lua geanta si se indrepta spre iesire,salutand cele doua personaje de care se grabea sa se indeparteze.

         -Esti frumoasa cand te incrunti,zise Bogdan care mergea in urma ei.

         Se aflau pe holul de la intrarea in cladirea firmei si nu mai era nimeni la ora sase acolo,decat paznicul care se facuse nevazut cand ii zarise pe cei doi.Ii stia foarte bine si nu vroia sa fie martor la discutiile pe care le au.Isi amintise o zi cand fusese pus in mijlocul furtunii,cand atat ea cat si Bogdan ii cerusera  parerea in privinta cui are mai mare dreptate.Profitase atunci de un moment de neatentie al celor doi si disparuse din peisaj pentru ca nu vroia sa tina partea vreunuia dintre ei.

         -Du-te naibii!ii replica Nadia.Se oprise in loc si se intorsese spre el pregatita sa il infrunte.

         -Numai daca vii cu mine,scumpo,i-o intoarse el.

         -Nu ma potrivesc in peisaj la fel de bine ca tine.Ma  mir cum de ai tupeul sa mai vorbesti cu mine.Stiai ca o sa ma dea afara si ai venit sa te bucuri de triumful tau,nu?Sa stii ca iubesc sa lucrez aici si nu cred ca o sa mai gaseasca alta secretara la fel de eficienta.Multi lucreaza ca sa se intretina,dar pentru mine a fost o placere.Esti un…,facu o pauza si continua,nici nu meriti sa ti se vorbeasca.

         Nadia se enervase la culme si nu vroia sa ascunda acest fapt.Infumuratul din fata ei radea si nu se abtinu si vru sa il palmuiasca,insa el anticipase momentul si ii prinsese incheietura mainii la cativa centimetri de obrazul lui.Ea ii sustinea privirea si se smuci ca sa scape,dar degetele lui o stransera si mai tare facand-o sa geama de durere.Bogdan nu mai zambea si parea chiar suparat de gestul ei.

         -Ma doare!ii tipa ea si mana ii fu eliberata.

         -Sa nu mai faci asta niciodata,tuna vocea lui.

         -Ca ce?il intarata ea si mai tare.

         -Ca s-ar putea sa nu-ti placa ce urmeaza.

         -Zau?!Sa nu-mi zici ca ma bati ca ma umfla rasul.

         -In nici un caz.O sa iti dau o lectie si data viitoare nu o sa mai faci,o lamuri el.

         -Ia sa vedem,zise ea si ii lovi obrazul cu palma stanga,pentru ca acesta nu se astepta.

         Ceea ce urma nu era exact ce avea in minte Nadia.Bogdan o trase spre el,isi fixa o mana pe ceafa ei fortand-o sa il priveasca si o saruta apasat si totusi placut,strivindu-i buzele sub ale sale.O strangea atat de tare in brate incat ea nu se putea zbate si nu il putea respinge.

         Multumi divinitatii cand acesta o elibera si simtea cum ii ard obrajii.Il privea fix,dar ochii lui  nu transmiteau nici un mesaj.Buzele lui purtau urmele buzelor ei,mai exact a rujul ei rosu.Maxilarul ei se incorda cand acesta ii zise:

         -Tu ai vrut-o!Sper ca ti-ai invatat lectia.Daca tot nu ma suferi,este clar ca nu iti place sa sarut.La sapte sa fii gata si sa nu ma faci sa intarzii.

         Cuvintele lui fusesera rostite pe ton serios si Nadia nu mai vroia sa il vada.Il urmari prin geamul usii de la intrare cum se suie in masina si pleaca din parcare,apoi se intoarse la birou si incerca sa isi convinga seful sa ii permita sa absenteze de la cina pe motiv ca nu se simte prea bine.

         -Nici nu se discuta.O sa vrei sa auzi ce am de spus,o refuza domnul  Leston.

         -Nu imi puteti spune acum,insista ea.

         -Bogdan nu o sa te manance,o dojeni el.Stam o ora,maxim,Nadia.Cred ca poti sa il ignori,nu?

         -Mda,ofta ea.Ne vedem acolo,atunci,accepta ea si pleca.

         Isi privi reflexia afisata pe usile metalice ale liftului in timp ce cobora cele patru etaje.Nu era mica de inaltime si  purta mereu pantofi cu un toc mediu,cat mai comozi si de preferabil negri.Bogdan era mult mai inalt decat ea si mereu facea glume referitoare la statura ei.Costumul ei bej ii venea ca turnat.Nu purta mereu sacou la munca,dar nu se lipsea de camasi cu diferite modele.Purta pantaloni sau fusta in functie de anotimp si de dorinte.Unghiile lungi,mereu lacuite,denotau maini ingrijite.Parul si-l lasa cel mai adesea desprins si isi facea cateva bucle.Bretonul tuns la nivelul sprancenelor ii ascundea fruntea si ii incadra frumos forma fetei.

         Usile se deschisera cu un sunet care anunta acest lucru si in loc de propria reflexie il vedea acum pe Bogdan.Nu era la fel de surprins cum era ea ca se intalnesc iar.Nadia nu putea gasi un motiv pentru care acesta se intorsese si dupa ce iesi din lift vru sa il ocoleasca,dar vocea lui o opri.

         -Te-ai dus sa ma parasti sau ai fost lasa si l-ai rugat pe tatal meu sa te scuze in seara asta pentru ca nu poti veni la cina?

         -Nu se numeste lasitate daca vrei sa fii cat mai departe de o persoana pe care o urasti,ii replica ea si isi continua drumul spre iesire si se indrepta direct spre statia de autobuz.

         Avea permis,dar nu mai condusese de cand avusese un accident,cu un an in urma.Nu fusese ea la volan,dar se speriase atat de tare incat nu isi mai gasise curajul sa stea la volan.Isi dorea acum sa aiba propria masina,ca sa nu mai profite Bogdan de acest aspect si sa se ofere sa o aduca el la restaurant.

         O sa iti para rau pentru ce ai facut,isi zise ea.Foarte rau!  

Capitolul II

               

 

                -Am ajuns mai devreme,concluziona Bogdan cand intra cu Nadia in restaurant si vazu masa rezervata pentru ei neocupata.

                Isi privi ceasul care indica ora opt fara zece minute,apoi mai studie incaperea in cautarea unei fete familiare si ii facu semn Nadiei sa isi continue drumul catre masa,deoarece se oprisera in dreptul intrarii in restaurant.

                Se asezara cat mai departe unul de altul si fiecare studia alt colt al camerei.Restaurantul “Made” era destul de simplu decorat si singura atractie a interiorului sau erau bilele facute din sticla portocalie care luminau chipurile celor prezenti.Peretii bej erau imbracati cu cateva tablouri,iar pe ferestre nu puteai vedea nimic interesant.Muzica lipsea cu desavarsire si clientii alegeau cel mai adesea acest loc ca sa discute despre afaceri.Nu era nimic intim sau romantic in ceea ce exista acolo.Clientii erau imbracati in negru si ici colo mai zareai cate o pata alba.Nimeni nu zambea,nici macar Bogdan,care se agita in scaunul lui ca un copil mic rugat sa stea intr-un singur loc.

          Nadia simtea ca face nota discrepanta,oferind locului o pata de culoare,cu camasa ei rosie.Erau atatea chipuri incordate in jurul ei si i-ar fi placut sa vada macar un zambet la cei pe care ii privea cu atata interes.La masa alaturata ei,se afla un barbat frumos,cu o barbie ascutita,semn al incapatanarii,brunet si cu ochii verzi.Tragea dintr-o tigare cu sete de fiecare data cand facea pauza ca sa isi asculte interlocutorul si sufla fumul in directia ei fara sa isi dea seama.Gestul prin care ea indeparta mirosul de tutun ii atrase atentia acestuia si privirea lui starui asupra ei pret de secunde bune.O analiza din cap pana in picioare si o privi iar in ochi.Isi sustineau privirea unul altuia,fara sa clipeasca si fara sa se miste.

         -Ma scuzati!rosti el si zambi sincer.Nu mi-am dat seama ca tot fumul vine inspre dumneavoastra.

         -Nu este nici o problema,ii raspunse ea tot zambind.

         Strainul reveni la discutia initiala.Momentul o ajutase pe Nadia sa se relaxeze,dar nu pentru mult timp.Bogdan clatina in cap in semn de dezamagire.Nu parea multumit de atentia pe care o primise ea.Inainte ca ea sa apuce sa irosteasca vreun cuvant,se aseza la masa domnul Leston,murmurand cateva scuze pentri intarziere.

         -Nu o sa va retin foarte mult pentru ca ma cam grabesc.Nadia stii care este firma care ne face concurenta pe piata?se adresa el angajatei lui si care este firma care ne-a depasit vanzarile cu cateva procente luna asta?

         -Sigur ca da:BL Constructions,raspunse ea prompt.

         -Stii de la ce vine BL?o mai intreba acesta.

         -Sincer?Nu,recunoscu ea.

         -Bogdan Leston,ii dadu acesta raspunsul.

         -Adica firma concurenta noua este a fiului dumneavoastra?intreba nedumerita.

         -Exact.Eu si fiul meu am avut o neintelegere in urma cu patru ani.EL nu vroia sa fie intretinut si mi-a promis ca isi va face singur o firma care o sa concureze pe piata cu ceea ce produce propria mea firma.I-am promis atunci ca ii voi ceda cel mai bun om care lucreaza pentru mine daca va face asta.Mai simplu,cel mai bun angajat al meu va deveni cel mai bun angajat al lui.E un competitor foarte bun si a reusit sa isi promoveze serviciile foarte eficient,astfel incat a obtinut mai multi clienti decat mine intr-un an si a beneficiat de proiecte de mare amploare.Luna mi-a surclasat firma si trebuie sa imi indeplinesc promisiunea.Cel mai bun om al meu esti tu.Ai invatat tot ceea ce puteai invata si o sa imi fie greu sa te inlocuiesc.De saptamana viitoare vei lucra pentru fiul meu.

         -Dar..incerca ea sa protesteze.

         -Nu accept comentarii.Actele sunt deja facute,tot ce va trebui sa faci este sa semnezi.O sa fii asistenta lui,nu secretara si o sa te ocupi de tot ce tine de firma.Mai multe detalii o sa iti dea Bogdan.O sa va rog sa ma scuzati,dar trebuie sa fiu in alta parte si deja am intarziat.O seara frumoasa!le ura domnul Leston,se ridica de la masa si pleca.

         -Nu,rosti Nadia.Nu o sa fii seful meu nici daca asta inseamna sa nu mai lucrez nicaieri in orasul asta.

         -Mai intai o sa ma asculti,incepu Bogdan calm.O sa fii asistenta mea si promit ca nu vom purta discutii ca pana acum.Fara certuri,tachinari,jigniri.Firma trebuie sa se mentina la acelasi nivel si o sa ne purtam ca doi adulti.Promit ca prezenta mea nu va ma fii un stres pentru tine.Nu sunt un incapabil dependent de taticul meu asa cum ai crezut si o sa vezi ca pot fi un sef extraordinar.Nu cred ca o sa existe vreo problema in privinta salariului,pentru ca o sa iti ofer unul mai bun decat cel pe care il primeai de la tatal meu.Am o singura rugaminte:sa nu mai tragi concluzii despre nimeni si nimic inainte sa cunosti toate detaliile.

         Nadia sorbi din vinul rosu,turnat in pahare atunci cand ea schimba priviri cu strainul de langa ea.Aflase prea multe informatii deodata si aveam nevoie de cateva minute sa le asimileze.Ochii ei ii studiau cu atentie degetele ce strangeau piciorul paharului.Alesese sa le faca rosii,pentru ca ii placea culoarea,dar nu i se mai parea o alegere asa de buna.Lasa paharul pe masa si isi plimba degetul aratatorul pe matasea alba a fetei de masa.Inspira aer adanc si expira lent.

         -Nu va suparati,se adresa ea celui ce mai devreme ii ceruse scuze.Vreau si eu o tigare,daca se poate!

         -Sigur ca da,ii raspunse strainul.

         Se ridica de la masa lui si ii intinse o tabachera de argint in interiorul caruia se mai aflau trei tigari.Ea isi alese una si o aprinse cu indemanarea unui fumator inrait.Multumi pentru favor si buzele ei atinsera iar tigarea.Atentia ei se indrepta spre Bogdan.

         -Te-am judecat gresit!Imi cer scuze pentru asta,dar sa nu iti imaginezi ca o sa imi faca vreodata placere sa lucrez pentru tine chiar daca te porti ireprosabil.Am un mare respect pentru tatal tau,dar nu si pentru tine.Ai avut ambitia sa devii independent de actiunile tatalui tau,dar ai devenit indepenedent si de caracterul lui.Ai imprumutat de la el un simt aparte pentru afaceri,dar nu si cateva trasaturi de caracter care sa te faca sa fii un om placut.Nici nu imi imaginez cum este sa stau langa tine opt-zece ore pe zi cand nu pot sa te vad nici cinci minute.Tu si domnul Leston ma considerati o minge,pe care o aruncati de la unul la altul,un om lipsit de dreptul de a alege.O fi mandria un pacat,dar mai bine mor de foame decat sa te vad in fata ochilor cinci zile pe saptamana.O seara excelenta iti urez,rosti ea dur cand se ridica de pe scaun si apoi pleca.

         Ar fi suportat mai bine ideea ca este concediata,nu “cedata” cuiva.Seara fusese plina de imprevizibil si ea se simtea scarbita de tot.Aerul rece de toamna ii racori fata care ii ardea de suparare.Nu isi luase o haina groasa,ci se limitase doar la sacou pentru a-I tine de cald. Se gandise ca va lua un taxi inapoi spre casa,dar simtea nevoia sa se plimbe.Mergea incet si se gandea ca trebuie sa isi caute un alt job. Nu simtea frigul pentru ca sangele circula cu viteza prin trupul ei.Ii venea sa planga si sa rada in acelasi timp.Se aseza pe prima banca care ii iesi in cale si incepu sa studieze imprejurimile.Strada pe care intrase era slab luminata si nu putea distinge bine detaliile blocului din fata ei.Isi ridica privirea asupra pomului crescut in spatele bancii.Lumina lunii ii permitea sa vada crengile imbracate cu cateva frunze galbene.In cadere,codita unei frunze se prinsese intr-o panza de paianjen si vantul facuse frunza sa se roteasca ca o morisca.O alta frunza se desprinse de pe o creanga subtire si isi dansa drumul spre asfalt,unde se asternu la picioarele Nadiei.

         -Ce face domnita aici?auzi o voce venind din stanga ei.

         Un miros puternic de alcool se strecura pana la ea.Nu putea vedea fata barbatului care ii adresase intrebarea,doar ii distingea constitutia.Instinctiv se ridica in picioare cu un presentiment negativ.

         -Oooo! S-a speriat,pisicuta?Ia zi-mi frumoaso,cati bani ai la tine si ce mai poti oferi?mai rosti el.

         Nadia nu se temea de el.Incepu sa faca cativa pasi cu spatele,fixandu-l cu privirea pe omul din umbra.Acesta incepu sa rada cu pofta cand ea se lovi de un al doilea personaj.

         -Credeai ca scapi asa usor?ii marai cel de-al doilea in ureche.

         De aceasta data ea incepu sa tremure.Nu vedea un final pozitiv si se temea de ce este ma rau.Strada era destul de ingusta si fu impinsa spre intuneric de al doilea strain.Incerca sa fuga insa acesta nu era baut si era destul de vanjos incat sa o tina exact acolo unde vroia.

         Era acum prinsa intre cei doi si nu stia ce sa faca.Nu se gandise ca putea pati ceva rau cand intrase pe respectiva strada.

         -Ajutor!incepu ea sa tipe si cel care mirosea a alcool ii puse mana la gura.

         Ea incepu sa se zbata si cel de-al doilea barbat se napusti asupra ei ca o hiena.N-ar fi avut nici o sansa in fata celor doi,daca barbatul care incerca sa o dezbrace nu era smuls de pe ea de un alt barbat.Cel care ii tinuse mana la gura incerca acum sa ii smulga geanta de pe umar,insa Nadia nu vroia sa ii dea drumul si pana sa fie scapata si de cel care tragea cu putere de geanta ei,agresorul o lovi cu pumnul in plina figura.Lovitura o naucise si O facuse sa isi piarda echilibrul.In cadere ea se lovi la cap de marginea bordurii si isi pierdu constiinta.

Capitolul III

 

 

                Nadia se trezise la spital cateva ore mai tarziu cu nasul rupt,un ochi vanat si un cucui imens in crestetul capului.Privise in jurul ei si nu il recunoscuse pe barbatul care ii statea alaturi.Nu stia cum o cheama sau unde se afla,dar cel de langa ea ii inspira incredere.Zambetul lui o facuse sa nu intre in panica cand incerca sa isi aduca aminte cateva detalii despre propria persoana.”Sunt confuza,ii zise ea lui Bogdan,caci el fusese cel care o adusese la spital si tot el statuse langa ea,cine esti tu?Nu-mi aduc aminte cum ma cheama si n-am nici cea mai vaga idee cum am ajuns aici.”

                Bogdan devenise serios si fiind vizibil ingrijorat,chemase medicul sa o examineze pe Nadia si sa ii spuna daca este intr-adevar amnezica.

                -Lovitura de la cap a fost destul de serioasa,asa ca amnezia nu este chiar atat de ilogica.Daca momentul a fost socant pentru ea,atunci creierul izoleaza informatia prea incarcata emotional.Uneori pacientii nu isi aduc aminte ce s-a inatmplat din momentul in care trauma a avut loc si pana in momentul in care se trezesc la spital.Doamna Maiss,arata el spre Nadia,nu isi aduce aminte nimic.

                -Si cat tine amnezia asta?se interesa Bogdan.

                -O ora sau un an,raspunse doctorul.Nu depinde de noi,ci de dumneai.I-am facut o tomografie si totul este in regula.Loviturile la cap produc adesea amnezii,dar majoritatea pacientilor isi aduc aminte totul dupa ce trec printr-un moment tensionat sau patesc ceva asemanator cu situatia care i-a facut de prima oara amnezici.Nu ar trebui fortata sa isi aminteasca si nici traumatizata iar.Acum este amnezica si in secunda urmatoare isi cunoaste intreaga viata sau isi aminteste treptat momente din viata.Creierul uman nu este asa de usor de manipulat.Tot ceea ce putem face este sa o tratam pentru durerile fizice si sa asteptam sa isi revina si psihic.

                -O situatia traumatizanta garanteaza ca o sa imi aduc aminte cine sunt?intreba Nadia.

                -Nu!veni raspunsul prompt al medicului.V-ar putea fii de folos daca ati merge in locuri pe care le cunoasteti si daca v-ati inconjura de persoane cunoscute.

                -Dar nu stiu nici macar unde stau,se planse ea.

                -Nu va recomand sa stati singura,cel putin nu in perioada de refacere,o sfatui medicul.

                -O sa stea cu mine atunci,rosti Bogdan hotarat.O sa fie totul bine,o asigura el zambind si ii saruta fruntea.

                -E necesar sa mai raman in spital?se adresa ea medicului.

                -Douazeci si patru de ore,ca sa ne asiguram ca nu apar complicatii, si apoi sunteti libera,dar va asteptam la consult periodic ca sa vedem cum progresati.

                -Am inteles!se intrista ea.

                -Daca nu mai aveti intrebari,eu o sa ma retrag,le zise doctorul si pleca cand fu asigurat ca au inteles totul.

                -Aaaa,domnule aaa…,incepu ea timid.

                -Bogdan ma cheama.Bogdan Leston,iar numele tau este Nadia Maiss,ai douazeci si sase de ani.Iti iubesti job-ul,esti asistenta de manager,si esti foarte descurcareata.Esti o persoana placuta si amuzanta,iar noi doi ne intelegem foarte bine.

                -Aha.Macar stiu cum ma cheama.

                -Te doare ceva?fu ea intrebata.

                -Ma doare capul un pic,raspunse ea si isi atinse cucuiul.Stii ce am patit?

                -Ai fost atacata de doi hoti si unul dintre ei te-a lovit,inainte sa apuc sa te apar.Tineai cu incapatanare de geanta pe care vroia sa ti-o smulga nefericitul ala si ca sa te faca sa renunti la ea,te-a lovit.In cadere te-ai lovit la cap si te-am adus la spital.

                -Iti multumesc pentru ajutor.Cine stie daca mai traiam acum,daca nu ma gaseai tu.Unde am fost atacata?

                -Pe o strada laturalnica intunecata.Bine ca  m-am gandit sa vin dupa tine.Ai plecat furioasa din restaurant si…

                -Iesisem sa cinam?intreba ea luminandu-se de incantare.

                -Cam asa ceva,raspunse Bogdan.De fapt iesisem la o cina de afaceri.Tatal meu ti-a zis ca o sa lucrezi pentru mine si pentru ca nu ti-a oferit ocazia sa refuzi,ci a hotarat in locul tau,te-ai suparat si ai spus ca nu vrei sa lucrezi pentru mine,apoi ai plecat.M-am gandit ca nu ar trebui sa incheiem seara suparati si am iesit dupa tine cateva minte mai tarziu.Norocul meu a fost ca un chelner iesise sa fumeze in fata restaurantului,desi nu li se permite asta,fie vorba intre noi,si de teama sa nu ii spun sefului ce a facut mi-a aratat pe unde ai luat-o.Daca as fi plecat cu un minut mai devreme…,rosti el si isi inclesta pumnii si maxilarul.

                Ea isi aseza palma pe obrazul lui in semn de mangaiere si il asigura ca ii este recunoscatoare pentru ca a scapat-o de o situatie care putea sfarsi mult mai rau multumindu-I pentru ajutorul dat.Il placea pe acest barbat chiar daca nu il cunostea.Ochii lui albastrii si zambetul lui dulce o vrajisera din prima secunda in care deschisese ochii.Era sigura ca inainte de incident fusesera cei mai buni prieteni si ca erau in relatii perfecte.Ideea ca va sta cu el o facea sa zambeasca.Poate ca nu il cunoastea,dar cu siguranta avea sa recupereze amintirile vechi sau sa isi faca altele noi,dar mai intai trebuia sa afle mai multe despre el.

                A doua zi,la pranz,Bogdan se infatisase la spital cu o pereche de blugi,un pulover verde din casmir,o pereche de cizme si un palton,toate noi.Ii explicase Nadiei ca nu vroia sa ii invadeze casa in cautarea catorva haine si se dusese sa ii cumpere altele noi.Nimerise la fix masurile surprinzand-o complet pe Nadia.”Norocul meu ca am doua surori si pentru ca sunt cel mai mic,ma luau mereu cu ele la cumparaturi.Am invatat fara sa vreau masurile pentru ca stateau ore in sir in cabina de proba si ma trimiteau sa le aduc diferite masuri la acelasi obiect vestimentar.Nu m-am gandit ca o sa imi foloseasca asta vreodata”,recunoscuse el si amandoi incepusera sa rada,umpland salonul cu energie pozitiva.

                -Ce este asta?o chestiona el ridicand o foaie de hartie pe care erau asternute cateva randuri dintr-o poezie.

                -Am simtit nevoie sa o scriu,ii zise ea.Poti sa o citesti daca vrei.

                -“De visul tau se-agata toti,

                In jos vor sa ti-l traga

                Si de pe drumul tau,iubite

                In laturi sa te-atraga.

                De visul tau se-agata toti,

                Dar tu esti mai puternic

                Si vrei sa speri ca poti

                Sa mergi,tot drept mereu,

                Spre visul tau.

                Eu recunosc ca te ador

                Si sufletul  meu arde

                Sa fie si el visul tau,

                Iar tu sa-i fii aproape.

                Dar cum sa cred

                Ca eu,o fiinta,asa de sus

                Am sa ajung?

                Si cum sa sper ca tu,iubite,

                Ma vei privi doar un minut?

               Vezi tu in ochii mei iubirea?

                Priveste-ma o clipa!

                Da-mi o secunda,doar atat!

                Da-mi sansa-n brate sa te strang!

                El ii cedeaza,o priveste

                S-atunci,pe loc,se-ndragosteste!

                O strange in brate,o saruta

                Si-o roaga incet: Asculta:

                As vrea s-ajung la visul meu,

                S-as vrea sa mergi cu mine!

                Drumul e lung,anevoios,

                Cararile-s inguste.

                In zbor,la pas,prin locuri multe,

                Vom trece impreuna.

                Cu dor si drag te-as ajuta

                S-ajungi la visul tau.

                Dar numai sa imi spui intai

                Ce iti doresti,iubitul meu.”,citi Bogdan cu intonatie.Frumos!concluziona el.

                -Scriam poezii si inainte?intreba ea cand il vazu surprins.

                -Daca scriai,cu siguranta ai tinut secretul bine ascuns!Te las sa te schimbi si ma duc sa iti iau ceva de mancare.Ai vreo preferinta?

                -Hmmm!Nu-mi vine in minte nimic concret.Nu stiu ce imi place…Ce ar fi sa alegi tu,Bogdan?       

                -Bine,scumpo!O sa mergem impreuna la un restaurant si ne uitam impreuna pe meniu.Alegem amandoi aceleasi mancaruri si spunem fiecare ce ne-a placut si ce nu.

                -Nici nu se putea mai bine de atat,il aproba ea.

                                                                            *

                -M-am uitat prin geanta mea si am vazut ca am permis,ii spuse Nadia mandra lui Bogdan.Crezi ca am si masina?

                -Masina nu ai.Ai preferat sa mergi cu mijlocul de transport in comun ca sa nu te mai stresezi cu faptul ca nu gasesti un loc de parcare in capitala asta super aglomerata,o minti el.

                Stia depsre accidentul pe care il avusese,pentru ca Nadia ii marturisise intr-un moment de sinceritate ca este ingrozita de ideea ca ar trebui sa conduca vreodata,dar nu vroia sa ii aminteasca acest lucru.

                -Crezi ca mai stii sa conduci?lansa el momeala.Alegem un restaurant dintr-o zona mai putin aglomerata si te las pe tine sa manevrezi masina.Ce zici?

                -Imi amintesc cum se conduce si chiar asta vroiam sa te rog.O sa merg incet si daca nu ma descurc,schimbam locurile,raspunse ea entuziasmata.Pana acolo o sa te rog sa conduci pe prima cat mai incet posibil.Vreau sa vad cat mai multe din orasul asta:chipuri,flori,pomi,blocuri,tot!

                Bogdan o privi cu drag pentru prima data de cand o cunostea si ii facu pe plac.Fara ca ea sa stie o plimbase mai bine de o ora si ii aratase Arcul de triumf,Casa poporului,Teatrul National,Palatul Sporturilor si Culturii si trecura pe langa parcurile:Herastrau,Carol si Tineretului,iar el ii promise ca vor merge sa se plimbe in weekend intr-unul din ele sau chiar in toate daca ei ii va face placere.

                Nadia se bucurase de fiecare coltisor al orasului ca un copil mic care a primit o gramada de dulciuri.Il ascultase pe Bogdan cum ii povesteste despre muzeele din Bucuresti si ii pusese o gramada de intrebari,iar cand venise momentul sa conduca ea,se bucurase si mai tare.El ii prezenta bordul masinii si ii dadu cateva indicatii despre cum ar trebui sa conduca.Indata ce ea pornise,Bogdan intelesese ca nu este nevoie sa o ajute.Stapanea bine masina,pe care o condusese un sfert de ora pana la destinatie,si facuse o parcare laterala perfecta,din prima,in fata restaurantului unde luara si pranzul.Isi primi si laudele cuvenite si ea ii marturisi ca ii place sa conduca si ca atunci cand va putea isi va cumpara o masina.Desi era sceptic in privinta acestui fapt,o sustinu si o incuraja sa isi indeplineasca dorinta.

                Restaurantul ales de el,”Wright”,situat la marginea orasului,avea mesele inauntru,dar vara erau puse in gradina si erau incadrate de flori de toate marimile si culorile.Si in interior era frumos.Spatiul era foarte mare si mesele vesnic ocupate.

                Cei doi fusesera condusi la masa cea mai apropiata de ringul de dans,spre satisfactia Nadiei.Imediat dupa ce se asezasera,incepusera sa studieze in detaliu ce ii inconjura.

                -Ia uite ce frumoasa este podeaua!remarca ea.Zici ca este facuta din boabe de cafea.

                -Se asorteaza cu draperiile,ii zise el.

                Interiorul era destul de intim.Lumina provenea de la o lampa mica,amplasata in centrul fiecarei mese si de la ringul de dans,a carui margine era decorata cu leduri albe.

                Un ospatar le distrase atentia de la decoratiuni si le inmana cate un meniu.Ii lasa apoi singuri,sa se hotarasca ce vor sa comande.El ii atinse mana cu varful degetelor si o intreba:

                -Ce ti-ar place sa mananci,scumpo?

                -As vrea ceva de baut si apoi sa mergem sa mancam niste hamburgeri.In restaurantul asta trebuie sa ai mare grija cum tai friptura si trebuie sa mananci bucatele micute.Cred ca nu o sa ma satur in stilul asta.Vreau sa mananc fara sa imi fac griji ca nu am tinut furculita dreapta.

                Bogdan incepu sa rada si ii spuse ospatarului sa aduca un cocktail de fructe pentru insotitoarea lui si o apa plata pentru el.

                -Vreau sa dansam!zise Nadia hotarata.

                -Nu mai danseaza nimeni,scumpo,incerca el sa o refuze.

                -Daca nu gresesc,melodia asta este pentru vals si cred ca stiu sa dansez.Nu ma intereseaza ca nu danseaza nimeni.Nu sunt oameni cunoscuti noua si oricum pentru asta au ring de dans,nu?

                -Bine!ceda el.

                Pasira impreuna pe ringul de dans,El isi aseza o mana pe talia ei si cu cealalta ii sustinu ei mana.Ea isi pusese mana pe umarul lui si incepura sa danseze.Daca i-ai fi privit,ai fri crezut ca nici nu ating podeaua cu picioarele.Pareau ca zboara si la fiecare pas,Nadia se apropia si mai mult de el.In curand li se alaturara inca doua cupluri,care prinsesera curaj sa danseze cand ii vazusera pe ei.

                Cand melodia se incheie incaperea se umplu de aplauzele celor prezenti,care renuntasera pentru putin timp la mancare ca sa se delecteze cu un moment placut.Cele trei cupluri facura cate o plecaciune,in semn de multumire si se intoarsera la mesele lor,insa nu inainte ca alte patru cupluri sa le ia locul.

                -Aveam dubii ca vom dansa bine,rosti Bogdan cand se asezara inapoi la masa,dar se pare ca a iesit extraordinar si am facut si alte persoane sa danseze alaturi de noi.Esti incredibila!o lauda el.

                -Nu puteam fii incredibila de una singura.Am avut noroc cu un partener asa de talentat la dans,ii intoarse ea complimentul.Ma bucur ca s-au inventat fardurile si ca lumina asta este asa de slaba,altfel cred ca nu mai primeam aplauze.Ochiul meu vanat si plasturele de pe nas nu sunt cele mai elegante accesorii ale unei femei.

                -Ranile se vor vindeca,o linisti el.

                -Si memoria mea va reveni,completa ea.Chiar imi doresc sa imi amintesc totul,chiar daca nu sunt numai lucruri bune.Cu siguranta am avut ceva de invatat din fiecare lucru pe care l-am patit.

                Bogdan nu era atat de sigur ca ar mai fii spus aceleasi cuvinte,daca memoria ii revenea si cu siguranta nu l-ar mai fii considerat o prezenta placuta pentru ea.

                -Cand o sa incep sa lucrez iar,sefule?il chestiona ea pe un ton de joaca.

                -Cred ca ar trebui sa te odihnesti,Nadi.Ma descurc eu si fara tine.

                -Nici nu ma gandesc.De luni merg la munca.Nu ai zis tu ca eu imi iubesc job-ul?Daca este asa inseamna ca cel mai bun loc in care ma pot reface este la serviciu si vreau sa merg.

                -Daca asta te face fericita,atunci luni vom merge impreuna la munca.

                -Ce zi este azi?intreba ea,surprinsa de faptul ca nici atata lucru nu stia.

                -Vineri,veni raspunsul lui Bogdan.

                -Hai sa mergem la fast-food atunci,ca poate inchid mai devreme,il zori ea starnindu-i rasul.

                                                                           *

                Fusesera la fast-food si isi luasera la pachet nu mai putin de doisprezece hamburgeri si tot atatea plicuri cu maioneza.Nadia condusese inapoi spre casa,indrumata fiind de el si acum stateau in fata televizorului,in living-ul lui,se uitau la o comedie si mancau cu pofta.Se inghesuisera amandoi pe un fotoliu si radeau in hohote ca este canapeau libera,dar ochisera in acelasi timp fotoliul si se batusera pe el pana cand se hotarasera sa stea unul langa altul,atat cat le permitea spatiul.

                El detinea o casa,fara etaj,intr-o zona periferica a orasului.Curtea era de doua ori mai mare decat spatiul ocupat de casa.Era plina cu pomi fructiferi si in spatele casei,era amenajat,sub o bolta de vie,un spatiu cu  o masa,cu scaune,pentru opt persoane.

                Casa era mobilata cu strictul nesesar si era foarte  curata.Bogdan locuia singur acolo si singurii lui insotitori erau doi caini lupi care pazeau proprietatea.Living-ul era cea mai mare incapere din casa.O canapea crem pentru patru persoane,doua fotolii din acelasi set,o masuta joasa de cafea si un televizor imens compuneau mobila.Peretii si partea falsa din tavan erau portocalii.Covorul era alb si acoperea doar zona de centru a camerei.Parchetul era de culoarea mahonului si sistemul de incalzire al incaperii se afla in podea.O fereastra intinsa pe trei sferturi din perete lumina intreaga incapere.Perdeaua alba era incadrata de doua draperii,de aceiasi culoare cu parchetul,menite sa faca intuneric atunci cand cineva dormea acolo.

                Nadia era sigura ca,desi nu isi amintea mare lucru,nu fusese niciodata in casa lui.Atunci cand statuse la volan simtise ca mai condusese in trecut,dar nu  o incercase un sentiment asemanator cand intrase in casa lui.

         Statea langa el si avea impulsul sa il ia in brate.Era constienta ca este seful ei si ca nu trebuie sa profite de faptul ca el ii da atentie doar pentru ca se simte vinovat de ceea ce i s-a intamplat ei.Nu se putu abtine si il saruta pe obraz,multumindu-i inca o data pentru ca se oferise sa o gazduiasca in casa lui pana isi revenea complet.

         Bogdan fusese putin surprins de gestul ei si dupa ce o privi indelung,ofta.Nadia intelesese ca a depasit masura si se indeparta de el,se aseza pe canapea.

         -Imi pare rau!Am avut un impuls de moment.Nu m-am gandit ca te-ar deranja,incerca ea sa se scuze.

         -Scumpo,cred ca ai inteles gresit.Nu m-a deranjat gestul tau.Eu am oftat pentru ca…facu o pauza,se ridica de pe fotoliu,o lua in brate si o saruta intai usor,apoi o lipi de pieptul lui si o saruta mai aprins,ca si cum isi dorea sa faca asta de mult.

         Nadia ii raspunsese la sarut si isi pusese mainile pe ceafa lui,tragandu-l mai aproape de ea.Ea fu cea care ofta cand Bogdan se indeparta de ea la fel de repede cum se apropiase.Isi dorea sa o sarute iar si iar,dar el statea cu spatele la ea,cu mainile in buzunar si respira la fel ca ea,sacadat.

         -Nu este bine,Nadia,rosti el dupa un timp.Ar trebui sa te odihnesti.

         - Dar…nu m-ai fortat…si eu vreau,recunoscu ea si vocea i se pierduse cand rostise ultimul cuvant.

         -Nu cred ca stii ce vrei.Inainte…vru el sa ii marturiseasca intregul adevar,dar se opri.O sa iti pregatesc camera de oaspeti si o sa te las sa dormi.Probabil ca esti extenuata.Vorbim maine de dimineata,pentru ca eu trebuie sa plec acum.Am putina treaba la firma si n-ar trebui sa o las neterminata pana luni.

         Nadia se resemna.Nu vedea ce rost ar fi avut sa insiste.Se intrista si il urma in camera unde trebuia sa doarma.Il privi cum inchide usa in urma lui fara sa ii arunce macar o privire.Se simti ca un obiect mic si neinsemnat,dar nu planse.Intelesese ca Bogdan nu putea avea o relatie cu o angajata de-a lui,dar nu intelegea de ce simtea un nod in gat,de ce se simtea ca si cum facuse un lucru groaznic.

                Pe un birou amplasat in coltul camerei gasi cateva foi si un pix si incepu sa scrie:

                                As vrea sa plang,

                                Dar n-are sens!

                                As vrea sa cred,

                                Ca nu iubesc!

                                 Dar m-as minti

                                 Si n-are rost,

                                  Cand stiu ce simt:

                                  Ca eu iubesc!

                                  Ca te iubesc!.Ingrosa cuvintele te iubesc de cateva ori.Mototoli hartia si o arunca in cosul aflat langa scaun.

         -Dar n-are sens!repeta Nadia pentru sine.

Capitolul IV

 

 

                 Nadia nu il mai vazuse pe Bogdan pana a doua zi.Initial se gandise sa il astepte cu o seara in urma si chiar facuse asta pana in jurul orei unsprezece,cand oboseala o convinsese sa se duca la culcare.Mancase doua sandvisuri cu sunca si bause un pahar de lapte.Isi luase libertatea de a le manca in camera,unde dupa fiecare inghititura mai scria cate un vers si daca nu ii placea rezultatul,mototolea hartia si o arunca.Atat in cos cat si in jurul lui erau numai ghemotoace din hartie.

                “Un suflet a cazut de sus/Si zace pe pamantul rece/Dar n-a murit,e doar distrus…” si asta fusese tot ce reusise sa scrie inainte sa sa renunte in favoarea unui somn bun.

                A doua zi se trezise de devreme,in jurul orei sapte si primul lucru pe care il facuse fusese sa verifice daca masina lui Bogdan era in garaj.Zambise cand intrase in garaj.Era multumita ca nu mai era singura in casa.Nu ii era teama,dar nu ii placea senzatia de izolare si singuratate.

                “Cred ca imi amintesc cum se face o cafea si o omleta”,isi zise ea si se indrepta spre bucataria pe care o inspectase cu o seara in urma.Dintr-un dulap scoase un ibric pe care il umplu cu doua cesti de apa,ii adauga trei lingurite de zahar si o puse pe foc,sa fiarba.Scoase apoi patru oua din frigider,le sparse si le puse intr-o farfurie.Se gandise ca nu este o idee asa buna sa le puna pe fiecare in parte,pentru ca uleiul va incepe sa sara pana va pune toate ouale.Lasa uleiul sa se incinga si le rasturna cu grija in tigaie si o acoperi inainte sa fie stropita de ulei.

                In timp ce asculta cum sfaraie uleiul inspecta cu privirea incaperea in care se afla.O masa de doua persoane era asezata langa fereastra,iar la un metru de ea,in colt se afla frigiderul.Pe diagonala cu el era amplasat aragazul,desupra caruia era montata o hota de dimensiuni mici,semn ca nu se gateste intens in casa gazdei ei.Paralele cu aragazul,pe celalat perete,un ansamblu de mobilier pentru bucatarie de culoare albastra,asa cum de altfel erau si gresia si faianta existente acolo,avea incastrata o masina de spala vase,o chiuveta in dreapta chiuvetei un cos de plastic destinat sustinerii veselei dupa ce era spalata,iar deasupra acestui blat,erau suspendate doua dulapuri.In spatele ei se afla usa bucatariei.

                Dupa ce praji ouale,le puse in doua farfurii,dar isi turna cafea doar pentru ea.Lua una din farfurii si ceasca si iesi pe terasa din spatele casei,unde fu intampinata de unul din caini,care aproape ca o doborase cand se gudura pe langa ea.

                -Sa nu imi zici ca iti place omleta,ca nu te cred,ii spuse ea razand.

                Lasa mancarea si cafeaua pe masa si dadu atentie lupului care se asezase langa ea si dadea din coada fericit.

                -Ai un nume?il intreba ea si citi ce scria pe medalionul de la gatul lui:Max.Ti-a dat un nume frumos ca tine,conchise ea si il mangaie.O sa lasam mancarea sa se raceasca un pic si dupa ce ma spal pe maini o sa mancam amandoi,asta daca o sa consideri ca am gatit bine,glumi ea.

                -Nadia?!Nadia?!il auzi ea pe Bogdan strigand.Parea speriat asa ca se intoarse sa priveasca mai bine in directia de unde se auzea vocea.Nadia,unde esti?

                Fara un motiv anume,Nadia nu se gandi sa ii raspunda si astepta sa fie vazuta.Cand o zari,Bogdan rasufla usurat si veni grabit spre ea.Deschise usa si se apropie de ea cu pasi mari.

                -Sa ai grija la…incepu el sa zica si se opri,la caine,ca musca completa el surprins,sau nu.

                -Max musca?Parea fericit cand m-a vazut.Cred ca ii foame,dar nu cred ca ar fii in stare sa ma manance pe mine.

                -Ciudat!rosti el.Max nu place pe nimeni si este greu de stapanit cand am musafiri.M-am gandit ca o sa te trezesti mai tarziu si d-aia mi-am permis sa il las liber aseara,cand am venit,dar cand am simtit miros de cafea m-am imbracat cat am putut de repede si am coborat sa iti spun sa nu iesi pe terasa,dar cred ca nu mai este necesar.

                -Cred ca nu,ii intari ea spusele.Eu si domnul asta,arata ea spre caine,ne intelegem ca doi amici foarte buni.Chiar vroiam sa imi impart omleta cu el.

                -Mai bine o imparti cu mine,ii propuse el zambind.

                -Ti-am facut si tie.Am lasat-o pe masa in bucatarie.Ma duc sa iti aduc farfuria.Vrei si cafea,nu?A iesit putin dulce,dar sper sa iti placa.

                El aproba si Nadia se duse inapoi in bucatarie.Nu apuca sa ii treaca bine pragul si cateva strafulegari cu amintiri din copilaria ei ii brazdara mintea.Se opri si se sprijini de tocul usii chiar inainte ca un nou set de amintiri sa navaleasca spre ea.Jumatate din viata ei tocmai ii fusese redata cu o senzatie coplesitoare.Incepu sa rada.Se simtea mai fericita ca niciodata.O bucatica din viata ei,o parte din ea isi revenise.Era convinsa ca nu va mai dura mult pana isi va reveni complet,dar nu era sigura ca vrea asta pentru ca insemna ca trebuia sa se intoarca in propria casa,departe de Bogdan,a carui companie o aprecia foarte tare.

                Trecusera doar cinci minute de cand plecase,dar Bogdan veni dupa ea si o intreba daca totul este in regula.Ea nu se simti pregatita sa ii spuna ceea ce tocmai se intamplase si raspunse zambind ca totul este in regula,doar ca se gandise sa ii prajeasca alte oua,fiindca celelalte se racisera deja.

                El o privi intregul proces de prajire si mai tarziu,cand mancase, o laudase pentru micul-dejun.La pranz gatisera impreuna.Ea facuse friptura de pui cu vin,la cuptor si el se ocupase de piure si de salata.Parintii lui anuntasera ca ii vor vizita,in special ca sa vada cum se simte Nadia,dar si ca sa isi vada copilul.Fusesera punctuali si la ora trei fix parcau masina in curte.

                -Bine ati venit!le zise Bogdan cand le deschise usa.

                -Unde e Nadia?intreba domnul Leston fara sa isi salute fiul.

                -Ma simt bine tata,tu?il ironiza el inainte sa ii raspunda la interbare.In bucatarie,se ocupa de ultimele retusuri.

                -Sper ca nu profiti de faptul ca este amnezica,nu?O sa te omoare cand o sa isi aduca aminte totul,il certa tatal sau.

                -De ce sa il omor? il chestiona Nadia care tocmai li se alaturase .Bine ati venit!Nu trebuie sa va faceti griji in privinta lui,se comporta extraordinar si ne intelegem foarte bine.

                -Nu la fel de bine ca inainte,zise domnul Leston razand.

                Bogdan isi drese vocea si il privi pe tatal sau cu repros.

                -Domnule Leston,am inteles ca am lucrat trei ani pentru dumneavoastra.Imi pare rau ca nu imi amintesc!se scuza ea.

                -Sa vezi ce bine o sa fie cand o sa iti amintesti totul,zise tatal lui Bogdan cu subinteles.

                -Mmmm,ce bine miroase,schimba doamna Leston subiectul.Abia astept sa mananc.Ce ai gatit draga mea?o intreba ea pe Nadia.

                -Ce am gatit,mama,o corecta Bogdan.Friptura de pui cu vin.Am facut piure si salata.

                -Nu vorbeam cu tine,il atentiona ea.Hai scumpo sa mergem in bucatarie si sa lasam barbatii sa vorbeasca,se adresa ea Nadiei.

                Dupa ce doamnele se facura nevazute,domnul Leston relua conversatia.

                -Sper ca nu te gandesti sa profiti de ea.Inteleg ca iti plac femeile frumoase si mai ales alea care te resping,dar sa nu te prind ca te apropii de ea.Este fata buna si nu merita sa o faci sa sufere din cauza orgoliului tau.Nu o sa fie amnezica toata viata si cu siguranta nu o sa mai fie asa zambitoare in prezenta ta cand o sa isi aminteasca in ce relatii “perfecte” erati voi inainte de incident.Parca ziceai ca nu poti sa o suferi si ca iti face placere sa o enervezi si acum te oferi sa o gazduiesti in casa ta pana cand,ce?

                -Hai,tata,ca dramatizezi prea mult.E mult mai prietenoasa de cand este amnezica si ne intelegem foarte bine.Nu cred ca o sa mai simt nevoia sa ma leg tot timpul de ea,daca i-am vazut si latura asta.Nu credeam ca o sa ma inteleg vreodata asa de bine cu ea si vreau sa profit de perioada asta de prietenie ca sa o fac sa renunte la vechiul ei caracterul vulcanic.O sa isi dea seama ca nu sunt atat de groaznic,pentru ca am ajutat-o in perioada de recuperare si cred ca o sa ne intelegem la fel de bine ca acum si cand lucrurile reintra pe fagasul normal.

                -Iar visezi cu ochii deschisi?O sa se simta datoare fata de tine,in cel mai bun caz,si probabil ca o sa iti vorbeasca mai frumos,dar sa nu crezi ca o sa te iubeasca.La cat de bine o cunosc o sa considere toata sarada asta o manipulare.Eu iti spun ca ar trebui sa o lasi sa stea la ea acasa.Nu cred ca o sa ii faca placere sa te vada cum vii acasa cu tot felul de femei.

                -Nu am mai adus nici o femeie de cand este ea aici si nici nu am de gand.

                -Sa nu imi zici ca ai pus ochii pe Nadia,ca te omor cu mana mea!Stiu ca la inceput totul e frumos,dar tu te plictisesti repede si le dai cu piciorul.

                -Nu este adevarat,tata.Nu ies in fiecare zi cu alta femeie.Am avut cateva relatii esuate,atata tot.Nu poti sa ma acuzi ca am stat o zi,doua cu o femeie si apoi m-am despartit de ea,pentru ca nu este asa.

                -Eu te avertizez sa te pregatesti de furtuna.Nadia o sa-si revina si o sa ai parte de un potop de acuze.

                -Tot aici sunteti?interveni in discutie Nadia.Masa este servita si nu am vrea sa se raceasca mancarea,nu?

                -Desigur ca nu,scumpo.Sa mergem,tata!

                Bogdan adusese in living o masa pentru patru persoane si aranjase farfuriile si tacamurile ca la restaurant.Pusese cate un bol cu salata pentru fiecare si tot el servise si mancarea.Vorbisera foarte putin,cand luasera pranzul si Bogdan nu isi putu lua ochii de la Nadia.Acesta il privea la randul ei,dar pe furis si nu inainte de a se asigura ca parintii lui nu o vad. 

                Nu se mai batura alte apropo-uri la amintirile Nadiei si discutia ce urma dupa pranz fu una chiar placuta.Parintii lui Bogdan se asezara pe canapea,Nadia pe unul dintre fotolii,iar Bogdan plecase in bucatarie sa spele vasele.Domnul Leston povesti fostei lui angajate de perioada in care lucrase pentru el si cat de bine se descurca ea cu clientii si problemele firmei.Evitase sa precizeze discutiile aprinse pe care ea le avea mereu cu fiul lui.La un moment dat chiar isi ceruse scuze pentru ca nu ii ceruse parerea in privinta schimbarii job-ului si hotarase pentru ea.El crezuse ca ii va fii mult mai bine si va avea mai multe de invatat la firma lui Bogdan,decat la a sa.Cumva se simtea vinovat de starea in care ajunsese Nadia si chiar ii spusese acest lucru,dar se linisti atunci cand ea il asigura ca nu il acuza de nimic pentru ca nu fusese vina lui ca ea o luase pe jos in seara aceea.

                -Ma duc sa vad daca Bogdan are nevoie de ajutor.Intarzie cam mult,se scuza Nadia si se indrepta spre bucatarie.

                -Stiu ce am spus,draga mea,dar nu pot,il auzi ea vorbind la telefon.Stii bine ca te iubesc si promit ca o sa ma revansez fata de tine.

                Gelozia incolti in sufletul Nadiei si nu putu sa-si explice sentimentul.Nu astepta ca el sa inchida si se puse intre chiuveta si el ca sa fie observata.

                -Te sun mai tarziu.Pa!isi incheie el conversatia.

                -Ti-ai sunat iubita?il intreba ea usor nervoasa si se incrunta cand starni rasul lui Bogdan.

                -De ce vrei sa stii?Esti geloasa cumva?intreba el pe un ton serios si se apropie de ea,asezandu-si mainile pe dulap,de-o parte si de alta a trupului ei,incoltind-o.

                -Mi se pare lipsa de respect sa vorbesti atata la telefon cand ai musafiri,raspunse Nadia si se imbujora vizibil.Or sa se supere parintii tai.

                – Eu cred ca te superi tu,sopti el si Nadia ii simti caldura rasuflarii pe buzele ei si le musca ca sa alunge tentatia.

                Bogdan se apropie de ea si buzele lor erau despartite de cativa milimetri.Cei doi respirau din ce in ce mai repede.Se privira in ochi si nici unul nu se misca.Nadia nu stia daca el asteapta ca ea sa parcurga distanta spre buzele lui sau daca se joaca cu ea.Isi lipi mainile de trup ca sa se abtina sa il ia in brate.Pasi care se auzira pe hol il facu sa ia distanta si Nadia simti cum un val de aer rece o cuprinde.Apropierea dintre ei ii facuse sangele sa circule cu o viteza mai mare decat cea legala si nu intelegea de ce nu se poate stapani.

                Domnul Leston aparu in prag si ii studie pe cei doi.Isi plimba privirea de la unul la altul incercand sa inteleaga ce anume se intamplase.

                -Sotia mea are pofta de inghetata,asa ca propun sa iesim toti patru in oras,rosti el.

                -I-am promis Nadiei ca mergem in parc astazi si nu vreau sa se insereze.Duceti-va voi!O sa va insotim data viitoare,raspunse Bogdan prompt.Nadia?ceru el aprobarea ei.

                -D..da,se balbai ea.Chiar vreau in parc.

                -In cazul asta,o sa va rugam sa ne scuzati!le spuse domnul Leston.O sa plecam acum ca sa fim siguri ca gasim un loc in care se mai vinde inghetata inainte sa se razgandeasca sotia mea.

                Dupa plecarea parintilor lui,Bogdan se dusese in camera lui fara sa ii mai zica ceva Nadiei.Acesta masura livingul cu pasi mari mai bine de o jumatate de ora.Nu stia ce sa faca.Vroia ca Bogdan sa confirme sau sa infirme daca vorbea intr-adevar cu iubita lui la telefon.Daca avea una,atunci locul ei nu era acolo.Isi imagina cum se revanseaza el fata de potentiala iubita si se stramba.”Trebuie sa stiu pe ce picior joc”,isi zise ea si se indrepta spre camera lui.Intra fara sa mai bata la usa si il gasi pe Bogdan infasurat doar cu un prosop in jurul taliei.Il privi fara pic de rusine si se scuza ca nu batuse la usa.Pieptul si abdomenul lui erau intretinute la sala,cu cateva ore bune pe saptamana.Arata incredibil de bine si deveni si mai atragator cand isi sterse parul cu un prosop.Parea foarte relaxat si se lasa privit.

                -Daca tot am intrat asa,ii zise ea,o sa te rog sa imi raspunzi la intrebare,dupa care plec si adauga doar pentru sine: sau nu.

                -Ce intrebare?spuse el si isi ciufuli parul cu o mana,in incercarea de a-l aranja.

                -Cu cine vorbeai la telefon?

                -Intri in camera mea si nu te jenezi ca sunt aproape dezbracat.Ma chestionezi daca am iubita si astepti si un raspuns.Ar trebui sa trag vreo concluzie de aici?

                -Nu.Ar trebui sa raspunzi.

                -De ce?o mai intreba el si facu un pas spre ea.

                Daca nu ar fi stiut ca lasase usa deschisa,Nadia nu s-ar fi simtit tocmai confortabil.Avu impulsul de a se da inapoi,dar nu o facu.Il studie cu atentie si isi pastra calmul fiindca distanta dintre ei era considerabila,inca.

                Bogdan lasa prosopul cu care isi stersese parul pe un scaun aflat in apropierea lui si facu cativa pasi in directia ei pentru a-I vedea reactia.Incepu sa  rada zgomtos cand ea facu doi pasi inapoi,spre iesire.

                -Ti-e frica de mine si stai ca o pisica inspaimantata in pragul usii,pregatita sa fugi daca lucrurile nu sunt exact cum vrei tu,nu-i asa?o intreba el amuzat in continuare de situatie.

                -Nu imi este frica de tine si nici nu as fugi nicaieri daca mi-ai raspunde la intrebare,il asigura ea.

                -Deci esti geloasa.Am intuit bine de prima oara.

                -Ok.Am priceput care este raspunsul tau,incheie ea discutia,se roti pe calcaie si vru sa iasa.

                Bogdan care nu isi luase ochii de la ea nici o secunda,ii ghicise miscarea si traversare camera,iar acum o tinea in brate.Nadia ii simtea rasuflarea in ceafa si refuza sa se intoarca sa il priveasca.Statutul de amanta nu i se potrivea si nu l-ar fi acceptat niciodata.Il vroia numai pentru ea si nu era dispusa sa imparta cu nimeni.Il placuse din prima secunda in care il vazuse,dar nu renunta la orgoliul ei ca sa satisfaca placerea unui barbat.

                -Vorbeam la telefon cu nepotica mea,careia i-am promis ca vin sa o vizitez azi,dar am anulat totul ca sa stau cu tine,raspunse el in sfarsit la intrebare.Mi-a facut placere sa vad ca esti geloasa si am vrut sa prelungesc momentul atat cat s-a putut.

                Nadia incepu sa zambeasca,fiind multumita ca primise un raspuns.

                -Imi pare rau,dar nu te cred,rosti ea pe cel mai serios ton cu putinta.

                -Atunci o sunam impreuna sa ii spunem ca mergem mai tarziu la ea,daca vrei sa stii sigur ca nu te mint,incerca el sa o asigure de spusele sale.

                -Iubita ta nu se supara ca ma ai ca musafir in casa si mai ales ca ma tii in brate cand sigurul lucru care te acopera este un prosop?

                -N-am iubita,iubito,dar ador tonul de femeie geloasa pe care il folosesti cand ma intrebi despre alta,ii spuse Bogdan si o saruta pe ceafa.

                Nadia simti cum o furnica locul in care ii fusese asternut sarutul si se intoarse cu fata spre Bogdan,isi puse palmele pe pieptul lui si il saruta usor,cu varful buzelor,apoi ofta multumita.

                -Sa te imbraci repede ca sa avem timp sa trecem pe la nepotica ta sa o luam cu noi in parc,rosti ea triumfatoare,apoi ii smulse prosopul lui Bogdan si se intoarse cu spatele.Am nevoie de el la…gasesc eu ceva,mai adauga Nadia inainte sa inchida usa in urma ei si sa-l lase singur.

  Capitolul V

 

 

                -Imi cunosti parintii?il intreba Nadia pe Bogdan.

                -Nu.Din  cate stiam locuiesc tocmai in Stockholm si nu vin in tara decat de sarbatori.Tu esti…erai,se corecta el,mereu ocupata si vorbeati foarte rar la telefon.Nu m-am gandit sa ii anunt despre ceea ce ti s-a intamplat.Am crezut ca o sa ii alarmez si nu am considerat ca este cazul.

                -Nu-mi vine sa cred ca nu am intrebat de ei pana acum,recunoscu ea.M-am temut intr-un fel ca relatia noastra nu este una tocmai buna si nu as fi stiut oricum cum sa ii abordez sau ce sa le povestesc.Tu imi esti mai apropiat decat ei in momentul de fata.

                Nadia,Bogdan si nepoata acestuia,Mara,se plimbau prin Herastrau,pe role,de minute bune.El se amuza teribil de fiecare data cand Nadia isi pierdea echilibrul si Mara era cea care ii dadea lectii.Roata insa i se intorsese si cazuse pe burta,pe o panta cu inclinatie mare,spre amuzamentul fetelor carora le dadusera lacrimile de atata ras,dupa ce se asigurasera intai ca el nu si-a fracturat nimic.

                Privind-o pe Mara,Nadia se vazu pe ea cand era mica.Isi amintea o mare parte din copilaria ei,dar in nici un moment parintii nu ii erau alaturi.Se gandeau mereu la bani si o lasasera sa creasca cu dadaca.Avusese mereu mai mult decat ii era necesar si niciodata nu ceruse in plus,dar cadourile tineau locul imbratisarilor si al povestilor de seara.Dadaca ei,o femeie in varsta,era blanda si buna,dar nu putea sa ii tina companie la jocuri si nici sa alerge cu ea prin parc.Era ferita de interactiunile cu alti copii,pentru ca parintii se temusera ca ar putea invata cuvinte urate,stricandu-i educatia pe care nu i-o dadeau ei,ci oameni platiti de ei.Nimeni nu zambise foarte mult in jurul ei si scaparea o gasise in carti.Citea de cate ori avea ocazia despre orice subiect.Ii placuse mereu sa scrie poezii,insa parintii o descurajasera spunandu-i ca isi pierde timpul si ca nu o sa castige niciodata nimic din asa ceva.Nadia nu ii contrazisese niciodata,dar nici nu renuntase la randurile cu versuri asternute pe foaie.De cate ori scria una,avea grija sa ascunda foaia sub saltea ca sa nu fie gasita de nimeni.

                -Hai sa ne ascundem!propuse Bogdan si o facu sa revina din copilaria ei in timpul prezent.Uite acolo dupa copaci,ii indica el si o si impinse in acea directie.

                Mara o luase inainte,dar din cand in cand se mai uita inapoi ca sa nu se indeparteze prea mult.Cand privi in urma ei si nu ii vazu pe cei doi,se intoarse dintr-o miscare,ca un profesionist si porni pe alee,sper locul unde ii vazuse ultima oara.

                -Nu cred ca este frumos ce facem.O speriem pe micuta si nu vad rostul,se planse Nadia.

                -Ssst!!Uite-o ca vine,il auzi ea pe Bogdan.

                El ii inconjurase talia cu o mana si ii acoperisa gura cu cealalta.O stransese un pic cam tare,dar suficient cat sa inceapa sa tremure.Avea o senzatie ciudata.Inima incepuse sa ii bata ca o nebuna si o incerca un sentiment de frica.Brusc in fata ei se facuse intuneric.Isi amintea un miros puternic de alcool si un barbat care o brusca.Imaginile se amestecau cu momente petrecute la restaurant cand fuma o tigare si schimba priviri cu un strain.Revedea acum frunza care se prinsese in panza de paianjen si apoi isi aminti ca simtise repulsie fata de Bogdan si totul se incheie cu secundele in care privise cum acel strain ridicase pumnul si chiar inainte de a fi lovita inchise ochii strans si  imaginile disparura.

                Bogdan nu realizase ceea ce tocmai se intamplase si pusese tremuratul Nadiei pe seama faptului ca nu reusea sa se tina bine pe picioare,fiind incomodata de terenul accidentat pe care stateau.Nu ii putea vedea fata pentru ca o tinea in brate si nici nu o privi cand nepoata lui le facu morala ca se ascund de ea,facand-o sa creada ca au lasat-o in parc si au plecat.Ea,insa,il privi.Sentimentele ei pentru ei erau amestecate.Il ura si il iubea in acelasi timp si nu-si explica cum este posibil.Noile sentimente se amestecasera cu cele pe care le avusese inainte fata de el.

                -Nadia??!!o striga iar Bogdan.Ai patit ceva?

                “Da,am patit ceva”,isi zise ea,”mi-am amintit totul,dar vei afla asta mult mai tarziu.”

                -Nu am nimic,ii raspunse ea zambind,apoi se agata de gatul lui si-l saruta.

                Putin surprins de gestul ei,Bogdan se retrase si o privi suspect.Momentul fu intrerupt de Mara care cerea atentie  si se plasase strategic intre cei doi,imbratisandu-l strans pe unchiul ei.Nadia se indeparta de cei doi,mergand foarte bine pe role,spre surprinderea lui.Se opri la cativa metri departare si cobori cu grija pe malul lacului.Se aseza si privi spre orizont.

                Cupola unei biserici se zarea in departare.Era atat de frumoasa in lumina soarelui care apunea, incat Nadia isi dori sa fii avut un aparat foto sa ii faca cateva poze.Pe celalalt mal erau doua restaurante,dar doar unul era deschis.Mai avea inca doua mese afara,pe ponton,pentru cei care dorea sa priveasca lacul si desigur sa sufere si un pic de frig.Temperatura era ridicata pentru perioada asta a anului,dar nu suficient de calda pentru a sta afara,nemiscat,in timp ce soarbe dintr-o cafea aburinda sau gusta vreo specialitate a restaurantului.Pe lac erau cateva perechi cu hidrobiciclete.Cea mai apropiata de ea era ocupata de doi baieti care se amuzau teribil pe seama faptului ca nu reusesc sa mearga drept cu hidrobicicleta.Sunetul rasetelor lor strabatea distanta dintre ei si se strecura in urechile Nadiei.”Ce frumosi sunt oamenii cand rad”,se gandi ea.Isi muta privirea de la cei doi la valurile de mici dimensiuni care piereau cand ajungeau la mal.

                -De ce ai plecat asa?o certa Mara.

                -Am obosit scumpo.Am vrut sa stau putin jos si nu mai aveam rabdare sa va astept,ii raspunse ea si o indemna sa i se alature.

                -Unchiul s-a dus sa ne ia vata pe bat,adauga micuta cand vazu ca Nadia nu o intreaba unde este Bogdan.Rostise cuvintele tare si apasat.

                -Aha,fu raspunsul Nadiei.

                -De ce l-ai pupat pe unchiul meu?ii adresa Mara o noua intrebare.Parea revoltata de ceea ce vazuse.Iti place de el?Sa stii ca unchiul este un om bun.El niciodata nu m-a suparat.Poate doar un pic cand m-a sunat sa imi spuna ca nu mai vine sa ma vada,dar dupa aia mi-a trecut.Unchiul este un om bun,repeta ea.

                -Este un om extraordinar,rosti ea si micuta nu intelesese ca Nadia este ironica.Merita sa ma comport cu el asa cum a facut-o si el cu mine.

                -Adica?se arata Mara nedumerita.

                -Adica foarte frumos,o minti ea.

                “M-a pus sa conduc cand stia foarte bine ce patisem si a flirtat cu mine doar pentru ca am fost amnezica.Nu ar fi avut tupeul sa faca asta si inainte de accidentul meu.Frumos din partea lui ca isi face zilele mai frumoase,dar o sa ma asigur ca atunci cand o sa ii fie lumea mai draga o sa mi-o plateasca.”Fara sa isi dea seama.Nadia isi infisese unghiile in pamantul rece strivind firele de iarba sub apasarea mainii ei.”Ma intreb: Oare unde am fii ajuns daca nu mi-as fi amintit trecutul?Aproape ca ma indragostisem de tine,dar lucrurile vor involua cu siguranta.Nu pot sa te urasc si sa te iubesc in acelasi timp si nici nu vreau.Primul sentiment mi se potriveste mai bine.Ai ras de mine ca ma dedic jobului meu si ca am fost parasita din acest motiv,dar vom vedea cine rade la urma.Am promis ceva in seara aia la restaurant si o sa ma tin de cuvant.”

                Nadia incerca sa se gandeasca doar la partea rea a relatiei lor de pana atunci ca sa isi suprime noile sentimente,sa le reduca la tacere.Pentru moment lucrul asta ii mersese,dar se certa in sinea ei ca ii facuse placere sa isi lipeasca buzele de ale lui.Incerca sa il vada intr-o lumina rea,ca inainte,dar nu ii reusea foarte bine acest lucru.

                Vantul desprinse o frunza din batranul copac langa care se asezase cele doua si se asternu usor pe piciorul Marei.Acesta o ridica si o studie zambind,apoi ii marturisi Nadiei ca ii plac frunzele si ca are acasa un caiet plin cu diferite forme si marimi de la diferite specii de pomi pe care le adunase ajutata de unchiul ei.Era mandra de  fratele mamei ei si se vedea in ochii ei asta.Ii multumise frumos pentru vata de zahar si il tratase si cu un zambet larg.

                -Sper ca este la fel de dulce ca voi,le zise el indicand spre vata pe bat.

                -Noi suntem mai dulci,ca suntem doua,rosti Nadia.

                -Ar trebui sa ne intoarcem la masina fetelor.

                -De ce unchiule?Plecam asa repede se planse Mara.Eu nu sunt obosita.Vreau sa mai stam.Daca Nadia este obosita poate sa plece,dar noi mai stam putin.

                -Nu este frumos ce ai zis,o mustra Bogdan,si in plus mama ta ne asteapta la masina.A zis ca este gata costumul pentru Craciun si vrea sa il probezi.

                -Super!zise ea entuziasmata.Abia astept.Hai sa mergem repede,ii zori nerabdatoare.

                -Imi cer scuze pentru ce a zis Mara.Nu a vrut sa fie rautacioasa,e doar putin geloasa pe tine, fiindca are impresia ca nu o sa o mai vizitez daca am o iubita.

                – Atunci ar trebui sa devin iubita ta ca sa nu fie geloasa degeaba,il tenta Nadia care zambea fermecator.

                -Cred ca ar trebui sa asteptam sa te recuperezi intai.

                -Crezi ca lucrurile ar sta altfel daca mi-as aminti trecutul meu?il chestiona ea.

                -Cred ca nu ar trebui sa grabim lucrurile.Avem timp suficient,incerca el sa o domoleasca.

                -Mai bine recunoaste ca nu ma consideri atragatoare si gata,se prefacu ea afectata.Vrei sa mai treaca timpul ca sa ma obisnuiesc cu ideea si sa nu ma faci sa sufar cand o sa ma respingi.Am vazut ca te-ai retras cand te-am sarutat.Oi fi amnezica,dar nu sunt naiva.

                -Ai inteles lucrurile gresit,rosti Bogdan,dar o sa vorbim acasa despre subiectul asta.Mara s-a cam indepartat si n-as vrea sa o scap din ochi.Haide sa mergem!o indeamna el si ii stranse mana intr-a lui.

                “Ce bine joci teatru!Crezi ca nu te cunosc,dar te inseli amice.Stiu eu mai bine cum tratezi femeile.Abia astept sa iti vad fata cand o sa iti spun ca nu-mi pasa de tine,ca te-am manipulat putin pentru propriul amuzament si nimic mai mult.”,isi spuse in sinea ei.

                -Nadia,ea este sora mea,Alexandra,i-o prezenta el.

                -Este mamica mea,ii preciza si Mara.

                -Imi pare bine de cunostiinta!zise si Nadia.

                Sora lui Bogdan era foarte diferita de el.Avea ochii caprui si nu era la fel de inalta ca fratele ei.Fata ii era ovala,cu ochii mari si buzele carnoase,iar nasul mic si ascutit.Parul blond era lung pana la talie si foarte des.Avea o sclipire in ochi care o facea gingasa.Nu semana deloc cu copila ei la chip,ci doar la constitutie.

                -Ai avut dreptate fratioare,chiar este frumoasa,zise acesta.

                -Ti-a vorbit despre mine?se mira Nadia.

                -Si el si tata.Mereu te-au laudat ca esti si frumoasa si desteapta.Tata e tare mandru de tine.Zicea ca trebuie sa pleci la specializare in Anglia cu Bogdan,dar din pacate ai avut parte de…,facu pauza si schimba ideea initiala,dar oricum au zis ca locul iti este asigurat si de indata ce iti revii o sa mergeti acolo.Dureaza un an intreg,dar cred ca merita efortul.

                -In Anglia,la specializare,repeta ea ca un robot ceea ce tocmai auzise.

                -Te-am rugat sa ma asculti pana la capat in seara aia,interveni Bogdan,dar ai plecat inainte sa apuc sa iti spun despre asta.

                -Nu ar trebui sa te superi pe domnii astia doi,facu Alexandra referire la fratele,respectiv tatal ei.Au intentii bune tot timpul si daca ai fi avut rabdare la restaurant poate ca nu mai erai amnezica acum.

                -Uneori sunt mai vulcanica.Rabdarea ma caracterizeaza doar la locul de munca,nu si in rest,isi explica Nadia comportamentul.

                -Fiecare are ceva de invatat din propriile greseli si de ce nu si din ale altora.Bine ca nu ai patit ceva mai grav,mai adauga sora lui Bogdan inainte de a-si lua ramas-bun de la cei doi si de a-i lasa singuri.

                Ramasi singuri,se indreptara spre masina lui care era parcata ceva mai departe de locul in care se aflau.De-a lungul parcului,gaseai cu greu un loc de parcare la acea ora.Deja incepuse sa se insereze si Nadia incerca sa isi aminteasca marcile masinilor parcate pe langa care treceau si isi mai arunca cate o privire si asupra celor care treceau pe strazile intens circulate din jurul parcului Herastrau.

                -Ti-a placut parcul?o intreba Bogdan.

                -Foarte frumos.Mai ales lacul.Poate mergem si noi intr-o zi cu hidrobicicleta,ce zici?

                -Daca vrei tu,desigur.Vrei sa mergem sa mancam undeva,in oras?

                -Nu vrei sa mancam acasa?propuse ea.Am pofta de supa de pui.

                -Nu este facuta,se planse el.

                -Nu este asa greu.O fac eu repede si ma ajuti si tu.Vrei?il ruga ea.Te rog!!

                -Orice iti face placere,iubito,se indupleca el.

                Mai tarziu cei doi se aflau in bucatarie.El felia morcovi si ea spuma supa.Atmosfera nu era incarcata de tensiune ca inainte si Nadia se simtea in largul ei.Il convinsese pe Bogdan sa fredoneze o melodie ce rasuna din boxele radioului si radea cu pofta.

                “Mai bine ca nu stie despre faptul ca mi-au revenit amintirile.Nu as fii vrut sa ii arat ca ma simt atat de bine in compania lui.”,se gandise ea la un moment dat.Incepea sa ii placa Bogdan,lucru pe care il crezuse imposibil.Se simtise umilita cand el o sarutase cu forta,la firma,dar cand facuse acelasi lucru in parc aproape ca i se paruse natural.

                -Ce buna este,o lauda el,cand gusta din supa.

                Nadia abia stinsese focul si ii daduse lui Bogdan sa guste din lichidul fierbinte cu o lingura.

                -Ti-am zis eu ca este mai bine sa mancam acasa,ii spuse ea cand vazu multumirea de pe chipul lui.

                Umplura doua boluri cu supa.Presarara putin piper in fiecare si le asezara pe masa.Fiecare isi savura portia si se sorbira din priviri,cuvinte fiind rostite foarte rar.Dupa ce terminara spalara vasele impreuna.Ea isi lipise spatele de pieptul lui si spalasera impreuna fiecare bol si tacam.

                Apropierea dintre ei nu mai era atat de dizgratioasa,asa cum o considera inainte Nadia.El isi lipise obrazul de al ei si se concentra asupra vaselor,iar ea avea grija sa le mai spele inca o data cu solutie,dupa ce el termina sa le clateasca,pentru a-l faca sa o ia de la inceput.

                -Pot sa dorm cu tine?il intreba ea dintr-o data cand se stergea cu prosopul pe maini.

                -Nu cred ca…incepu el.

                -De ce?il intrerupse ea.Daca ai zis ca am inteles gresit si chiar ma consideri atragatoare,de ce nu?

                -Pentru ca s-ar putea sa nu raspund de faptele mele si nu vreau sa ma acuzi mai tarziu ca am profitat de tine,Nadia.

                Ea nu mai insista si fiecare se intoarse in camera lui.Somnul insa nu vroia sa se viziteze si camera Nadiei si aceasta se foia in pat.Nu reusea sa isi gaseasca un loc in care sa se simta comod.Dormise mult timp singura,dar acum nu i se mai parea un lucru asa bun.Se gandea ca nu i-ar strica sa se trezeasca in fiecare dimineata in bratele unui barbat pe care sa il iubeasca si considera ca se putea obisnui sa imparta patul cu o alta persoana,cedand astfel centrul patului unde dormea mereu.

                Simtea ca ar putea sa riste putin cat mai este inca tanara si aparent amnezica.Ii trecea prin gand sa profite un pic de situatia in care se afla.Aparent amnezica si neajutorata se putea arunca usor in bratele lui Bogdan si apoi il putea acuza,mai tarziu,cand se hotara sa spuna ca si-a revenit,ca a profitat de ea,doar ca sa ii plateasca rautatile la care o supusese el de-a lungul timpului.

                Se ridica din pat si iesi ca o furtuna din camera.Strabatu holul ce ii despartea si deschise usa camerei lui.Il auzi cum respira adanc,semn ca adormise deja.Statu in cumpana cateva secunde,apoi,cu pasi siguri,se indrepta spre patul lui,se strecura sub patura si ii saruta obrazul si ceafa pana in trezi,apoi ii acoperi gura cu saruturi,inabusindu-i eventualele impotriviri.El o imbratisa,o saruta si noaptea deveni alba.

Capitolul VI

 

 

                Cateva fire de lumina reuseau sa treaca printre draperiile bleu ce acopereau fereastra,dand parca mai mult mister in deslusirea trupurile si chipurile celor doua persoane care dormeau imbratisate.Nadia se ghemuise in bratele lui Bogdan ca un copil mic la sanul mamei lui.Adormise cu capul pe pieptul lui,ascultandu-i bataile inimii.Erau relaxati si un soi de liniste si multumire se deslusea pe fetele lor.

                In atmosfera se simtea o mixtura de parfum dulce,tipic feminin,cu un parfum tare,ce indica faptul ca si un mascul este acolo.Pe poadeaua camerei zaceau haine aruncate in graba,in graba de a se iubi,ceea ce facea intreaga incapere sa arate ca o dezordine totala.Bogdan avea grija sa nu isi arunce niciodata hainele la intamplare si mai ales sa intretina camera intr-o ordine aproape exagerata,dar cu cateva ore in urma nu ii pasase de acest lucru.Fusese surprins ca ea se aruncase in bratele lui fara sa ii dea explicatii,iar el nu insistase sa ceara unele.

                Soneria telefonului mobil il facu pe Bogdan sa tresare si din reflex il opri inainte sa trezeasca si femeia pe care o tinea in brate.Se linisti de indata ce o privi.Dormea adanc si nimic nu o putea perturba.Il stransese mai tare in brate cand il simti ca se misca,ceea ce il facu sa  zambeasca.El isi aseza capul inapoi pe perna si astepta ca Nadia sa se trezeasca singura.Ideea ca ea nu vroia ca el sa plece il multumea.

                O jumatate de ora mai tarziu,Nadia incepu sa geama usor si se misca astfel incat sa il poata privi.Isi freca nasul de barbia lui si el ii asternu un sarut pe frunte,apoi pe nas si intr-un final buzele lor se contopira.

                -Buna dimineata,iubito!

                -Neata’,iubitule!il saluta si ea zambind.

                -Ai dormit bine?o intreba el.

                -Ca un bebelus.Ma bucur ca m-am trezit langa tine,recunoscu Nadia.

                -Mergem sa mancam ceva?

                -Hai sa mai stam putin,ii ceru ea si se lipi mai tare de el.Stau foarte bine.

                El rase cu pofta.Se bucurau impreuna de un moment frumos.Formau un cuplu mai mult decat potrivit,desi cu ceva timp in urma amandoi ai fi negat acest aspect cu vehementa.Trecusera la un alt nivel al relatiei lor si totul parea sa mearga perfect.

                -Stii ca nu as fi crezut vreodata ca o sa ma placi si dupa ce iti revii,spuse fericit Bogdan.Erai pornita rau impotriva mea inainte,dar cred ca s-a schimbat ceva intre timp,nu?

                -Cum adica dupa ce imi revin?il chestiona ea.

                Se departase de el si il privea furioasa.Nu intelesese la ce anume se referise Bogdan.Dragostea si zambetele fugisera din camera mancand pamantul cand ea se suparase.El o privea mirat incercand sa ghiceasca motivul reactiei ei.

                -M-am bucurat ca ti-ai amintit totul,incerca el sa ii explice.

                -De unde stii ca mi-am amintit totul?Ce te face sa fii asa de convins?il intreba ea.

                -In parc,incepu el,cand m-ai privit,dupa ce ti-am dat drumul din brate,mi-am dat seama ca esti tu,vechea tu.Nu eram perfect convins de  asta,dar cand ai spus despre tine:”uneori sunt mai vulcanica” am stiut sigur ca memoria ti-a revenit,pentru ca nu te puteai descrie,daca nu era asa.Nu am inteles de ce nu mi-ai spus,dar am presupus ca ai nevoie de putin timp ca sa te acomodezi cu noua situatie,cu noi doi.

                -Tu-ti bati joc de mine?tipa ea.

                -Stai putin!De ce te-ai suparat?

                -Pentru ca nu mi-ai spus ca stii,ca ti-ai dat seama.Ce sunt eu pentru tine?Un nou trofeu?

                -Iubito,de ce te-ai suparat?o intreba el si incerca sa o atinga,dar ea sari ca arsa direct in picioare.

                Fara sa isi dea seama isi expusese goliciunea in fata lui,atunci cand se ridicase din pat.Reactiona rapid si se acoperi cu cearsaful.Se inrosise pana in varful nasului.Era si furioasa si rusinata.Planul ei de a juca rolul de amnezica daduse gres.Se oferise lui si isi expusese dorintele si sentimentele,pentru ca era sigura ca el nu stie ca si-a revenit.”Cum am putut sa ma pun in asemenea situatie?”,se intreba in sinea ei Nadia.

                -Esti un nemernic!Un profitor!Un,un…

                -Tu ai venit la mine,o acuza el.Tu ai vrut sa te iubesc si te-ai bucurat de fiecare secunda.Inteleg ca ai facut asta pentru ca ai crezut ca sunt fraier si nu-mi dau seama ca esti tu,cea de dinainte,adica scorpia aia cu gura mare!!Daca aveam cea mai mica banuiala ca esti inca amnezica,sa stii ca nu ma atingeam de tine.Nu vroiam sa ma acuzi ca am profitat de tine cand eram cu garda jos,dar vad ca ma acuzi si asa.

                -Taci!ii tipa ea.Esti un profitor.Asta o sa fii toata viata ta.

                -Imi placea mai mult de tine cand erai amnezica.Erai mai simpatica si cand jucai rolul de amnezica.Nu mai tipa la mine in casa.Nu am venit la tine in miez de noapte ca sa te fac a mea,ai venit de buna voie si nesilita de nimeni.Singura persoana care poate fii numita profitoare esti tu.Sa nu uiti asta!

                -M-ai pus sa conduc cand ai stiut ca am avut accident!ii arunca ea o alta acuza.

                -Am vrut sa iti fac un bine,ii replica el taios.

                Se ridica din pat,fara sa se sfiiasca de ea si isi aduna hainele de pe jos.Nu o mai privea si parea chiar scarbit de situatie.Se trezise bine dispus,dar acum nu mai era.Considera ca este peste puterea lui sa o inteleaga pe Nadia si nici nu vroia sa se straduiasca prea tare.

                -Sa nu-mi zici ca m-ai adus in casa ta pentru ca ai vrut sa-mi faci un bine.Te-ai gandit ca o sa profiti si tu un pic de mine.Doar nu ti se facuse mila de mine brusc,nu?

                -Nadia,esti criminala!rosti Bogdan exasperat ca ea nu vrea sa incheie discutia.M-am invinovatit in seara aia cand ai plecat din restaurant.Am considerat ca nu ajungeai in situatia aia,daca nu ne certam.Acum imi dau seama cat de tare m-am inselat.Esti nebuna de legat!

                -Du-te…,vru ea sa injure.

                -Sa nu ma injuri ca patesti acelasi lucru,ca in ziua in care m-ai plamuit!o ameninta el printre dinti.

                Spre surprinderea lui,Nadia incepu sa planga si iesi din camera ca o furtuna,trantind usa in urma ei.Intra in camera in care fusese gazduita si incuie usa.Vroia sa-l pacaleasca pe Bogdan si cazuse in propria capcana.Era suparata pe ea si se razbunase pe el.Stia ca totul se intamplase,pentru ca ea isi dorise asta si el nu insistase deloc,ci din contra,o respinsese.Nu regreta nimic din ceea ce se intamplase si asta era motivul pentru care se simtea atat de mica si neinsemnata.Se facuse de rusine si acum vroia sa fuga,sa se ascunda in cel mai indepartat colt din lume,departe de el.

                Se imbraca in graba si isi chema un taxi.Cobori treptele pe varfuri si se furisa afara din casa.Taxi-ul nu ajusese inca si il auzi pe Bogdan deschizand poarta,ca sa iasa cu masina din curte.Era imbracat in costum si parea relaxat.

                -Te duc undeva?o intreba el politicos.

                -In iad,ii raspunse ea in doi peri.

                -Acolo te duci singura,dar cred ca o sa sperii toti dracii.

                -Pe tine nu te-am speriat,domnule Leston,deci nu am sanse,incerca sa il atace si ea.

                -Dupa ce te culci cu un barbat,nu mai trebuie sa ii vorbesti cu dumneavoastra,pentru ca va cunoasteti prea bine,il replica el zambind si pleca cu demaraj,ridicand praful in urma lui.

                Ea tusi zgomotos si ii adresa cateva cuvinte nu tocmai demne de o doamna.Tremura de nervi si nici macar aparitia taxi-ului nu o facu sa se linisteasca.Luase bani din portofelul lui Bogdan,dar isi spusese ca ii va inapoia banii in aceiasi zi.Isi sunase seful,si,dupa ce se scuzase ca il deranjase in weekend,il ruga sa o lase sa lucreze iar pentru el.Acesta era bucuros sa ii auda vocea,dar ghicise din tonul vocii ei ca lucrurile intre ea si fiul ei nu stau foarte bine,insa nu o intreba nimic.Accepta sa o primeasca pe vechiul post si o ruga sa se prezinte a doua zi la ora obisnuita.Nadia ii multumi sefului ei si inchise.

                Nimic din ceea ce vedea  pe drumul spre casa nu o putea face sa zambeasca.Nu stia exact care este motivul pentru care varsa lacrimi.Vazu pe drum mai multe cupluri care zambeau sau se sarutau si se intrista mai tare.Ultima ei relatie esuase dramatic.Ea era mereu ocupata cu serviciul si el insista mereu sa se vada si pana la urma renuntase la ea in favoarea uneia care avea mai mult timp pentru el.

                -Va simtiti bine,doamna?o intreba soferul taxi-ului.

                -Sunt bine,raspunse ea printre suspine.

                -Uneori cand spunem ce avem pe suflet,lucrurile nu mai sunt atat de urate si grele,o indemna ea sa isi spuna of-ul.

                -Realizam ca unele lucruri sunt gresit numai dupa ce le-am facut deja,raspunse ea evaziv.

                -Ce nu ne omoara,ne face mai puternici,doamna.Invatam din greseli.Daca am face totul ca la carte,am trai degeaba.Nu exista lucruri bune,fara cele rele.

                -Ei bine,am cautat-o cu lumanarea si am ajuns intr-o situatie neplacuta.Am crezut ca nu este un risc,dar a fost.

                -Sunt bune si riscurile.Peste cativa ani o sa radeti de ceea ce ati patit astazi,nu credeti?ii mai zise acesta si o facu sa dea din plans in ras.

                Se daruise barbatului pe care nu il putuse suferi timp de trei ani.Se certau mereu si cei din jur le spuneau ca se comporta ca un cuplu casatorit de mult timp.Amandoi se incruntau si jurau ca acest lucru nu s-ar putea intampla niciodata intre ei.Poate ca era posibil daca erau macar prieteni,dar se puteau strange de gat unul pe celalalt fara nici un regret,in orice secunda.Bogdan nu i se mai parea atat de respingator si rase si mai tare cand isi aminti replica pe care i-o daduse el cand ii spusese sa o duca in iad.I se oferise pe tava,crezand ca mai tarziu ii va putea scoate ochii cu acest lucru si ca va putea nega ca i-a placut vreun pic.Inca ii mai simtea sarutarile pe pielea ei fina si simti ca I se strange stomacul la gandul ca jocul a luat sfarsit.Facuse cel mai nebunesc lucru din viata ei.

                “Eu rad si plang cand ma gandesc ca am ajuns sa te iubesc.

                Ieri te uram,te respingeam si ma rugam sa cresc,

                In orice o zi a vietii mele,departe de locul

                Unde se regasesc urmele tale.

                Acum eu vreau sa-mi fii alaturi,

                De langa mine sa lipsesti,

                Doar cand s-or naste munti in lacuri

                Si-n varf de nor flori lumesti!”,rosti ea dintr-o rasuflare aceste versuri.

                -Pe cine ati citat?o intreba soferul.

                -Pe mine,raspunse ea cu sinceritate.

                -Este un mod frumos in care cineva isi poate exprima sentimentele,ii spuse el.Am ajuns la destinatie,doamna!fu ea anuntata.

                Dupa ce plati pentru calatoria ei,soferul ii ura o viata frumoasa facand-o inca o data sa zambeasca.

                -La fel si dumneavoastra!ii spuse si ea.

Capitolul VII

               

               

                Mijlocul saptamanii o gasi pe Nadia la firma.Contractele se imputinasera,din cauza anotimpului,iar iarna se reduceau la zero,dar ea avea destul de multe probleme pe care le putea rezolva si asta facea.

                Vremea incepuse sa mai reduca din gradele cu plus ale termometrului si oamenii schimbasera gecile subtiri cu unele captusite cu materiale calduroase.Pomii erau complet goliti de frunze si crengile lor triste se miscau in bataia vantului ce se mai intensificase in ultimele ore.Soarele nu isi mai arata chipul,motiv pentru care toata natura parea invaluita in tristete.In gradinile ingrijite florile erau acoperite cu sticle al caror fund fusese taiat pentru a le proteja de frig.Coroanele pomilor erau invelite in plastice sau paturi din paie.Locuitorii orasului care aveau apartament isi mutau florile din balcoane in casa,unde era mult mai cald,de frica sa nu coboare temperaturile brusc si sa ii lase fara pretioasele plante.

                Toata lumea se pregatea de iarna si Nadia se pregatea sa paraseasca teritoriul Romaniei.Ii spusese domnului Leston ca vrea sa plece la specializare in Anglia.Acesta incercase sa o convinga sa plece dupa sarbatori,pentru ca nu prindea decat doua saptamani de pregatire si apoi vacanta o forta sa se intoarca in tara.Nadia il convinsese sa o lase sa plece la inceputul saptamanii care urma,pe motiv ca vrea sa isi petreaca Craciunul in afara.Precizase si ca isi va plati singura cheltuielile pe perioada vacantei,dar seful ei o refuzase vehement si acceptase sa o lase sa plece doar dupa ce ii promisese ca il va lasa sa se ocupe de toate facturile.

                -Ar trebui sa te duci acasa si sa te impachetezi!o indemna domnul Leston.

                -Este abia miercuri.Am timp in weekend sa imi fac bagajele.M-am odihnit suficient si vreau doar sa imi ocup timpul cu ceva util,ii replica ea zambind.

                -Nu mai este nimic de facut aici,dar continui sa iti gasesti tu cate ceva,o certa seful ei.

                -Verific toate actele pentru ca nu vreau ca cea care ma va inlocui sa aiba probleme din cauza ca nu mi-am facut treaba asa cum trebuie.

                -Ai gasit vreun act in neregula?

                -Nu,domnule,dar nu se stie niciodata daca nu verific totul.

                -Nadia,du-te acasa!ii spuse acesta pe ton de ordin.Nu vreau sa mai aud comentarii.Tu verifici de zece ori orice act inainte sa il pui la dosar sau sa il trimiti unui client,asa ca nu ma poti convinge ca ai gresit ceva.In Anglia nu o sa ai timp nici sa respiri si nu vreau sa ajungi acolo epuizata de atatea ore suplimentare.Acolo trebuie sa ai mintea limpede si sa fii odihnita pentru ca sunt multe de invatat si nu ai decat un an la dispozitie si stii totul.In plus de asta,Bogdan vine in jumatate de ora aici si presimt ca nu vrei sa il vezi.

                Ea ofta si aranja cateva hartii la locul lor,in dosar.Isi lua haina din cuier,geanta,isi saluta seful si se indeparta cu pasi repezi de o intalnire pe care nu o dorea.

                Nu mai vorbise cu Bogdan de duminica si domnul Leston isi sunase singur fiul in incercarea de a evita un conflict intre cei doi.Era fericita ca nu il mai vazuse nici la firma si nici in afara ei.

                In acea seara,la noua,avea o intalnire cu un necunoscut.O vecina de bloc ii propusese sa iasa in oras cu nepotul ei.Il laudase intens de aproape un an si se supara de fiecare data cand Nadia o refuza.Incepuse sa tipe de bucurie cand primise acceptul acesteia si isi sunase nepotul imediat.Acesta vroia sa o ia de acasa,insa ea insistase sa se intalneasca direct in oras.

                Nadia ajunsese acasa in jumatate de ora,dar era abia ora sapte si nu stia ce sa faca.Se plimba prin intreaga casa in cautarea unui lucru pe care il putea face,insa in apartamentul ei domnea curatenie si toate lucrurile erau asezate la locul lor.Nici un fir de praf nu era pe mobila si podeaua lucea de curatenie.Covoarele erau pufoase si aveai impresia ca apartamentul ei nu are geamuri,din cauza faptului ca le spalase perfect.

                Lua telecomanda televizorului si il aprinse.Cauta un post de muzica si cand intalni unul,dadu volumul la maxim.

                “I said you wanna be startin’ somethin’/You got to be startin’ somethin’/

                I said you wanna be startin’ somethin’/You got to be startin’ somethin’/It’s too high to get over/

               Too low to get under/You’re stuck in the middle/And the pain is thunder.”,incepu ea sa cante cat o tineau plamanii si dansa cat putea de bine.Fiecare miscare o facea sa se simta mai bine si dansa si mai mult.Iubea sa danseze,dar nu o mai facuse demult.Podeaua sufrageriei devenise ring de dans pe masura ce melodiile se schimbau.Toate erau ritmate si parca te invitau sa te misti pe ritmurile lor.

                Timp de o jumatate de ora nu se difuzasera decat melodii vesele,dar acum,din boxele televizorului,rasunau note mult mai triste si Nadia se opri si se aseza pe covor ascultand cu atentie cuvintele.Nu cunostea melodia,dar cuvintele o impresionau:

               “Grant my last request,/And just let me hold you./Don’t shrug your shoulders,/

               Lay down beside me!/Sure I can accept that we’re going nowhere,/
               But one last time let’s go there,/Lay down beside me…”

                Se gandi la Bogdan,la tot ce intamplase si zambi trist.Melodia o indemna sa ia telefonul mobil si sa il sune pe fiul sefului ei.Se asigura ca nu numarul va aparea ca necunoscut si asculta incordata.

                -Alo,raspunse Bogdan si ea isi tinu rasuflarea.Alo?!mai zise acesta inca o data inainte de a inchide.

                Nadia nu se multumise doar cu atat si il suna iar.

                -Alo,ii auzi ea iar vocea.Ce rost are sa suni si sa nu zici nimic?se enerva acesta si de aceasta data ea inchise.

                Ridica din umeri,ofta si pleca in camera ei sa se pregateasca pentru intalnire.Deschise usa sifonierului si se aseza pe pat.Privi in interiorul acestuia nehotarata.Avea suficiente optiuni,dar pentru prima oara nu stia ce vrea.Era mereu sigura pe ea si lua repede deciziile cele mai bune.

                -Era bine daca aveam pe cineva sa isi dea cu parerea,rosti ea.Ia zi Nadia,iti convine rochia aia alba sau vrei sa mergi in pantaloni?imita ea o voce.Cred ca m-am plictisit de rochii si fuste si o sa optez pentru blugi,isi raspunse singura.

                Pe unul din rafturi statea frumos aranjat puloverul din casmir pe care i-l cumparase Bogdan.II placea culoarea si chiar daca ii amintea de el,il alese pe acesta pentru a-l asorta la blugi.O pereche de cizme negre si o geaca scurta de aceiasi culoare ii completara tinuta.Se saturase de restaurante.Stia o proportie foarte mare dintre ele si nu vroia sa fie invitata la unul in aceasta seara.Auzise despre un patinoar aflat in apropiere de locuinta ei si vroia sa il invite pe Mihai,caci asa il chema pe cel cu care urma sa se vada,sa patineze putin.

                Il suna si muta locul si ora intalnirii.Nu mai avea rabdare pana la noua si nu vroia sa ca el sa imbrace la costum sau ceva mai elegant si sa refuze sa o insoteasca pe patinoar.Mihai accepta bucuros si douazeci de minute mai tarziu Nadia era la locul stabilit.

                Urma sa o recunoasca dupa fularul verde pe care il purta la gat,dar nu il intrebase cum il poate recunoaste si ea pe el si se certa acum pentru asta.Cand se apropia cate un barbat mai mult de ea,credea ca este Mihai si incepea sa zambeasca,doar pentru a fi dezamagita.

                -Ma ierti ca am intarziat,auzi ea o voce barbateasca din spatele ei.Nu am gasit loc de parcare,completa el cand ea se intoarse sa il priveasca.

                -Imi pari cunoscut,fu primul lucru pe care il zise ea.Ne-am mai vazut undeva?

                -Cred ca da,spuse si el dupa o pauza.La restaurant,acum doua saptamani,o recunoscu el.Mi-ai cerut o tigara.

                Amandoi incepura sa rada si se imbratisara ca doi oameni care se cunosc de mult timp.Se mai relaxasera din moment ce nu era prima data cand se vedeau si nu mai tineau asa tare sa faca o prima impresie buna,cand trecusera deja de aceasta etapa.

                -Nu sunt fumatoare,ii zise ea,dar simteam nevoia sa fumez pentru ca ma suparasem si stiam de la prieteni ca te linistesti.

                -Chiar m-am intrebat cum te numesti,zise Mihai.Nadia este un nume foarte frumos.

                -Multumesc!Hai sa ne luam patine si vorbim mai mult pe patinoar,vrei?propuse ea.

                -Sigur ca da.Nu am mai patinat de un an si mi s-a parut o idee excelenta.

                -Eu nu am mai patinat de trei ani si cred ca o sa ma sustii la inceput,pana ma obisnuiesc,spuse Nadia razand in hohote.

                Patinoarul era plin cu oamenii cu varste cuprinse intre patru si saizeci de ani.Mihai si Nadia isi lasara gecile si incaltamintea la garderoba si incaltara patinele.Inaintara cu grija spre patinoar si pasira pe el cu grija.Mihai o tinea pe Nadia de mana si amandoi zambeau.

                Spre surpinderea ei,Nadia inca stia sa patineze,dar nu isi desprinse mana dintr-a lui Mihai.Prezenta lui si muzica care se auzea ii faceau bine.Fusesera cateva momente in care ea aproape cazuse,dar se redresase cu ajutorul lui.

                -Patinezi foarte bine,o lauda el.

                -A trebuit sa ma obisnuiesc putin cu patinele,dar in rest este bine.Imi pare bine ca am venit aici.Nu m-am mai distrat asa bine de o groaza de timp.

                -Iti sta bine in blugi,remarca el.Prima data cand te-am vazut erai la costum.

                -Si tie iti sta bine in blugi,ii intoarse ea complimentul,dar imi placeai si in costum.Ma uitam atunci la tine ca trageai cu sete din tigare.Iti place sa fumezi?

                -Numai cand sunt stresat,recunoscu el.Cand se discuta afaceri,nu pot sa ma abtin sa nu fumez.Toata lumea este atat de incordata si asta e modul meu de a ma destinde.

                -Ca ce lucrezi?il intreba Nadia.

                -Sunt director executiv la o firma de IT.Tu?

                -Eu nu am post atat de importanta ca al tau.Sunt asistenta de manager,dar o sa fiu promovata dupa ce ma intorc de la specializare.

                -Unde iti faci specializarea?

                -In Anglia.Plec luni,ii raspunse ea.

                -Lunea asta?Atat de repede?Vin sarbatorile si nu cred ca o sa apuci sa faci ceva inainte de concediu.

                -In doua saptamani tot apuc sa invat ceva.

                -Te intorci de sarbatori in Romania,nu?

                -Nu.Nu are rost.O sa stau acolo.Nu ratez mare lucru aici.

                Mihai o trase pe Nadia pe marginea patinoarului si o intreba:

                -Nu vrei sa faci sarbatorile cu mine?

                -Nu sunt sigura ca o sa…,incepu ea sa se scuze.

                -Chiar daca nu o sa fim un cuplu.Iti castigi un prieten si nu stai singura.Insist!O sa ne vada matusa mea impreuna si nu o sa mai insiste sa ne intalnim.Daca nu devenim cuplu,ii spunem ca nu a mers si ca nu ne potrivim si am scapat.O sa iti placa familia mea si cu siguranta o sa te distrezi cu prietenii mei.Nu sunt infumurati si pentru ca mie imi placi,or sa te placa si ei.Ce zici?

                -Adevarul este ca de cate ori vin acasa ma intampina matusa ta,recunoscu ea razand.Accept.

                -Perfect!spuse si el si o saruta pe obraz.Hai sa patinam ca de asta am venit,o indemna el si se intoarsera in mijlocul multimii care patina in acelasi sens.

                Nadia il placea pe Mihai.Era un barbat frumos si cand o privea simtea ca se topeste sub ochii lui verzi.Observase amuzata ca pustoaice de saptesprezece,optsprezece ani isi dadeau coate cand treceau pe langa ele si era mandra ca ea il insoteste.Fara sa vrea se gandi la Bogdan si la cum ar fi fost daca ar fi insotit-o el la patinoar.Scutura din cap ca pentru a-si alunga gandul si reveni la prezent.

               Privi la oamenii care stateau in afara patinoarului,cel mai probabil insotitori ai celor care care patineaza sau curiosi si i se paru ca zareste chipul lui Bogdan,undeva mai in spate si se opri pentru a fii sigura.Inima ii batea atat de tare incat credea ca o sa ii sparga pieptul.

               Cuplul care patina in spatele ei,se lovi de ea si o tranti la pamant.Cei doi se scuzara si Mihai o ajuta sa se ridice.El ii scutura blugii de fulgii de gheata si ea privi in directia in care crezuse ca il vazuse pe Bogdan.Nu era nimeni acolo care sa ii semene acestuia si concluziona ca a vazut o naluca pentru ca s-a gandit la el.

                -Esti bine?intreba Mihai.

               -Sigur ca da.Hai sa ne continuam drumul.

               -Pe cine ai vazut?

               -Ce te face sa crezi ca am vazut pe cineva?

               -Te-ai oprit dintr-o data si te-ai incruntat cand ai privit in multime.Asa am avut eu impresia.

               -Mi s-a pus un carcel,minti Nadia,si s-a intamplat sa ma uit in afara patinoarului tocmai atunci.

               -Vrei sa ne oprim?

               -Nu,Mihai.Mi-a trecut acum.Vreau sa patinez si asta o sa fac.

               Adevarul este ca mai patinase inca o ora,dar privise constant spre exteriorul patinoarului in speranta ca va vedea pe cineva cunoscut.Ii daduse atentie si lui Mihai si conversase cu acesta tot timpul,doar ca nu era foarte interesata de ceea ce ii spunea acesta.Se simtea prost,gandindu-se ca in urma cu cateva zile fusese cu Bogdan si ca acesta o putea vedea acum cu un alt barbat dupa un timp asa de scurt.Nu vroia sa isi faca o parere proasta despre ea,pentru ca peste un an urma sa lucreze iar pentru el si vroia sa o respecte  ca angajat.

               Credea ca peste un an tot ce se intamplase intre ei va fi dat uitarii si vor putea avea o relatie profesionala buna.Il rugase pe domnul Leston sa nu ii spuna fiului sau despre plecarea ei in Anglia, pentru ca se temea ca acesta va veni cu ea si nu o multumea aceasta idee.Ea incerca sa fuga de el,nu sa il ia cu ea.Spera ca distanta mare pentru perioada lunga de timp va sterge totul cu buretele si lucrurile vor fi ca in perioada de dinaintea amneziei.

               Cand Nadia obosi il ruga pe Mihai sa iasa de pe patinoar.Acesta ii asculta rugamintea si dupa ce isi luasera hainele si incaltamintea se plimbara spre masina lui.El incerca sa o mai retina putin si o invita la un bar din apropiere,dar se lovi de refuzul ei.Aceasta il ruga sa o duca acasa,mai mult pentru ca stia ca matusa lui va fii in dreptul unui geam asteptand cu sufletul la gura sa ii vada impreuna si nu vroia sa o faca sa astepte.

               Cand ajunsera in fata blocului el se oferi sa o conduca pana la usa si aceasta accepta.

               -Mi-a facut placere sa ies cu tine,ii spuse ea.Mi-a placut la nebunie sa patinez.Chiar m-am distrat astazi.

               -Poate iesim si maine seara undeva,propuse el.

               -Ar trebui sa pun la punct toate detaliile plecarii mele,se scuza ea,dar oricum ne petrecem sarbatorile impreuna,nu?

               Stateau in fata usii ei si Nadia nu stia cum sa il expedieze.Nu era genul sa isi invite partenerul in casa de la prima intalnire si nu vroia sa faca o exceptie nici acum.

               -Abia astept sa te intorci din Anglia.O sa vezi ca o sa te distrezi foarte bine si de sarbatori.

               -Sunt convinsa.Multumesc pentru o seara frumoasa si ne auzim la telefon sau vorbim prin mail-uri.

               Mihai se apropie de ea,ii incercui talia cu o mana si o trase spre el.Se apleca si isi lipi buzele de ale ei.Le trasa conturul cu varful limbii si Nadia ceda,lasandu-l sa ii exploreze gura.Senzatia era placuta,dar nu asa de intensa ca cea pe care o avusese cu Bogdan si cand el ii reveni in minte il impinse usor pe Mihai,fortandu-l sa isi intrerupa sarutul.

               -Sunt obosita si maine dimineata ma duc la munca.

               El o mai saruta inca o data,pe varful nasului si ii ura noapte buna.Ea descuie usa cu miscari lente, dar intra in apartament repede si inchise usa in urma ei.O incuie la loc si rasufla usurata.Era multumita ca Mihai nu insistase sa intre si spera sa nu ceara mai mult decat un sarut de la ea nici de sarbatori.

               Cineva ciocani de doua ori si ea inchise ochii strans.”Tocmai cand credeam ca am scapat de tine,te-a intors”,isi spuse in gand cand privi pe vizor si il vazu pe Mihai.Deschise usa iritata ca trebuie sa ii faca fata insistentului.

               -Ti-ai uitat geaca la mine in masina,ii zise acesta si ii inmana haina.Noapte buna,Nadia!

               -Noapte buna,Mihai! 

 

 

 

Capitolul VIII

 

 

                Cateva straturi de nori asigurau faptul ca razele soarelui nu vor incalzi chipul nimanui.Vantul sufla cu putere si Nadia isi ridica gulerul de la palton cand cobori din masina care o adusese la firma unde urma sa se specializeze. Vremea posomorata din Anglia nu era deloc pe gustul ei.Se grabi sa ajunge in interior,urca cateva trepte si rasufla usurata cand simti caldura in jurul ei.

                Totul i se parea anost.Oamenii erau imbracati in culori inchise si nu vedea nici macar unul zambind.”Vremea este de vina”,se gandi ea.

                -Buna dimineata,Nadia!o saluta un domn in engleza.

                -Buna dimineata,domnule Lloyd!il saluta si ea pe cel care urma sa ii fie indrumator in urmatorul an.

                Acesta ii indica o sala mai mica decat una de conferinte.Ea il urma in incapere si observa de la intrare doua birouri alaturate pe care stateau un laptop si un computer,ambele aprinse,asteptand sa fie folosite.

                Nadia arunca o privire si imprejurul ei.Camera avea peretii albi,mocheta,biblioteca ticsita cu dosare si birourile negre si ferestrele nu aveau perdele sau ceva din aceasta gama.Faptul ca se aflau la etajul treizeci si doi era probabil motivul pentru care acestea lipseau cu desavarsire.

                In sinea ei isi imagina cateva tablouri atarnate pe peretii atat de reci si goi sau cel putin o culoare calda.Domnul Michael Lloyd se potrivea perfect in aceasta imagine.Tenul lui de culoare deschisa si ochii de un albastru sters erau la fel de reci ca un ghetar.Isi incorda mereu maxilarul ca si cum ar fi fost nervos si parea nelinistit de faptul ca ea era mult mai inalta decat el,lucru care se rezolva atunci cand ea se aseza pe unul din scaunele aflate langa birou si ele tot negre desigur.

                Continua sa il analizeze pe acest domn care ii explica deja cateva lucruri despre ce ar trebui sa faca in ziua respectiva.Il asculta si il studia in acelasi timp.Mic de inaltime,slab si cu niste maini foarte urate care tastau in graba o parola la laptop nu parea genul de barbat care ar putea sa o atraga vreodata si totusi cineva il iubea si pe el pentru ca purta verigheta pe mana stanga,deci il astepta casa o sotie probabil la fel de crispata ca si el.Sacoul nu ii statea deloc bine.Ii era cu cel putin doua numere mai mari si Nadia se amuza cand si-l imagina indoindu-si manecile ca sa  nu il incomodeze.

                Cu el urma sa isi petreaca un an,cate cinci zile pe saptamana,cine stie cate ore pe zi.In momentul ala il prefera pe Bogdan,chiar daca nu erau in relatii perfecte,dar cel putin el ii dadea putin de furca si timpul trecea mai repede.

                Ziua trecu foarte incet,dar Nadia invatase foarte multe.Domnul Lloyd nu trebuia sa ii explice de doua ori ce avea de facut si era multumit de acest aspect.Ii lasase cateva sarcini de indeplinit si o lasase singura pe seara.Ea profita de ocazie si,dupa ce ramase singura,se ridica de pe scaun si se indrepta direct spre fereastra.Vedea o mare parte din Londra,caci acolo se afla,si era incredibil de frumos.Ceva din priveliste ii starni dorul de casa si ofta.”In doua saptamani pleci acasa,asa ca nu te descuraja”,isi zise ea.”O sa lucrezi cinci ani pentru Bogdan,dar dupa aceea esti libera sa pleci unde vrei si timpul zboara.Nici nu o sa iti dai seama cand va expira contractul si nimic nu te va mai lega de el.”

                Specializarea pentru care venise in Londra o fortase sa semneze un contract pe cinci ani cu BL Constructions,pentru ca toate taxele erau achitate de aceasta firma si cereau in schimb sa lucreze cativa ani la ei,iar daca renunta mai devreme,din diferite cauze,trebuia sa achite integral taxa pe care o platisera ei ca sa o specializeze si suma era foarte mare.

                Cand cele doua saptamani aproape se incheiasera,mai exact in ultima vineri de dinaintea plecarii ei inapoi in Romania,Nadia isi primea laudele pentru calitatea de a invata rapid ceea ce i se explica.Domnul Lloyd se dovedise mai cald pe parcursul zilelor si pentru ca ea zambea mai mereu il molipsise si pe el.

                -Sunt sigur ca o sa stii totul cu mult inaintea implinirii unui an in aceasta firma,ii zise acesta.Domnul Leston mi-a spus ca este desteapta si a avut dreptate.E uimitoare capacitatea ta de a acumula atatea informatii si de aceea esti indispensabila.Un director adevarat trebuie sa lucreze pe toate posturile din firma pe care o conduce ca sa fie intr-adevar bun,de aceea eu ma asigur ca treci prin toate aceste job-uri inainte sa ajungi manager.

                -Va multumesc,domnule Lloyd.Sunt intotdeauna deschisa la lucruri noi,multumi Nadia.

               Sa primeasca un compliment de la un om care a avut zeci de invatacei in subordine de-a lungul anilor era intr-adevar extraordinar pentru ea.

               -Pentru astazi am incheiat,ii zise acesta,pentru ca domnul Leston o sa vina sa va ia si m-a rugat in mod special sa terminam mai devreme.Oricum am lucrat cateva ore in plus in fiecare zi si nici nu se pune problema ca o sa ramanem in urma din moment ce ai invatat in doua saptamani ceea ce planificasem pentru cinci.

               -Domnul Leston este in Londra?se mira ea.

               -Avionul dumnealui a aterizat acum doua ore si mi-a spus ca va ajunge aici la cinci si jumatate,deci in cincisprezece minute.

               Nadia nu intelegea de ce seful ei nu statuse acasa,cu sotia lui.Putea sa se puna la curent cu progresele ei si prin telefon sau mail.Mai erau trei zile pana la Craciun si nu avea nici un rost sa faca un drum atat de lung.”Poate a venit si cu sotia lui si vrea sa isi petreaca sarbatorile in Londra”,gasi ea o explicatie.

               -Mai am ceva de terminat,ii spuse ea domnului Lloyd,si apoi promit ca nu mai lucrez.Nu cred ca imi ia mai mult de cinci minute.

               -Bine,Nadia.Te las singura atunci pentru ca am ceva de facut,se scuza el si o lasa singura,in fata calculatorului.

               Aceasta incepu sa tasteze si cele cinci minute se facusera cincisprezece.Pentru ca stia ca este punctual,Nadia se scuza cand auzi usa deschizandu-se.

               -Doua minute,domnule Leston,sa inchei aici,va rog!

               Biroul ei era asezat cu spatele la intrare si cu fata inspre geam.Domnul Lloyd spunea ca din cand in cand ea ar trebui sa runce o privire si pe geam ca sa isi odihneasca ochii.Nu se intoarse sa priveasca spre seful ei si cum nu primi nici un raspuns,isi continua treaba pentru mai putin de doua minute si dupa ce inchise fisierul in care lucra se intoarse spre barbatul care statuse in spatele ei tot timpul.

               -Bogdan?!?!Ce faci tu aici?nu se sfii ea sa isi ascunda surpinderea.

               -Am vrut sa vad cum te descurci.Se pare ca te-ai acomodat bine aici.

               -Exista tehnologie.De exemplu computerele si telefonul mobil.Nu era nevoie sa vii pana aici.

               -Vad ca si pe alte meleaguri tot ascutita ti-e limba.Mergem in oras,la masa si nu se comenteaza. Ai terminat pentru ziua de azi.Diseara trebuie sa te sui in avion si tu ai fii in stare sa pleci cu biroul dupa tine direct la aeroport.D-asta am si venit.Stiam ca nu te poate stapani nimeni,decat eu.

               -Visezi cu ochii deschisi,domnule!ii replica ea vadit nemultumita de afirmatiile acestuia.

               -Poti sa negi cat vrei in drum spre restaurant,rosti Bogdan ferm pe un ton dur.

               Nadia se comforma fara sa mai protesteze pentru ca simtea nevoia sa ia o pauza si prezenta unei persoane cunoscute era bine venita,chiar si in persoana fiului sefului ei.Limba romana suna foarte frumos si dintr-o data se simti ca acasa.

               Isi lua paltonul din cuier si el o ajuta sa il imbrace.Isi saluta colegii in drum spre iesirea din firma si avu grija sa pastreze o distanta considerabila fata de Bogdan.Acesta nu incerca sa se apropie mai mult de ea,ci din contra fu extrem de distant.

               In fata cladirii unde lucrase ea,ii astepta o masina inchiriata.Se suira in ea si isi pusera centurile.

               -Nu poti sa mergi pe jos,nu?intreba Nadia.

               -Nu poti sa taci,nu?raspunse el tot cu intrebare.

               -Te-ai trezit cu fata la cearsaf?ii adresa ea  o alta intrebare.

               -De ce vrei sa stii?Ai chef sa mergem la un hotel si sa ma faci mai vesel?

               Nadia vru sa coboare din masina,dar Bogdan o prinse de incheietura mainii.Ea nu intelegea de ce primeste acest tratament.Nu il fortase sa vina la Londra si nu era obligata sa fie draguta cu el. Intotdeauna aveau ceva de comentat unul la adresa celuilalt,dar nu se folosise niciodata un ton atat de dur.

               -Incetezi tu si incetez si eu,rosti el mai bland.

               Ea nu ii raspunse,dar ramase in masina si pastra tacerea chiar si la restaurant.Ridicase din umeri cand Bogdan intrebase ce mananca si el comandase in locul ei.Restaurantul era mare si cochet,dar Nadia prefera un fast-food.Avea impresia ca este inconjurata de oameni care tin la aparente,oameni foarte falsi.Radeau controlat si gesturile pe care le faceau pareau a fi calculate si gandite in amanunt inainte de a fi puse in aplicare.Isi masa tamplele in incercarea de a alunga durerea de cap care isi facuse simtita prezenta.

               -Te simti bine?o chestiona Bogdan.

               -Da,ii raspunse ea fara chef.

               -Ti-ai facut bagajele?

               -Da.

               -Cum au fost saptamanile aici?

               -Bune,se limita ea doar la raspunsuri scurte si la obiect.

               Fu extrem de multumita cand mancarea le fu asezata in fata.Friptura de vita cu garnitura de cartofi si salata de sfecla rosie fusese ceea ce comandase el pentru amandoi.Mancara in tacere si Nadia privi tot timpul fata de masa sau propria farfurie.Se simtea stanjenita de prezenta lui si refuza sa se gandeasca la timpul pe care il va petrece cu el in avion,in drum spre casa.

               -Vrei desert?Au si inghetata.

               -Nu,Bogdan.Multumesc.Daca nu vrei tu desert sau altceva,as vrea sa achiti nota si sa ma duci acasa.Vreau sa fac un dus inainte sa plec si sa ma schimb.

               -Buna idee!zise el.Si eu trebuie sa fac dus si nu are rost sa mai platesc o camera la hotel pentru asta.

               “Asta-mi lipsea”,se gandi ea si durerea de cap deveni mai puternica.Se ridica de la masa,ca sa se duca la toaleta si ameti.Se sprijini se spatarul scaunului si Bogdan fu langa ea in secunda urmatoare.

               -Esti palida,constata el.Stai jos!Ti-am zis sa nu mai muncesti ca nebuna.

               -M-am ridicat repede si am ametit.Trebuie sa ma duc la toaleta fiindca imi e greata,adauga ea si se indrepta cu pasi mari spre toaleta.

               Pentru ca statea de minute bune la toaleta,Bogdan nu se sfii sa intre in zona adresata doar doamnelor si o gasi in fata oglinzii.Nadia isi umezise obrajii cu putina apa rece si capatase putina culoare.

               -Te simti mai bine?zise el.

               -Am dormit foarte putin si poate ca d-aia mi s-a facut rau,incerca ea sa isi explice starea.

               -Sau poate ca esti gravida.Stii ca noi nu…,lasa el propozitia neterminata restul subintelegandu-se.

               Nadia simti ca o ia iar ameteala.Nu se gandise la lucrul asta si nu vroia sa fie gravida cu Bogdan. Seful cu subalterna lui fac copii nu era cea mai frumoasa imagine de care putea avea parte.

               -Daca este asa,atunci o sa avortez si am rezolvat problema.

               -In nici un caz,se revolta el.

               -Tu nu ai un cuvant de spus aici.E corpul meu si fac ce vreau cu el.

               -E si copilul meu si trebuie sa fiu de acord,isi sustinu el cauza.

               -Vezi sa nu!Vrei sa faci copii cu mine cand nici macar nu ma suporti?Cum o sa iti zica copilul: am inteles sefu’?Nu fac copii din flori ca vrei tu.Fiecare are dreptul la ambii parinti si nu cred ca i-ai da un exemplu bun daca te-ar vedea doar duminica.Hai sa nu mai dezvoltam subiectul asta.

               -Mergem sa cumparam un test de sarcina acum!ordona el.

               -Poti sa il faci tu,daca tot il cumperi.Eu ma duc sa ma pregatesc de plecare.

               -Nadia,ii rosti el numele printre dinti,o sa faci testul ala si daca trebuie sa ne petrecem Craciunul intr-o camera de hotel,ai inteles?

               -O sa stai cu mine douazeci si patru de ore pe zi ca sa te asiguri ca nu fac avort?tipa ea exasperata de turnura pe care o luasera lucrurile.

               -Daca trebuie,da!Doar daca este al meu,desigur.

               -Acum ma faci si femeie usoara.Multumesc frumos si du-te dracu!Ai impresia ca ma culc cu barbati pe unde apuc?

               -Sigur ca nu.Intai ii rogi sa te duca la patinoar si dupa aia.

               -Ah!Eram sigura ca te-am vazut acolo.Nu te prinde rolul de barbat gelos.Nu ai agatat si tu nici o femeie in Bucuresti sau eu am fost singura care ti-a cedat si te tii dupa mine scai?Ma urmaresti in timpul liber sau ce mama naibii inseamna asta?se enerva ea.

               -Nu te flata singura!Eram cu nepoata mea in seara aia.A vrut neaparat la patinoar,dar nu am vrut sa te vada cand iti faci de cap cu altul,pentru ca si-a facut o parere buna despre tine,asa ca i-am spus ca nu mai au numarul ei la patine si am dus-o in alta parte.Noroc ca purtai puloverul de la mine,altfel nu te recunosteam atat de repede.

               -Patinam,nu imi faceam de cap.Doar nu m-am culcat cu el acolo pe gheata.

               O doamna intra la toaleta si ii intrerupse.Bogdan o apuca de incheietura mainii drepte si o tara dupa el inapoi la masa,unde lasa o suma de bani suficienta pentru a acoperi nota de plata si apoi plecara.

               Prin aglomeratia orasului,Bogdan reusise sa se strecoare destul de repede si opri la prima farmacie.Ii ordona Nadiei sa nu se miste din masina si intra sa cumpere un test de sarcina.Cand se intoarse i-l arunca in poala si o intreba:

               -Te-ai culcat cu el sau nu?comise el o indiscretie.

               -Cum sa nu.De mai multe ori.Si cu vecinii de pe scara si cu colegii de la munca si mai ales cu clientii fideli care prefera sa semneze contracte doar daca le platesc in natura.A,da,si cu tine,desigur!

               -Vorbesc serios!tuna el.

               -Esti nebun de legat.Nu vrei sa ma si controlezi?E treaba mea ce fac cu trupul meu si pot sa ma culc cu toti barbatii din Londra daca vreau.

               -Daca esti gravida,vreau sa stiu care este posibilitatea sa fie al meu.

               -Nula,pentru ca nu o sa nasc copilul tau nici daca ma omori.

               -As fii in stare sa stau noua luni langa tine minut dupa minut,daca imi porti copilul in pantece.

               -Vai ce bine te-a crescut mamica ta,il ironiza ea.Ti-a zis:fiule daca lasi vreo femeie gravida sa o iei de nevasta ca nu se poate sa ai copii din flori?

               Se certara mai bine de jumatate de ora,cand Nadia observa ca se aflau in zona unde avea inchiriat apartamentul.Era deja prea mult.I se parea ca este pusa sub lupa.El stia si unde locuia.Cine se credea el sa intre in viata ei cu buldozerul si sa taie si sa spanzure dupa bunul plac?Chiar daca era gravida cu el,asta nu insemna ca urma sa fie sub dominatia lui tot restul vietii.

               Cand ajunsesera in apartament,el ii aratase baia si ii specificase ca nu vrea sa auda comentarii. Nadia statea de cincisprezece minute acolo,cand Bogdan intra si el in baie.Ea statea pe jos, rezemata de cada si plangea incet.Aruncase testul de sarcina in coltul opus locului in care se afla ea.Isi rezemase fruntea de genunchi si cu mainile isi strangea picioarele.

               El se apleca si privi rezultatul testului.Era negativ.O privi cateva secunde,apoi se aseza in genunchi langa ea si ii mangaie parul.

               -Nadia,imi pare rau!M-am comportat ca un imbecil.Nu am vrut sa te fac sa plangi.

               O imbratisa si ea nu il respinse.O ridica in brate si o duse in camera,unde o aseza pe pat.Cateva suvite i se lipisera de gene si el le indeparta cu grija.Ii sterse lacrimile si  isi mai ceru inca o data scuze.Se aseza langa ea in pat,si ea isi puse capul pe pieptul lui.Bogdan ii lasa timp sa se linisteasca si apoi ii zise:

               -Imi pare rau!Nu m-am putut stapani pentru ca m-a cuprins gelozia.

               -Nu inteleg de ce te comporti asa,rosti ea suparata.

               O stranse tare in brate inainte de a continua si o saruta pe frunte.Isi plasa un deget sub barbia ei si o facu sa il priveasca.Avea ochii rosii si era imbujorata.

               -Nu vreau sa te mai vad vreodata ca plangi.Nu vreau sa fiu eu motivul pentru care plangi si nu vreau sa existe cineva sau ceva care sa te faca sa versi lacrimi.Nu meriti asta,chiar daca esti o scorpie uneori,o facu el sa rada.Stiu ca nu sunt tocmai persoana de care tu ai putea sa te atasezi pentru ca noi mereu ne-am certat,dar ideea ca un cpoil creste in interiorul tau,copilul meu,m-a facut sa cred ca barierele nu exista.

               -Si ai incercat sa te linistesti la gandul ca nu este al tau?incerca ea sa completeze ceea ce auzise.

               -Nu.De fapt sunt dezamagit ca nu esti gravida,recunoscu el.

               -De ce?se incrunta Nadia.

               -Pentru ca un copil ne-ar lega.

               -Nu neaparat,tinu ea sa il contrazica.

               -Ma consideri nesuferit?

               -Uneori chiar esti si azi ai depasit orice masura.De unde ai stiut unde stau?

               -EU platesc chiria aici,domnisoara,deci trebuie sa stiu si adresa.Doar nu credeai ca te-am urmarit,nu?

               -Ai fi in stare.Facu o pauza mai lunga si apoi il intreba:De ce ai venit aici,Bogdan?

               -Vroiam sa te vad si nu mai aveam rabdare,spuse el cu sinceritate.

               -Mi-a parut rau cand am plecat de la tine.Cand m-am trezit la tine in brate a fost…

               -Mai am un motiv pentru care am venit dupa tine,o intrerupse el.

               -Care este ala?intreba ea curioasa.

               -Ieri am intrat in camera unde ai dormit tu si am gasit langa pat o foaie mototolita.Curiozitatea m-a impins sa o desfac.Cuvintele “te iubesc” mi-au atras atentia si am avut impulsul de a te vedea.

               -Eram amnezica cand am scris poezia aia si oricum nu mi-a iesit foarte bine.Am uitat sa o arunc si pe aia.Trebuia sa fii vazut ce era in cosul de gunoi!Niste cuvinte asternute pe o coala de hartie…

               -Deci nu simti ce ai scris acolo,concluziona el oarecum trist.

               -Si daca te-as iubi,ar avea vreo importanta?

               -Mai conteaza?incerca el sa ii ghiceasca intentia.

               Nadiei ii era frica sa isi recunoasca sentimentele.Se gandi ca el parcursese un drum atat de lung doar pentru ca avea certitudinea ca ea il iubeste pentru ca asa scrisese pe o bucatica de foaie.Incerca sa gaseasca un alt motiv decat iubirea,pentru care el luase avionul spre Londra,dar nici unul nu i se contura in minte.Ajunsesera de la a se nu suferi la sentimente de dragoste intr-un timp relativ scurt si nu stia daca ceea ce va iesi dintr-o posibila relatie va fi un lucru bun.

               -Pierdem avionul,spuse el cand vazu ca Nadia nu mai zice nimic.Mai bine te las sa te pregatesti.

               -Bogdan?il opri ea cand acesta vru sa plece de langa ea.

               -Da.

               -Tu ma iubesti?

               El o privi tacut.

               -Nu mai esti asa de vorbaret cand trebuie sa spui ce simti,dar cand a fost vorba de copil ai fi fost in stare sa ma duci la spital sa imi faci analize de sange sa vezi daca sunt insarcinata sau nu,se enerva ea la culme.

               -Te iubesc de cand ai fost amnezica,pentru ca nu aveai gura asa mare,iubito.

               -Frumoasa declaratie,n-am ce zice!D-aia mi-a si placut sa fac pe amnezica.Nu ma mai atacai la fiecare cuvant pe care il rosteam…Multumesc ca m-ai scapat in seara aia.A fost o prostie sa plec asa de la restaurant,dar a iesit ceva bun si din asta.M-am cam indragostit de tine…

               -Trebuia sa faci tu pe nebuna putin,nu-i asa?Te-ai suparat ca nu m-ai putut pacali ca esti amnezica,pentru ca nu vroiai sa stiu ca ai vrut sa fii in bratele mele, ca ai vrut sa te iubesc in seara aia,corect?

               -Cam asa ceva.

               -Scorpie ce esti!ii zise el pe un ton fals de dur.

               -Hai saruta-ma!ii ceru ea.

               -Doar daca promiti ca esti cuminte de azi inainte.

               -EU?Cuminte?Pai asa sunt de cand ma stiu.

               Bogdan se apropie periculos de mult de buzele ei,dar nu o saruta.Nadia inchisese ochii si cand sarutul intarzie sa sa astearna pe buzele ei ,il privi pe barbatul pe care il iubea.Acesta zambea triumfator.

               -Daca nu ma saruti in secunda urmatoare va trebui sa suporti consecintele,il ameninta ea.

               -Schimbam rolurile si esti tu personajul negativ acum?o intreba Bogdan.

               -Doar daca esti gravid!glumi ea,apoi il trase mai aproape si il saruta.

Sfarsit