Parfum de iarna

 

Dedicat  prietenei mele,Andreea Acasandrei,

care mi-a servit drept inspiratie.

 

 

                                                                                                                     

Capitolul I

      Andreea Steme mergea pe jos de mai bine de patruzeci de minute.Ii era frig si incepuse sa tremure.Facuse pana la masina si probabil ca ar fi schimbat roata cu una de rezerva daca isi amintea la timp sa o duca la vulcanizare.Ultimele doua luni din viata ei fusesera un haos total si nu reusise sa duca nici un lucru pana la capat.Sotul ei murise de intr-un accident de masina si o luna mai tarziu aflase ca era insarcinata.

         La douazeci de ani il intalnise pe Daniel Steme,cel care urma sa ii devina sot si se indragostise de el din prima clipa.Un an mai tarziu el aparea la usa ei imbracat in costum,cu un trandafir rosu si un inel de logodna si o cerea de sotie.Luase pe loc ceea ce credea ea ca avea sa fie o alegere buna;acceptase,insa Daniel se dovedise in scurt timp a fi un om fara suflet.O vedea ca pe o menajera si singurul lucru bun pe care il facuse pentru ea fusese sa o indemne sa isi termine facultatea.”Vreau o sotie scolita”,ii zisese el,”nu vreau sa rada prietenii mei de tine”.Viata ei din ultimii patru ani se impartise intre facultate si intretinerea apartamentului in care locuiau,care,dupa moartea lui,devenise proprietatea ei.

        Desi el nu fusese cel mai bun sot pe care si l-ar putea dori cineva,Andreea in respectase si il apreciase,dar flacarile iubirii ei se stinsesera la putin timp dupa cununie.Ii plansese moartea si fusese indurerata de pierderea lui si acum purta in pantece un suflet care urma sa creasca fara tata si lucrul asta o intrista si mai tare.

        Parintii ei murisera cand ea avea doar doisprezece ani si fusese crescuta de una din matusi,sora mamei ei,Maria asa cum ii spunea ea de cand era mica.O considera o mama,dar nu ii spusese niciodata asa pentru ca simtea ca ar fi intinat memoria adevaratei ei mame.

       Pentru ca se simtise rau in ultima perioada,se invoise de la munca sa faca o vizita medicului, care,dupa cateva investigatii,o anuntase ca starea ei este specifica femeilor insarcinate,asa cum era si cazul ei.In secunda in care iesise din cabinet singurul lucru la care se gandea era sa ii spuna matusii ei si nu vroia sa faca asta la telefon,ci personal.

      O vizita des,desi locuia departe de capitala.Drumul cu masina nu I se parea niciodata lung,insa Andreea era sigura ca parcursese pe jos o distanta mai mare decat estimase si  ii era frica de faptul ca decizia de a parasi masina o va aduce in pragul unui avort spontan din cauza frigului patrunzator.Era convinsa ca nu putea fii mai mult de un kilometru pana la zona in care locuia matusa ei si totusi singurele lucruri pe care le vedea erau numeroasele casele in constructie asternute pe o parte a drumului si un camp acoperit de un strat mare de zapada de cealalta parte a drumului.Inainte erau ambele campuri destinate plantarii de seminte,insa ulterior unul din ele fusese scos la vanzare si cumparat metru cu metru in mai putin de un an si probabil ca si pe cealalta parte a drumului ar fi fost case daca nu li se interzicea sa construiasca pe acel domeniu.

        Cand vantul ii suiera in urechi,Andreea isi incercui mijlocul cu mainile incercand sa isi incalzeasca abdomenul.Bebelusul ei de doar  sapte saptamani trebuia protejat.Ochii ei negrii analizau fiecare casa in parte,chiar daca vantul reusi sa o impiedice sa faca asta de cateva ori.Daca una din ele era locuita insemna ca putea sa ceara cuiva ajutorul.Vroia sa isi creasca copilul,sa il iubeasca si sa ii ofere tot ceea ce isi permitea si nu s-ar fi iertat niciodata daca l-ar  fi pierdut din cauza ei. Copilul era mai important decat propria ei persoana,insa el depindea total si de sanatatea mamei lui.Dramatiza situatia prea mult si nu reusea deloc sa fie optimista.

       Privirea I se opri asupra unei case a carei constructie era terminata.Parea locuita si sperantele ei crescura simtitor.In sfarsit un lucru bun,asta ii era primul gand care ii trecea prin minte.Marii pasul si ajunse in fata portii inalte.Stia ca nu avea rost sa bata,pentru ca nu ar fi auzit-o oricum persoanele care se aflau in casa din cauza vantului,asa ca apasa cu mana inghetata pe clanta rece si poarta se deschise.Privi intai in jur pentru a se asigura ca nu va fii intampinata de vreun caine si inainta spre usa.Batu incet si astepta cu rasuflarea taiata.Mai batu inca o data,de data asta mai tare,insa nimeni nu raspundea.Mai incerca si a treia oara,dar fara noroc.Realiza brusc ca isi facuse sperante desarte si ca acea casa nu era locuita.Lacrimile I se ingramadira pe obraji,incalzindu-i in drumul lor spre barbie.Nu avea nici un rost sa incerce sa se intoarca la masina.Erau la jumatatea lunii ianuarie si iarna atingea cele mai scazute temperaturi in perioada asta.Cand tocmai credea  ca mai rau de tata nu se poate cativa fulgi de nea i se prinsera in par.Incepura sa isi faca aparitia si avea sa ii ingreuneze drumul pe care vroia sa il urmeze.

     -Doamne,ce ma fac?Ajuta-ma,Te rog!si nu isi termina bine rugaciunea ca usa se si deschise.Ochii Andreei erau mariti de mirare.Lacrimile ii incetosasera imaginea.Trecuse de la tristete la bucurie intr-o fractiune de secunda si plangea de fericire,dar fata ii era prea inghetata ca sa mai poata zambi si strainul probabil ca interpretase altfel situatia pentru ca tonul lui cald incerca sa o calmeze:

      -Te rog,nu plange!rosti el si o apuca usor de o mana si o trase in interiorul casei.Hai vino sa te incalzesti ca ai buzele vineti!

         Ea pasi usor in hol si o idee incolti in mintea ei.Oare am facut bine ca am intrat in casa unui strain?Siguranta copilului meu e mai importanta acum.Poate ca nu este singur in casa.Mai mult ca sigur un barbat ca el are nevasta,poate si copii,incerca ea sa se linisteasca..

      -Am facut pana si as vrea sa ma duceti pana la matusa mea daca se poate.Nu sta foarte departe si nu…

      Necunoscutul o analizase atunci cand aceasta vorbea si o intrerupsese,parca ghicindu-i gandurile:

     -Sunteti in siguranta,doamna.O sa va rog sa va odihniti putin si dupa ce temperatura va ajunge in cote normale o sa va duc acolo unde doriti.Vocea lui devenise glaciala si parca rostea cuvintele automat.Sunt medic,o lamuri el.Credeti-ma ca stiu ce este mai bine pentru dumneavoastra.

     Andreea isi analiza optiunile rapid si se hotari sa ramana.La cat de tare incepuse sa ninga cu siguranta nimeni nu mai iesea cu masina pe drum si era mai sigur in casa cuiva,decat in masina cuiva,si nu ar mai fii rezistat foarte mult afara oricum.Simtea cum I se dezmorteau mainile.Era atat de cald in casa,incat necunoscutul purta un tricou cu maneca scurta si pantaloni subtiri lungi.

        -O sa va rog sa mergeti in living,o indemna acesta.O sa va aduc cateva paturi imediat.

        Andreea se stradui sa isi desfaca sireturile ghetelor,dar nu isi controla inca foarte bine degetele mainilor,asa ca renunta la idee.Privi treptele ce se asterneau in fata ei in incercarea de a-l vedea oe necunoscut.Studie un tablou ce trona pe un perete aflat in celalalt capatul al scarilor din lemn masiv.Infatisa o femeie frumoasa imbracata in haine de epoca.I-ar fi placut sa o studieze mai bine,dar cel ce urma sa ii fie gazda ii bloca privelistea,oferindu-i una noua.Ea il studie cu atentie pe el.Un barbat inalt de un metru optzeci,cu trasaturi dure si totusi frumoase,ochi albastrii si parul negru ca ochii ei,cu nasul lung si drept sub care se afla o gura cu buze pline.Era nebarbierit,dar tot arata bine.Tricoul se lipea de trupul lui la fiecare pas grabit pe care acesta il facea si dezvaluia un piept conturat si un abdomen plat.

       El ii privi incaltamintea si nu apuca sa o intrebe nimic,fiindca Andreea ii spuse rusinata:

      -Ma tem ca nu reusesc sa ma descalt.Degetele mele sunt inca inghetate.O sa mai stau cateva minute pana cand…dar nu apuca sa isi termine propozitia,ca acesta lasase paturile pe un scaun aflat in apropiere si ii desfacea deja sireturile.Noroc ca geaca ei avea fermoar si se descurcase cu el.

     -Cred ca v-au inghetat picioarele foarte tare,ii zise el,dar ca o concluzie.De cat timp mergeti prin viscolul asta?Stiti ca puteati face hipotermie?

     -O ora cred,rosti ea incet.

     -Data viitoare sa va ganditi de doua ori inainte sa parasiti masina.Puteati sa patiti ceva mai grav decat atat, o dojeni el.

      -Ma cheama Andreea,Andreea Steme.Spuneti-mi pe nume,il ruga ea cand acesta se ridica.

     -Andreea cred ca e timpul sa iei un loc pe canapea si sa te incalzesti!ii replica el in loc sa se prezinte si se indeparta de ea,aratandu-i drumul spre living.Il urma fara alte comentarii.Vroia sa ii explice care era motivul pentru care alesese sa mearga pe jos pana la matusa ei,dar renunta la idee.Se simtea intimidata de domnul doctor.Acesta ii indica una dintre cele doua canapele si ii facu semn sa se aseze,apoi pleca fara sa ii zica vreun cuvant.Nu astepta sa i se zica si a doua oara si dupa ce se afunda in canapeaua moale se inveli pana la barbie.Focul semineului degaja o caldura placuta,iar Andreea simtea cum pleoapele ei se ingreunau.O sa inchid ochii doar cateva minute pana se intoarce…cum l-o chema,dar curand adormi.

       -E timpul sa te trezesti,Andreea!o indemna o voce,insa ea vroia sa mai doarma.

      -Mai lasa-ma putin,Daniel,ii raspunse ea,o sa iti pun masa imediat.

     Vocea nu mai insista si ea aproape ca adormi la loc,cand mirosul de cafea ii strabatu narile.Cine face cafea in locul meu,pentru ca Daniel nu ar face asta in casa?se intreba ea,dar isi aminti dintr-o data ca nu este acasa si ca  a adormit pe canapeaua unui strain.Se ridica imediat si privi in incapere.Cel care incercase sa o trezeasca era asezat pe cealalta canapea si privea flacarile rosiatice din semineu.Andreea era sigura ca citeste suparare pe chipul lui.Probabil ca abuzase prea mult de ospitalitatea acestuia si deja era deranjat de situatie.

    -Va rog sa ma iertati!Am adormit si am crezut ca sunt acasa.Cred ca e timpul sa plec,isi ceru ea scuze.

    -Am inteles asta.Nu imi mai vorbi cu dumneavoastra.Ma cheama Adrian.Am uitat sa ma prezint mai devreme.Adrian Mantid.Nu e nevoie sa iti ceri scuze pentru nimic,cat despre plecat ma tem ca va trebui sa mai stai cel putin o zi sau doua aici.

    -De ce?Andreea se panicase.Cum sa mai stau doua zile?!

    -A nins incontinuu de doua ore si stratul de zapada e unul considerabil.Nici macar masina mea de teren nu poate inainta prin nameti.O data la trei zile trece cate un plug si elibereaza drumul.Din pacate pentru tine a trecut deja unul de dimineata.Poate ca  nu mai ajungeai in situatia asta daca drumul era acoperit cu zapada.

      Ea se indrepta spre fereastra.Vroia sa se convinga de cele auzite.Daca nu era gravida probabil ca ar fi cerut o lopata si si-ar fi croit singura drumul spre casa matusii ei.Ofta nemultumita si admise ca Adrian avea dreptate.Cum aveau sa treaca trei zile intr-o casa straina,nici ea nu stia.Isi magaie usor burtica,profitand de faptul ca se afla cu spatele la el.”O sa fim bine micutule”,isi asigura ea copilul.

      -Ti-am facut cafea si ti-am pregatit o gustare.Daca preferi,pot sa iti pun si coniac in cafea,sa te mai intaresti putin.

     -Nu!ii raspunse ea mai dur decat ar fi vrut.Nici nu se punea problema sa bea alcool.Nu,repeta ea pe un ton mai linistit.Nu-mi plac bauturile alcoolice…De ce vin plugurile atat de rar?il intreba ea dupa o pauza scurta.

     -O mare proportie din zona asta este inca in constuctie si ca sa ajungi in satul de vacanta nu e nevoie sa vii doar pe aici.Mai este o sosea care duce acolo si este mult mai aglomerata,asa ca se axeaza mai mult pe zona aia si in plus turistii aleg mai des calea aia cand pleaca spre casa chiar daca ocolesc mai mult.

    Stia despre existenta celeilalte cai de acces in sat,dar nu o folosise niciodata,desi acum isi dorea sa o fii facut.Era vineri si spera ca duminica pe seara sa fie inapoi acasa.Luni trebuia sa se prezinte la munca si probabil ca ,observandu-I lipsa,prima pe care ar fi sunat-o cei de la munca ar fi fost Maria.Nimeni nu stia unde e.Matusa ei urma sa primeasca o vizita neasteptata din partea Andreei,asa ca o suna si o anunta cam in ce zona se afla si ii explica intreaga situatie,incepand cu pana pe care o facuse,pana la faptul ca acum statea in gazda.Nu vroia sa o ingrijoreze asa ca ii zisese ca a dat de cineva cunoscut asta pentru ca,desi nu avea o explicatie de ce,avea incredere in Adrian.

    -O sa te ajut in astea doua zile sa ai grija de casa,se oferi ea,dupa ce incheie conversatia telefonica.

   -Multumesc,dar ma descurc.

   -O sa fac mancare sau …

   -Am zis ca ma descurc,isi intari el spusele.

   -Degeaba nu stau,asta e clar!Te-ai trezit cu un musafir nepoftit si nu trebuie sa ma servesti.

   -Se raceste cafeaua,o anunta el,fara sa insiste asupra subiectului pe care ea tocmai il deschisese.

    Andreea se asezase pe canapea si sorbea din bautura care ii incalzea trupul.Incerca sa nu il priveasca pe acest strain si studia cu atentie masa de cafea asezata intre cele doua canapele.Era foarte joasa,de culoarea mahonului si avea picioarele sculptate cu maiestrie.Marginea era de altfel sculptata si ea isi plimba un deget pe formele de trandafiri ce imbracau coltul mesei.

      -Am facut-o acum un an,rosti Adrian.Ma bucur ca iti place.

     -Nu ziceai ca esti doctor?il intreba ea fara a-si desprinde privirea de pe modelul pe care il studia.

     -Sculptez in timpul liber.E un hobby.

     -Cum de stai singur intr-o casa asa mare?isi continua ea interogatoriul.

     -Acum sunt singur,dar de sarbatori casa a fost neincapatoare.Am o familie foarte mare si atunci mi-ar mai fi trebuit inca doua canapele ca sa stea toata lumea comod.Am ramas aici si dupa plecarea lor pentru ca mi se termina concediul duminica asta si vroiam sa mai scap de aglomeratia din Bucuresti.

     -Norocul meu,ingaima ea,ghinionul tau.In loc sa te bucuri de liniste te-ai ales cu o bataie de cap.

    -Nu ma deranjezi,o linisti Adrian.Mi-as mai fii tinut familia aici,daca nu trebuiau sa se intoarca cei mari la munca si cei mici la scoala.

     -Mi-ar fi placut sa am frati,dar nu poti sa alegi in locul parintilor.

    -De obicei cei care sunt singuri la parinti,au prieteni care tin locul fratilor.

      Andreea isi aminti de toti prietenii ei,majoritatea baieti,cu care se intelegea atat de bine si pe care ii pierduse din cauza lui Daniel.El isi formase un obicei sa ii jigneasca de fiecare data cand ii vedea si acestia renuntasera la prietenia ei intr-un final.Nici la munca nu avea foarte multi prieteni,pentru ca Daniel avea grija sa le strecoare cate o amenintare atunci cand ea nu era in preajma si acestia evitau de multe ori sa ii mai vorbeasca,de teama unui scandal la munca.Sotul se asigura ca este mereu singura.Adevarul era ca se temea ca Andreea sa nu ii ceara divortul,incurajata de cei apropiati ei.Daca era convins ca sotia lui nu avea la cine sa apeleze,atunci era sigur ca aceasta nu se va impune niciodata si avusese dreptate.

    -Cred ca ar trebui sa faci un dus si sa te schimbi in alte haine,adauga el dupa un timp,cand ea nu mai zise nimic.

   -N..nu ..eu..adica…incepu Andreea sa se balbaie si tot el o scapa din ghearele penibilului.

   -Doar nu vrei sa stai doua zile in hainele astea,nu?Eu nu am nimic impotriva.Faci cum vrei,si cu aceste cuvinte el se ridica.

   -Unde pleci?se interesa ea.

   -Ma duc sa fac un dus.Asta intentionam sa fac si cand ai batut la usa.Initial am crezut ca mi s-a parut,dar dupa ce am auzit bataia si a doua oara m-am hotarat sa ma imbrac si sa verific.

    Andreea se inrosi la gandul ca el i-ar fi deschis usa infasurat intr-un prosop.Isi alunga gandul si dupa ce trase aer in piept rosti:

    -Atunci fac si eu un dus.

    -Hai cu mine sa iti dau si haine.Cu siguranta nu sunt genul de haine pe care l-ai alege tu,dar merge si asa.

       Amandoi incepura sa rada si ea il urma,pe trepte,spre baia aflata la etaj.Dupa ce ii oferise hainele el ii spusese ca va face dus in baia de la parter.Nu era un detaliu pe care trebuia sa il stie ea,dar intentia lui era sa o linisteasca.Ii aratase ca avea cheie,sa incuie usa daca vroia sa se simta confortabil.

      Andreea isi dezbraca hainele si intra in cada dupa ce o umpluse jumatate cu apa.Incepuse prin a-si spala parul cu grija,sa nu il incurce si apoi isi spala fiecare centimetru al pielii ei ,dand o atentie mai mare abdomenului ei.Ii vorbea bebelusului despre tot ce avea sa vada si sa cunoasca si repeta mereu ca il iubeste si ca totul va fi bine pentru amandoi.”Singura ta grija este sa cresti”,ii zicea ea,”si sa fii sanatos si puternic.Mami o sa fie langa tine sa te sprijine cand o sa ai nevoie,dar o sa te lase sa inveti din greselile tale.Nu conteaza daca esti fetita sau baiat,trebuie doar sa fii bine.Abia astept sa te strang in brate.Taticul tau ar fi fost mandru de tine si te-ar fi iubit.Esti o bucatica din el si nu ti-ar mai fi dat drumul din brate daca te-ar fi cunoscut.”

          Adevarul era insa altul.Lui Daniel nu i-ar fi pasat de copil.Nu avea sa il creasca el.S-ar fi gandit ca va veni acasa tarziu si copilul va dormi la ora aia.Tinea  mai mult la libertatea lui si si-ar fi considera copilul o sansa in plus sa iasa singur in oras,pretextand ca sotia lui are grija de bebelus si in felul asta scapa de amandoi si putea sa flirteze linistit cu alte femei,lucu pe care evita sa il faca de faca cu sotia lui,nu din respect pentru ea,ci “de gura lumii” asa cum, ii explicase el unui prieten.

          Aceste lucruri nu mai contau acum.Andreea avea un  job foarte bine platit si putea sa se intretina singura.Vroia sa vanda apartamentul cu patru camere in care locuise cu Daniel si sa isi cumpere un apartament mai mic.Nu avea rost sa mai locuiasca acolo.Nu avea nici o amintire placuta in locul ala si vroia sa isi creasca copilul intr-un mediu nou pe care sa il umple ea cu iubire.De cand aflase ca era insarcinata incercase sa se gandeasca doar la lucruri bune.Copilul ei trebuia sa se simta bine in pantec si sentimentele ei ii influentau starea micutului.Stia ca bebelusul ei simte tot ce simte si mamica lui.

      Imbracase hainele lui Adrian.Miroseau atat de masculin sau asta era impresia ei.Hainele erau proaspat spalate.Realiza ca nu purtase niciodata un obiect vestimentar de-al lui Daniel si se simti usor stanjenita.Bluza ii era mare asa ca ii sufleca manecile,insa pantalonii statea bine cu exceptia faptului ca atunci cand pasea calca pe ei.Se simtea ca un pitic in hainele unui adult si incepu sa rada in hohote.Spalase cada si stersese oglinda,asa cum era obisnuita sa faca acasa si se indrepta spre living.

      Un miros de lavanda o facu sa inspire adanc.Adrian se barbierise.Era asezat aproape de semineu si citea o carte.Ii zambi atunci cand o vazu ca intra in incapere.

     -Imi pare rau ca nu am haine mai mici,ii zise el,privind-o.

     -Nu stiai ca o sa ai musafiri,il linisti ea.

     -Hai sa mancam ceva,vrei?Am facut supa de dimineata si musaca.Daca nu iti plac gatim altceva.

      Stomacul Andreei scoase zgomote,anuntand ca ar vrea sa primeasca ceva de mancare si ea incepu sa rada.Trebuia sa manance pentru doi si chiar ii era foame.Cum putea sa refuze doua dintre mancarurile ei preferate.

      I se parea ciudat sa fie servita  si il ajuta pe Adrian sa puna farfurii si tacamuri pe masa si se aseza la indemnul lui pe unul dintre scaune.Il privea pe acest barbat care ii turna supa intr-un  bol si se intreba ce fel de om este.Ea crescuse fara tata si singurul exemplu masculin pentru ea fusese Daniel.Nu se putea abtine sa nu il compare cu raposatul ei sot.I-ar fi placut sa gateasca impreuna cu cel care ii statea alaturi pe drumul vietii.Sa faca totul impreuna cu zambetul pe buze.Viata in doi putea fi frumoasa daca cei care formau un cuplu se straduiau sa faca totul asa cum trebuie si daca isi alegeau bine jumatatea.Ea trebuia sa recunoasca faptul ca nu judeca bine caracterul omului.Se inselase in privinta lui Daniel atat de amarnic.El nu fusese niciodata capabil de iubire,era un actor foarte bun atunci cand isi dorea ceva si atata tot.Nu isi regreta viata traita langa el pentru ca dupa atata rau se intamplase si un lucru bun si el crestea in interiorul ei.Stia ca multa lume ar fi condamnat-o ca facea un copil la douazeci si patru de ani,asa cum o condamnase ca se casatorea la douazeci.Oamenii isi doreau sa se realizeze intai si sa faca un copil in jurul varstei de treizeci de ani,insa pentru ea nu conta parerea nimanui.Nici nu o interesa ce aveau sa zica altii cand burta ei va fii vizibila.Nu avea treaba cu standardele altora si copilul asta urma sa creasca departe de trecutul ei.In afara de matusa ei  nu intentiona sa anunte pe nimeni.Parintii lui Daniel nu erau interesati de un nepot.La ei partea materiala avea prioritate inaintea oricui.Ar fi acuzat-o pe Andreea ca vrea bani de la ei,daca le-ar fi spus.

       Il privea pe Adrian si zambea.Era sigur ca femeia care era cu el era fericita.Se inselase in privinta lui Daniel,dar era sigura ca Adrian era un om bun,crescut in alt stil.Nu avea nici un interes sa ii puna masa si totusi o facea.

      -Ma bucur ca nu mananc singur,ii zise el.Duminica seara planuiam si eu sa ma intorc in Bucuresti.O sa te duc intai acolo unde vroiai sa  ajungi.

     -La matusa mea,dar cred ca o sa te insotesc inapoi in capitala.Luni trebuie sa fiu la munca si nu pot sa raman la ea.Vroiam doar sa ii zic…ceva,ezita ea un pic sa ii spuna ca este gravida,si nu am vrut sa fac asta la telefon.

     -Daca vrei,pot sa te insotesc la ea si apoi sa te duc in Bucuresti.

     -Chiar mi-ar place,dar nu vreau sa te deranjez mai mult decat am facut-o,se vaita ea.

    -Daca m-am oferit inseamna ca nu ma deranjeaza.Te astept in masina cat vorbesti cu ea,pentru ca nu ma astepta si pe mine si o sa chemam si un echipaj sa iti tracteze masina pana la ea acasa.

     Andreea nu putea fii mai fericita.Era geloasa pe iubita lui Adrian.Ar fi vrut sa il cunoasca inainte sa se marite.Chiar daca el nu ar fi vrut-o,stia ca nu s-ar mai fii indragostit de Daniel.Dar “daca” nu isi avea rostul.Nu putea schimba trecutul.

      Gusta supa cu galuste si concluziona ca Adrian este si un bucatar excelent.”Oare cate calitati mai are?”se intreba.Cunostea o alta latura a vietii acum.Lucrurile nu erau asa cum credea ea.Erau si parti bune de a caror existenta ea nu aflase pana atunci.Isi mangaie burta,atunci cand fu sigura ca el nu o vedea.Daca bebelusul ei era un baietel,vroia sa aiba caracterul lui Adrian.Il admira atat pe el cat si pe parintii lui si incerca sa si-i imagineze.I-ar fi placut sa ii cunoasca si sa “fure” un pic din felul lor de a fi.

      Cand spalara vasele impreuna,Andreea il studiase pe furis pe Adrian.Era sigura ca o sa isi aduca mereu aminte de momentele petrecute in casa lui,momente simple care o faceau sa zambeasca.Avea parte in cateva ore,de ceea ce ii lipsise toata perioada petrecuta cu sotul ei.De un zambet sincer si liniste.

         -Cred ca mi-ar prinde bine un somn,minti ea cand el o surprinse studiindu-l.Era aproape unul de celalalt,dar era sigura ca  nu reprezenta o tentatie pentru Adrian.Era mai frumoasa decat credea,insa se desconsidera.Se pusese intr-o situatie putin stanjenitoare.Privirea lui atintita asupra ei o facuse sa revina cu picioarele pe pamant.Se intreba oare cum crezuse ea pentru un moment ca un barbat ca el ar lua-o in considerare si in plus ea era insarcinata si el avea iubita.

    -O sa dormi in camera mea, o instiinta el.

     -Canapeaua e foate confortabila.Acolo o sa dorm,rosti ea hotarat.

     -Mai sunt camere in casa,dar nu sunt incalzite si ar dura prea mult.Eu dorm in living si facem cum zic eu,o contra el.

       Andreea se intrista si nu ii raspunse nimic.Daniel tipa mereu la ea.Isi aminti cand se certase cu el si o lovise pentru prima data si un nod i se puse in gat.Era suparat in seara respectiva si venise acasa mai devreme.Andreea nu apucase sa termine de gatit si el se enervase atat de tare incat o pocnise amenintand-o ca data viitoare cand se va mai intampla asta va necesita spitalizare.Nodul cobori spre stomac si incerca sa isi opreasca valul de lacrimi.Se intoarse cu spatele la Adrian si iesi din bucatarie.In cei patru ani de casnicie patise cat altii intr-o viata si se multumise cu faptul ca e sanatoasa.Daca ar fi aflat matusa ei ar fi obligat-o sa divorteze imediat.Fusese lasa.Ii era frica sa plece de langa el si chiar si dupa ce murise,amintirea lui dadea nastere unor lucruri negative.Isi reprimase toate sentimentele atata timp si vroia sa povesteasca cuiva ce patise,nu ca sa fie compatimita,ci ca sa se elibereze de tot raul acumulat.Nu ii fusese niciodata frica de el pentru ca stia ca trupul nu o putea durea niciodata la fel de tare ca sufletul.

       Isi sterse lacrimile in timp ce se indeparta si deveni iar calma.Trebuia sa fie linistita pentru micutul ei.Daniel nu o mai putea lovi acum si nici nu avea sa ii pomeneasca copilului ei vreodata despre partile urate ale caracterului acestuia.

       -Te simti bine?se interesa Adrian care o ajunsese din urma.Imi pare rau daca te-am suparat!

       -Mi s-a parut ca simt un junghi in abdomen si m-am speriat putin.As vrea sa dorm.Unde crezi tu ca este bine.

      El ii schimba asternuturile si mai puse cateva lemne pe foc,apoi ii ura “Noapte buna!” si o lasa singura. Andreea privi semineul.Era mult mai mic decat cel din living.Deasupra lui era un tablou format din multe poze cu Adrian si familia lui.Ea privi fiecare poza in parte.Erau facute in numeroase locuri.Intr-un parc,la un picnic,la munte,pe schiuri,la diferite petreceri.Ii recunoscu surorile,pentru ca semanau foarte bine si parintii erau exact cum si-i imaginase ea.Fetita surorii lui aparea in majoritatea pozelor si semana leit cu mama ei.Aproape ca se uitase la toate,dar se opri asupra uneia aflata in coltul de jos. Adrian tinea in brate o femeie.Era la fel de inalta ca Adrian roscata si slaba si avea ochii mari,nasul alungit,iar buzele pareau ca cer sa fie sarutate.Purta o rochie neagra,scurta,care I se potrivea de minune.”O femeie  frumoasa si norocoasa”,asta era ceea ce trecea prin mintea Andreei.Era singura poza in care aparea aceasta si avea senzatia ca o cunostea de undeva,dar nu reusi sa ii asocieze si un nume.

    -Probabil ca am vazut-o pe undeva si mi-a ramas intiparita in minte, se lamuri ea.Cei doi zambeau si pareau foarte fericiti.Cu siguranta ar innebuni daca ar vedea ca dorm in patul iubitului ei,eu sigur nu as fii foarte fericita, rosti ea si zambi la gandul ca ar putea starni gelozia unei asemenea femei.

     Patul putea gazdui si trei persoane,care reuseau sa doarma mai mult decat comod.”Probabil ca asta e o trasatura comuna barbatilor.Daca nu au un pat mare,nu se pot odihni.”,concluziona ea.In camera predomina culoarea mahonului.Tablia patului,sifonierul si comoda aveau aceiasi culoare.Covorul era cel care atragea atentia,datorita culorii,de fapt a non-culorii;era alb si acoperea toata podeaua,nelasand nici macar un colt neimbracat.

      Avea doua aplice deasupra patului care ofereau o lumina calda.Semanau cu niste cuiburi de randunele si Andreea le gasea frumoase.In mijlocul tavanului era o lustra cu cinci brate care sustineau cate un cilindru facut din panza imprimata.Pe perete alaturat celui cu usa,o fereastra imensa,ovala permitea luminii sa cutreiere camera ziua.Nimic nu trada prezenta unei femei in acea camera.Andreea nu vedea nici macar un parfum la oglinda comodei sau macar un fard mic.

        Camera era complet masculina si atingerea unei femei in decorare ar fi fost perfecta.Nu la extrem,cu pereti roz,covoare rosii si inimioare pe pereti,ci doar o atingere usoara.Asta nu era insa treaba ei asa ca isi indeparta toate gandurile si se intinse in pat.Se foi pret de cateva minute si adormi o jumatate de ora mai tarziu.

        La miezul noptii Andreei i se facuse foame si incercase sa adoarma iar,dar nu reusise.Facuse un tur al camerei,mai pusese un lemn in focul care aproape ca se stinsese,mai studiase tabloul,dar golul din stomac tot nu ii daduse pace asa ca se hotarase intr-un tarziu sa coboare si sa manance.Nu ii placea ca trebuia sa caute in frigider si prin toate dulapurile ca sa vada unde sunt tacamurile,farfuriile si daca avea pliculete de ceai.Nu putea sa manance fara sa bea cafea,ceai,suc sau orice alt tip de bautura nonalcoolica.Ceea ce i se parea ciudat era ca desi incerca sa nu scoata nici cel mai mic zgomot,reusise sa faca exact contrariul.

         -Pe unde o fii ceaiul ala?murmura ea.

        -In al doilea dulap de sus,deslusi Adrian misterul.

        -Scuza-ma,te rog!Cred ca te-am trezit cu atatea zgomote.Eu nu..adica…imi era foame si nu am putut sa mai rezist,recunoscu ea.Stiu ca nu este frumos sa umblu prin bucataria ta,dar am incercat sa adorm mai bine de o ora si nu am reusit.

        -De fapt,eu nu am reusit sa adorm deloc si cand am auzit ca esti in bucatarie mi-am zis ca ar merge o gustare la miez de noapte.El zambea si reusi sa o convinga ca nu gresise cu nimic.

       -Facem niste sandvisuri si cate un ceai?il chestiona ea.De data asta pun eu masa.

       -Eu o sa iti pun doar ingredientele pe masa ca sa nu le cauti prea mult si o sa iti dau ibricul si canile de ceai.

        Impreuna isi pregatisera o masa specifica micului-dejun,nu o cina tarzie asa cum o considerau ei.Adrian o ajutase sa duca totul in living,pe masuta de cafea.Planuisera sa isi ia gustarea in fata televizorului.Stateau pe una din canapele si comentau fiecare secventa din filmul pe care il alesese Adrian.Desi era horror,ei se amuzau copios si transformau fiecare moment de tensiune intr-unul ilar si timpul zbura foarte repede.Radeau cu pofta si Andreea isi dori sa intalneasca un barbat ca Adrian,care sa se indragosteasca de ea si sa ii iubeasca si copilul.Un barbat care sa ii fie prieten,iubit,frate,tata si sot in acelasi timp.Stia ca este esential sa existe comunicare,respect si incredere si credea ca,dupa perioada in care dragostea nu iti mai oferea aripi,doar aceste trei lucruri puteau tine un cuplu impreuna.Incercase sa se convinga totusi ca bebelusul ei ar fi inlaturat dorinta de a avea pe cineva langa ea,cresterea lui necesitand multa atentie.

           Adrian pusese alt film si Andreea stia ca nu avea sa ii vada si finalul pentru ca se simtea obosita si nu vroia sa adoarma in living.Ii urase “somn usor”,pentru ca “noapte buna!” nu isi avea rostul.Doar cateva ore ii desparteau de rasaritul soarelui.

           El insistase sa ii aprinda focul in camera chiar daca nu era frig;”Sa iti fie cald si  dimineata”explicase el si facuse intocmai.

  -Ne vedem mai tarziu,zise Adrian razand si inchise usa in urma lui.

     Capitolul II

 

            

                 Pranzul ii gasi pe cei doi in gradina acoperita cu nameti.Isi luasera micul-dejun in jurul orei unu si,pentru ca nu aveau nimic mai bunde facut,le venise ideea sa adune zapada intr-un colt al gradinii. Andreea insistase ca vrea sa ajute si nu fusese refuzata.Nu ii placea iarna si nici zapada,dar de aceasta data facuse o exceptie.Chiar daca iernile nu erau tocmai primitoare,era o adevarata placere sa vezi cum ninge.Uneori fulgii de zapada erau se prindeau unii de altii in descendenta lor,formand fulgi mai mari care-si grabeau drumul spre pamant.Erau perfecte zilele in care temperatura nu era scazuta si iti puteai prelungi timpul petrecut departe de caldura apartamentelor.

                Andreei ii placea stratul neatins de omat si se intinse pe spate.

            -Fac un ingeras,il anunta ea pe un ton vesel pe Adrian.Nu am mai facut unul de cand aveam 10 ani si nu pot sa ratez ocazia.

        EL nu astepta sa fie invitat si ii copie ideea.Priveau amandoi cerul si se bucurau de moment.

           -Sa vezi ce frumos este vara sa stai pe o patura si sa privesti cerul.Sunt milioane de stele si se vad mult mai mari decat in oras.Mi-ar place sa am un telescop.Am avut ocazia odata,la mare,cand a fost ploaie de meteoriti sa ii privesc prin telescop si am refuzat.

          -Iubesc stelele,ii zise ea,si as putea sa le privesc la nesfarsit.Imi plac si norii.Mereu ii aseman cu cate ceva.Cel mai tare insa imi plac fulgerele.Dorm ca un prunc atunci cand au loc descarcari eletrice.Nu m-am speriat niciodata.Cand eram mica,mama mea m-a invatat sa aflu la ce distanta se afla.

       -Serios?!Adrian daduse la o parte suficienta zapada cat sa o poata privi si continua.Cum asa?

       -E simplu,dar nu stiu daca este si adevarat,se amuza ea.Pentru mine tot ce zicea mama mea era litera de lege.Dupa ce vedeam lumina fulgerului incepeam sa numaram in acelasi ritm cu trecerea secundelor si cand se auzea tunetul ne opream.Daca ajungem de exmplu la patru,insemna ca s-a produs la  patru kilometri de noi.

      -Interesanta teorie,admise el.De acum,cand fulgera ma pun pe numarat,adauga el si rasetelor lor se auzira la unison.hai sa facem un om de zapada,cred ca am niste masline si un morcov prin casa sa il animam si ca sa nu ii fie frig ii punem un fular si o caciula,ce zici?

      -Exact la asta ma gandeam si eu,recunoscu ea cu o licarire copilareasca in ochi.

       Si exact asta isi petrecura urmatoarea ora.Plimbasera prin curte trei bulgari pana ajunsesera la marimea dorita si ii asezasera unul peste altul.Adrian fugise in casa si adusese cele propuse,in timp ce ea ii pusese mainile reprezentate de doua crengi de copac uscate pe care le rupsese vantul.

      El era foarte concentrat sa ii aseze bine caciula omului de zapada si ea isi facuse un mic bulgare din zapada.Isi mai pregati unul de rezerva,pregatita fiind ca el sa riposteze si ataca.Cand Adrian se simti “asediat” bataia cu zapada deveni inevitabila.Bulgarii zburau in toate directiile si isi atingeau tintele de cele mai multe ori.Se alergau prin toata curtea si nu mai era nevoie sa adune zapada intr-un loc.Andreea era cea care fugea acum amuzandu-se copios pe seama faptului ca el nu reusea sa o nimereasca deloc.

      -Lasa ca vezi tu!o ameninta el aparent serios.

      -Nu mai fac!striga ea.Promit ca sunt cuminte.

      Adrian o ajunse din urma,reusi sa o  prinda in brate si cazura amandoi in zapada.

      -Ha!Te-am prins.Credeai ca poti sa scapi de mine?o chestiona el.

      Andreea isi pusese ambele maini pe fata si incerca sa se fereasca de zapada care astepta sa ii inroseasca obrajii cu raceala ei.Se uita printre degete sa vada ce ii face “inamicul”.El o privea fericit.Renuntase la zapada din palme si o anunta ca va scapa nevatamata de data asta.

       -Mi-ai facut concediul mai frumos,ii marturisi el.Nu cred ca ma puteam distra de unul singur asa bine.Hai in casa sa ne incalzim!adauga dupa ce o vazu ca ofteaza.

          Fiecare isi facuse cate un dus si se intalnisera in bucatarie.Stateau langa aragaz,verificau daca s-au prajit cartofii.Isi pregatisera si o farfurie cu muraturi.Adrian ii explicase tot procesul de conservare a muraturilor si o invitase in camara de iarna sa ii arate cate borcane are.Andreea privea mirata si il intrebase daca are cumva doua neveste si cinci copii.I se explicase ca era expert in acest domeniu si familia apela de multe ori la el,atunci cand ramaneau fara “resurse”.

          Curatasera impreuna cartofi si Andreea isi dovedise indemanarea in a-I taia repede subtiri.Era o bucatareasca buna si stia multe retete.Daniel ura sa manace doua zile la rand aceiasi mancare si ea trebuia sa gateasca mereu altceva care sa fie gustos.Pentru ea cartofii prajiti erau floare la ureche si il si intrebase pe Adrian daca ii prefera crocanti sau rumeniti la exterior si moi inauntru.Cum el nu isi exprimase parerea,alesese sa ii faca crocanti.

        Ea avea impresia ca il cunoaste de ani de zile si ca sunt prieteni foarte buni.Avea senzatia ca il cunostea de undeva sau ca se mai intalnisera.Era un sentiment pe  care nu il mai traise niciodata.Se intelegeau din priviri,de parca si-ar fi citit gandurile unul altuia.O facuse sa se simta binevenita.Ar fi putut sa spuna ca este ca la ea acasa daca in apartamentul in care locuia de atata timp s-ar fi simtit ca acum,ceea ce nu se intamplase.

       Statea langa acest strain care o ajutase sa puna masa si sa spele vasele si era mai fericita decat atunci cand fusese mireasa.Lucrurile marunte pe care le facea cu Adrian dadusera nastere linistii sufletesti care o domina acum.Nu isi dadea seama dar chipul ei era luminat.Stralucea de fericire si era sigura ca bebelusul ei ii simte starea de spirit.Multe propozitii incepute cu “daca…” ii treceau acum prin minte si regreta faptul ca micutul ei nu va avea un tata.Crezuse ca putea sa ocupe ea ambele”posturi” si intelegea acum ca nu era atat de simplu si ca lipsa paterna se va simti eventual.

        -Andreeeeea?!Adrian isi flutura o mana prin fata ei si incerca sa ii capteze atentia.

        -Scuza-ma!M-au furat gandurile,ii zise ea cu un aer trist.

       -Ti-am adus aminte de ceva urat?Imi pare rau daca…

       -A,nu,nu!Nu cred ca ai putea sa imi aduci aminte  de ceva rau,vreodata.

       -Ai vreo problema?Sa stii ca ma ofer sa te ajut oricand ai nevoie.

      -Nu am probleme de sanatate,daca la asta te referi.

       -Sunt doctor pediatru asa ca ar trebui sa fii mai mica sa te pot trata,ii raspunse el cu zambetul pe buze.

         Cu cat stau mai mult langa tine cu atat realizez cate am pierdut in viata,insa rosti alte cuvinte:

       -O sa fii un tata bun.

      -Doar pentru ca sunt pediatru?

      -Nu.Ai un caracter frumos si sigur te iubesc toti copiii…si toate mamele completa,ea in gand.

      -Poate vii cu copilul tau,propuse el.

       Andreea se albi.Se chinuise atat sa nu arate ca este insarcinata,nu pentru ca ii era rusine ci pentru ca vroia sa nu existe o distanta intre ea si Adrian si el deja stia ca este gravida.

      -Ai crezut ca nu te mai pun la treaba daca imi zici ca esti gravida?Am vazut multe mamici cu un copilas de mana si cu unul in burtica si deja vad semnele.Cred ca taticul lui e foarte fericit,presupuse el.

      -Da,raspunse ea dezamagita.

      Nu vroia sa ii spuna nimci despre Daniel si ca sa incheie subiectul si discutia implicit se scuza pe motiv ca ii este foarte somn si pleca in camera.Se temea sa nu devieze de la subiect aducand vorba despre lucrurile negative din viata ei si capitolul Daniel era inchis acum.Nu incerca sa il nege,ci sa uite de ceea ce a fost si sa bucure de ceea ce urma sa fie.

     Considera somnul un sfetnic bun,dar el refuza sa o cufunde in vise pana dimineata.Era linistita in privinta a ceea ce fusese.Ceea ce traise in ultimele doua zile nu ii dadea pace.Isi mangaia burtica si si ii impartasea micutului ei tot ce simte cu un ton cald.Era sigura ca va pleca acasa cu sentimente si pareri mai bune decat cele pe care le avea in urma cu doua zile.

       Oboseala isi spuse cuvantul cand soarele rasarea si pleoapele ei cu gene lungi se inchisera, protejandu-I ochii negrii si adancind in relaxare atat mama cat si copilul.

  Capitolul III   

 

 

 Duminica,la prima ora de dimineata,Andreea manca.Dormise putin dar se simtea odihnita.Isi facuse cateva sandvisuri si le savura bucuroasa ca isi potoleste foamea.Sarcina isi spunea cuvantul si curand se vedea in postura de a-si dubla toate mesele.Isi vedea viitorul foarte frumos,dar se temea va ramane fara loc de munca dupa ce naste.O bona nu era cea mai buna optiune si se gandea sa o roage pe matusa ei sa o ajute.Se gandea sa ii propuna sa se mute cu ea de acum,pentru ca s-ar fi simtit singura atatea luni pana la aparitia micutului pe lume.Isi gasise un apartament cu doua camere departe de forfota din centrul orasului.Cumparatorul vroia un apartament mai mare pentru ca familia lui se marise si cel pe care il avea devenise neincapator. 

Vorbise cu Andreea despre motivele pentru care aceasta vindea apartamentul si cazusera de acord sa faca schimb de apartamente si cumparatorul sa ii achite diferenta de pret.Ea accepta dupa un mic tur al apartamentului acestuia si zambise cand intrase in camera folosita pentru a dormi,deoarece avea peretii pictati cu diferite desene,respectiva incapere fiind camera a doi copii.Acum era perfecta pentru bebelusul ei si se bucura ca era gata renovata.

                Apartamentul ei era mobilat cu mult bun-gust si pentru ca noii locatari adorasera mobila le-o facuse cadou.”Un dar pentru copiii dumneavoastra”,le zisese ea,cand le auzi exclamatiile de admiratie si refuza categoric atunci cand se oferisera sa ii dea bani mai multi.Nu vroia sa ia cu ea nimic din ceea ce era acolo si pretul apartamentului era oricum ridicat.Nu vroia sa fie lacoma si stia ca banii nu aveau sa ii lipseasca.Vizitase deja cateva magazine si se gandise sa isi mobileze noua casa in timp,cele necesare urmand sa fie cumparate in cateva zile dupa ce se muta acolo.

                Daniel murise lasand in urma lui o noua viata si oferise Andreei un dar nepretuit.Nu era un copil conceput din dragoste,era un copil care crestea inconjurat de dragoste.In pantecul mamei lui era protejat si iubit si asa urma sa fie si dupa ce se nastea.Asta e singurul lucru cu adevarat bun pe care l-ai facut in viata ta,concluziona ea si isi mangaie burtica.

                Privirea ei studia bucataria.Nu observase nici un detaliu pana atunci.Incaperea era mare si doi pereti ai bucatariei erau complet imbracati in dulapuri suspendate si blaturi in care erau incastrate aragazul,chiuveta si masina de spalat vase.Usile erau facute integral din geamuri mate.Manerele erau simple si elegante.Culoarea  calda de crem predomina in nuantele folosite pentru a decora bucataria.Modelul gresiei era interesant.Mai exact felul in care erau placile aranjate,ele fiind de doua feluri.Unele era maro inchis si altele crem.In mijlocul incaperii erau doua romburi,unul in interiorul celuilalt,din placi de culoare deschisa si marginile podelei erau delimitate tot cu aceste placi puse in zig-zag.Faianta avea acelasi model de pe podea,doar ca romburile erau mai mici,mai multe si asezate aleator.Era pusa pana la tavan si separata de acesta cu o bagheta alba.

               Fereastra era imensa si avea aceiasi forma ca cea din camera ei,ovala.O masa rotunda era asezata in dreptul geamului si patru scaune o inconjurau.Piciorul mesei era facut din lemn sculptat,iar bratele care sustineau blatul din sticla aratau ca niste maini.Scaunele erau tot din acelasi material,dar simple.

            Cand atentia i se indrepta spre usa,pentru a-i studia modelul,il observa pe Adrian.Statea acolo de minute bune,dar Andreea era prea absorbita de detalii ca sa il observe.Acum il studia pe el.Se rezemase de tocul usii,cu mainile incrucisate pe piept si cu un zambet dulce afisat pe chip.Tricoul negru pe care il purta il facea sa fie foarte atragator,pentru ca ii scotea in evidenta trasaturile fetei si conturul pieptului.Blugii tociti din fabricatie ii veneau foarte bine si ii lungeau picioarele.Incaltamintea specifica unei sali de sport ii completa tinuta.

          -Ma asortez?deschise el discutia.

          -Poftim?!isi exprima ea nedumerirea.

          -Ma asortez cu bucataria?

          -Scuza-ma.Nu am avut intentia sa te fixez cu privirea.Am pornit cu studiatul detaliilor si ai aparut in cadru.Si ca sa iti raspund la intrebare,cred ca te-ai asorta doar daca ai fi imbracat in bucatar.

         -Ai vazut ca au eliberat drumul?Putem merge in oras acum.

        -Serios?Ma duc sa ma imbrac si mergem,ii zise ea bucuroasa si tasni pe langa el.

         Adrian ramasese cu gura deschisa,pe punctul de a adauga ceva,dar ea nu ii oferi aceasta ocazie.I se parea cam devreme pentru o vizita si nici nu avusese timp sa manance,dar daca Andreea era fericita asa,el nu avea de ce sa se opuna.Isi facu un sandvis in asteptarea ei.

        -Sunt gata,il instiinta ea dupa putin timp petrecut in camera.M-am schimbat in hainele mele si pe ale tale le-am pus in cosul cu rufe.Cred ca avem timp sa ne plimbam prin oras ca sa ii cumpar ceva matusii mele inainte sa o vizitam,nu?

        -Desigur,Andreea!Orice vrei tu.

        -Cred ca ar fi mai bine sa iau un taxi,ca sa te las sa te bucuri de restul zilei si ai timp sa iti faci bagajul.

        -Nu iau nimic cu mine.In curand o sa ma mut aici definitiv si o sa lucrez in orasul din apropiere.Sunt suficienti copii si aici.Chiar mi-ar face placere sa te insotesc.

        -Perfect.Daca lucrezi cu copii inseamna ca esti rabdator si sper ca aceasta calitate sa se evidentieze si la cumparaturile pe care le vom face.

        -Sa fii sigura!Aseara am rugat o echipa sa iti tracteze masina pana la mine,sper ca nu te superi.Au lasat-o in fata curtii si mi-au promis ca rezolva si pana.

       -Ziua asta nu putea fii mai buna.Am scapat de toate probleme si asta datorita tie.Fac cinste cu micul-dejun in oras.

       -Nu prea imi place sa mananc singur.

       -Cine a zis ca mananci singur?il intreba ea amuzata.Cred ca o sa mi se faca foame in curand.

          Doar o jumatate de ora a durat turul de cumparaturi si in jur de doua ore au petrecut vorbind despre nimicuri la un restaurant,in timp ce isi luau masa.Faceau abstractie de tot ce era in jurul lor si se bucurau de fiecare cuvant rostit si fiecare bucatica de mancare pe care o gustau.Fiecare se gandea la faptul ca se vad pentru ultima oara.Se amuzau pe seama pataniei Andreei,acum ca ea era in siguranta.Aflase ca era insarcinata,plecase la drum,facuse pana,ajunsese in casa lui Adrian.

        -Nimic nu este intamplator,ii zise el.

        -Asa este.Mi-am castigat un prieten in persoana ta si daca faci pana poti sa dormi la mine,ii raspunse ea si obtinu efectul scontat:zambetul lui.

         -E cam greu sa ramai in pana in inima capitalei si sa nu reusesti sa ajungi acasa.Tu ai avut nenorocul sa nu ai telefonul mobil la tine,dar altfel te descurcai si fara ajutorul meu.

       -Uite ca situatia a fost alta.

       -Mai buna,cred eu.

       -Da,Adrian,mai buna,recunoscu ea cu un zambet ce masca tristetea.Am avut ocazia sa fac un om de zapada,ii sopti ea,ca si cum ii incredinta  cel mai mare secret.

       -De cat timp esti casatorita?schimba el brusc subiectul.

        Intrebarea o luase prin surprindere si pret de o secunda putea sa jure ca nu a auzit bine ce a intrebat-o,dar el repeta si ii alunga orice urma de indoiala.Nu era sigura ce sa raspunda,pentru ca nu vroia sa ajunga in situatia sa isi povesteasca viata.Raspunsul ei facea referire doar la cel mai recent lucru intamplat si nu la ce perioada petrecuse alaturi de Daniel,ca sa il forteze sa isi limiteze intrebarile din acest domeniu.

       -A murit acum doua luni…rosti ea cu parere de rau.

      -Imi pare rau.Nu am stiut…nu mai intrebat daca…

      -Nu e nici o problema.Am aflat ca sunt gravida vineri si cred ca ar fi fost fericit daca ar fi trait sa auda vestea cea mare.Nu te poti bucura de o veste buna,cand una foarte proasta iti intuneca viata,dar m-am resemnat cu ideea.

         -Sunt convins ca ar fi fost cel mai fericit barbat.Cine nu ar fi in locul lui?

            Tacerea se asternuse.Momentul devenise penibil si Andreea nu stia ce sa spuna sa risipeasca tensiunea .Adrian o privea cu mila si nu suporta asta.Ii venea sa tipe ca nu are nevoie de asa ceva din partea nimanui.Nu era ea cea care murise si stia ca este in stare sa se descurce singura,pentru ca facuse oricum totul singura de cativa ani si nu i se parea nimic dificil.Se intreba de ce trebuia sa ii starneasca mila tocmai lui.Fara sa isi dea seama facuse toata prajitura care statea pe masa,in fata ei,bucatele mici si arata acum de parca ar fi fost tocata.Privea lingurita si nu realiza ca distrusese toata frumusetea desertului pe care oricum nu mai avea pofta sa il manance.Se incruntase si se enervase in acelasi timp.

         -Nu am vrut sa te intristez,zise pe un ton soptit si ii cuprinse mana intr-a lui.Se mai intampla si lucruri groaznice,dar trebuie sa mergi inainte si timpul va vindeca toate ranile,o incuraja el.  

        -Cred ca ar fi o idee buna sa mergem la matusa mea.Am amanat destul momentul si vreau sa o vad si sa ii vorbesc,ii replica ea si isi retrase mana dintr-a lui.

         Andreea era multumita ca drumul pana la apartamentul matusii ei nu durase decat zece minute.Vorbisera in masina,dar fara sa il priveasca.O stare de neliniste pusese stapanire pe ea si tot drumul se foise.Se gandea ce nedreapta este viata.Daca exista un motiv pentru care ajunsese sa il cunoasca pe Adrian,atunci era convinsa ca acesta era unul menit sa ii faca inima rea.Sa vada ce putea sa aiba si nu reusise.Sa dea nastere unor sperante care nu isi vor gasi niciodata realizarea,sa dea nastere unor visuri efemere menite sa o raneasca,nu sa o intareasca.Se intrebase de o mie de ori ce rost avea sa il cunoasca pe Adrian cand se afla in doliu,cand era gravida si cand nimic nu ii dadea o sansa sa aiba un barbat ca el,adica un barbat cu suflet bun.Toate intrebarile ei incepeau cu “de ce?” si nu isi gaseau raspuns.Ar fi fost si mai rau daca ramaneau prieteni.Era ca si cum cutitul ii era rasucit in rana.Chiar nu avea nevoie sa vada mereu ce ratase in viata.Considera ca norocul ei este copilul.Era multumita ca primise un dar atat de mare.

         Se aflau in apartamentul matusii ei si atmosfera devenise relaxata.Maria,matusa Andreei,era o femeie de patruzeci si cinci de ani,care nu atrasese niciodata prin frumusete ci prin felul cum vorbea.Interlocutorii ei erau mereu captivati de ceea ce povestea,datorita stilului ei de a se exprima.Era o femeie calda si privirea ei reusea sa inmoaie inima celui mai dur om.Andreea nu isi amintea ca matusa ei sa fi ridicat vreodata tonul la ea.Ii explica,de cand era copil,pe un ton calm ce anume gresea,ii dadea sfaturi si o lasa sa isi ia singura deciziile.Singura data cand matusa ei o dezaprobase fusese atunci cand o anuntase ca urma sa se marite cu Daniel.”Nu este o idee buna.” ii spusese ea,”Esti prea tanara ca sa te casatoresti si nu cred ca stii exact ce caracter are Daniel.”Andreea ii tinuse partea viitorului sot sustinand sus si tare ca nu exista om mai bun decat el si Maria nu mai insistase asupra subiectului.

          Maria nu avusese niciodata copii pentru ca nu putea,dar o crescuse pe Andreea ca si cum ar fi fost copilul ei.Sotul o parasise dupa incercari repetate,prin diferite metode,de a ramane gravida si ea nu se recasatorise.Isi concentrase atentia asupra nepoatei ei si era mandra de felul in care o crescuse.

             Renuntase la apartamentul din capitala in favoarea celui pe care il avea acum.Singurul motiv pentru care nu facuse asta mai devreme era nepoata ei.Dupa ce aceasta se casatorise nu mai vazuse nici un motiv care o putea retine si se mutase.

           -Ce bine imi pare ca te vad,scumpa mea mica,ii zise Maria Andreei,dupa ce o stranse in brate.

       Prezentarile se facusera si fusesera invitati in livingul mobilat cu un coltar din piele maro,o masa de cafea si o biblioteca in aceiasi culoare care imbraca un intreg perete.Era plina cu carti ale marilor scriitori romani si nu numai,pentru ca Maria adora sa citeasca si ii transmisese aceasta pasiune si Andreei.Perdeaua alba,cu o broderie cusuta in partea jos,incadra perfect geamul si nu ii depasea limitele.

       Trei cafele si o farfurie cu fursecuri aparusera imediat pe masuta.Matusa ei era incantata de prezenta lor si lasa sa se vada asta.

          -Imi pare bine ca ai venit cu Adrian,desi recunosc ca nu imi aduc aminte sa imi fi povestit vreodata de el,incepu ea discutia.

          -E doctor pediatru,matusa,si o sa aiba grija de micutul meu,ii dadu ea vestea.

          -Micutul tau?isi exprima aceasta nelamurirea.

          -Da,matusa!Sunt insarcinata in sapte saptamani,o lamuri Andreea.De asta veneam vineri in vizita si de asta am insistat sa ajung la tine in weekend,pe langa faptul ca imi era dor de tine.

          -Ma bucur,micuta mea.O sa te ajut cu cea mai mare placere sa ai grija de el sau de ea,nu conteaza ce e,atata timp cat e sanatos.

        -Nu pot decat sa fiu fericita.Nu as avea incredere in nici o bona si nu cred ca poate sa aiba cineva grija de bebelusul meu mai bine decat tine.

        -Mama ta stie ca o sa fie bunica?interveni si Adrian in discutie.

       -Oh,dragul meu.Cred ca nu ti-a zis micuta mea,dar sora mea,mama ei,s-a stins acum multi ani.

      -Matusa mea imi este mama.Ea m-a crescut si ea m-a invatat tot ce stiu,in locul mamei mele.

      -Se vede ca sunteti mandra de fata dumneavoastra,cred ca nepoata nu e potrivit spus,isi exprima el parerea.Are cateva din trasaturile dumneavoastra.

      -Sunt foarte mandra de ea.Un om isi formeaza caracterul propriu indiferent cat de buna e educatia pe care o primeste si ea este un om.

       -Nu ma mai lauda ca ma inrosesc,o certa pe un ton haios Andreea si o imbratisa.Ma bucur ca o sa te am langa mine.Casa este goala cand nu esti acolo si nu cred ca m-ai mai vizitat de mult.Crezi ca o sa poti sa te muti cu mine?

       -Sigur ca da.Stii ca tu esti cea mai importanta pentru mine si casa asta poate sa stea si singura si cred ca si Adrian o sa faca vizite la domiciliu daca o sa avem probleme cu bebe,nu-I asa?il intreba ea.Desigur ca platim bine.

     -O sa vin si inainte sa se nasca sa verific daca viitoarea mamica e bine,raspunse el cu entuziasm.

     -Ma bucur ca are cine sa aiba grija de ea.Nu ma pot muta chiar maine si as fi ingrijorata daca as stii ca e mereu singura.Iti multumesc ca esti un prieten asa bun.Cred ca a avut mare noroc ca ti-ai facut casa la mica distanta de locul in care a facut pana.Ce coincidenta fericita sa fii acasa tocmai cand avea nevoie de tine,continua matusa ei.

     -Mi-am prelungit vacanta si cred ca a fost o decizie excelenta,raspunse el.

    -Bine ca ai retinut unde era casa lui,ca altfel cred ca stateai in masina o perioada destul de lunga,spuse Maria.

     -Adevarul este ca nu stiam ca e casa lui acolo,recunoscu Andreea.Am crezut ca sunt mai aproape de oras si mi-am zis ca pot ajunge si pe jos.Cred ca as fi trecut pe langa casa lui daca nu simteam cum ma cuprinde disperarea ca bebelusul meu ar putea sa pateasca ceva din cauza frigului.Am inceput sa plang,isi reaminti ea momentul,cand am batut si nu mi-a raspuns nimeni.

     -Eu eram la etaj si am crezut ca mi se pare ca aud o bataie in usa,se scuza Adrian de parca era vina lui pentru tot ce se intamplase,si poate ca nu as fi coborat daca ea nu insista.

      Discutia deviase dupa aceasta afirmatie spre subiecte mai vesele si orele zburau efectiv.Maria incepuse sa povesteasca ce trasnai facuse Andreea cand era mai mica si nu se oprise decat atunci cand ceasul indica ora sase si se inserase deja.Cei doi musafiri se scuzasera si anutasera ca e timpul sa plece.Nu era recomandat sa conduca noaptea,pe asa o vreme imprevizibila.

      Dupa ce se lasasera imbratisati de matusa Andreei si promisesera sa mai vina in vizita,se suisera in masina lui si se indreptasera direct spre Bucuresti.Cand plecasera,Adrian o rugase sa isi tot ce ii apartinea din casa lui,ca sa nu fie nevoiti sa revina.

      Traseul dura in medie doua ore,asa ca facusera si un popas atunci cand Andreea il anuntase ca moare de foame. Masina ei o lasasera in parcarea blocului unde locuia matusa Andreei.Aceasta avea permis si ii promisese ca isi va face timp in cursul saptamanii sau in weekend sa i-o aduca.

      Pana in capitala drumul fusese liber,dar o data ajunsi la intrarea in oras concluzionara ca faci doua ore pana acasa doar daca nu te intalnesti cu toti cei care se intorc in Bucuresti,dupa ce si-au petrecut weekend-urile in afara lui.Trebuiau sa strabata tot orasul ca sa ajunga la locuinta ei si Adrian deja se gandea sa o duca iar la un restaurant sa manance.Unii soferi erau enervati de situatie,dar ei se amuzau copios unul in compania celuilat si timpul nu parea ca trece chiar atat de greu.

       Despartirea,insa,era inevitabila si ajunsesera si la destinatie intr-un final.Chiar daca timpul petrecut impreuna fusese placut,fiecare se intorcea acum la viata lui.Andreea ii multumi pentru gazduire si cei doi isi luara ramas-bun cu promisiune ca se vor revedea atunci cand vor avea timp.          

Capitolul IV

           Un apartament mare si gol.Mobila aia nu ii tinuse niciodata de urat.Nu iubea nimic din ceea ce era acolo.Asta era ceea ce vedea Andreea.Trecusera patru saptamani de cand nu  il mai vazuse pe Adrian.Nu isi gasise curajul sa il sune pentru ca nu stia ce sa ii spuna.I se parea ciudat sa il invite in oras si se concentra asupra altor lucruri.

         Statuse in fata oglinzii o jumatate de ora.Cu miscari incete si sigure isi aplicase un machiaj in nuante deschise care ii scoatea in evidenta negrul ochilor,isi ondulase cateva suvite si imbracase hainele cele mai bune.In seara acelei zile urma sa se mute.Era o zi de sarbatoare pentru ea si isi daduse silinta sa arate mai bine ca niciodata.Chipul ei frumos radia de frumusete si liniste sufleteasca.Considera acea zi speciala si vroia sa arate exact asa cum se simtea: fericita.Nimic nu ii putea sterge zambetul.Ea si copilul ei erau la inceputul unui drum nou.Stia,simtea ca ceea ce urma nu o mai putea dobori.Era mi puternica ca niciodata.Acum nu era doar femeie,ci si mama.

        Privi bagajele.Isi luase doar haine si obiecte pe care si le cumparase din banii proprii,lasand restul unei vecine.Totul incapuse in doua valize,iar una din ele era ocupata cu o pilota primita in dar de la matusa ei.Langa valize se afla singura floare care ii placea:feriga.O avea de la treisprezece ani si nu vroia sa renunte la ea.O iubea foarte mult si nu putea sa o parasaseasc acolo.

        Iesi din casa  fara sa priveasca in urma.Isi lasase tot trecutul in spatele usii pe care o incuia.Viata ei incepea abia acum.Urmau provocari si un mediu total nou.I se dadea sansa sa faca ceea ce trebuia de data asta si vroia sa profite la maxim de ceea ce i se oferea.

        Apartamentul cu doua camere era mult mai haios.Livingul era nemobilat,dar camera si bucataria aveau tot ce le trebuia.Familia care se muta in locul ei insistase sa ii cumpere cele necesare ca multumire pentru mobila pe care le-o lasase ea.”Cum sa te lasam sa dormi pe jos,cand tu esti gravida?”o intrebasera ei si intr-un weekend mersesera impreuna la cumparaturi sa o lase sa isi aleaga ceea ce dorea.Nu platisera ei integral,pentru ca Andreei nu i se paruse corect.In living nu se grabise sa mobileze pentru ca vroia sa doarma cu matusa ei,asa cum facuse dupa ce isi pierduse parintii si oricum stia ca nu avea cine sa o viziteze.

            -Am ajuns la timp.Lasa ca le care eu,ii zise Adrian care ii ridicase deja valizele,lasand feriga in grija matusii ei.

           -La fix,zise si Maria.

           -Adrian!Matusa!Ce faceti aici?se mira Andreea.Nu va asteptam.

          -Doar nu credeai ca te lasam singura,nu?o chestiona el si le indemna ca sa il urmeze pe trepte.Am fost la casa pe care ai vazut-o sa imi aduc niste provizii,culmea exact invers,si am trecut pe la matusa ta sa vad cum se simte.Mi-a spus ca te muti azi si am propus sa venim sa te ajutam.

         -Si-a ales un moment bun,ii tinu partea Maria,pentru ca vroiam sa vin singura,dar nu vroiam sa conduc pe vremea asta si el m-a scapat de o grija.

        Andreei ii suna un pic a complot,dar zambi multumita ca nu o sa fie singura si se lasa ajutata.Era incantata de prezenta lor si se bucura ca il revede pe Adrian.El ii pusese valizele in protbagajul masinii lui si ea se indreptase spre a ei.Matusa insa aplicase o strategie foarte buna.Incepuse sa se vaite ce rau ii pare ca nu a condus,ca o sa uite cum este la volan daca sta asa mult timp fara exercitiu si adora sa se plimbe cu masina prin Bucuresti,desi ura aglomeratia.Nepoata ei ii cedase masina si,impinsa de cea care o crescuse,se sui in masina lui.

        -Ti-a povestit matusa ceva despre mine?incerca ea un subiect de conversatie.

       -O groaza,recunoscu el.Mi-a aratat si poze de cand erai mai mica si mi-a povestit ce traznai faceai.Mi-a placut cel mai tare poza pe care o ai din primul an de liceu.Iti statea bine si cu tunsoarea aia baieteasca.

      -Aoleu!Nu imi aminti.M-am dus la bal fara sa stie matusa si ca sa ma pedeapseasca pentru ca nu am ascultat-o m-a tuns.Norocul meu ca face tunsori reusite ca nu stiu ce ma faceam.Imi tundea toate colegele de clasa.Era o nebunie sambata cand veneau fetele la mine sa fie tunse si coafate.Am furat si eu cate putin de la ea.M-a lasat sa o tund o data.Am stat destul de mult ca sa fac linia tunsorii sa arate bine,dar finalul a fost cel asteptat.Matusa mea s-a laudat la toti vecinii ca eu am tuns-o,zise ea.

     -Cred ca am nevoie de o tunsoare,Andreea,spuse el si isi trecu o mana prin parul bogat si incepura sa rada.Cum se simte bebe?intreba dupa ce zambetele incetara.

     -Este bine.Creste si nu ii face mamei lui nici o problema.Nu am greturi sau ameteli si nici pofte.Mananc mai mult decat de obicei,dar asta cred ca o stii deja.

     -Cand timp o sa mai lucrezi?

     -Pana o sa ajung cu sarcina in sapte luni si jumatate.Atunci intru in prenatal.

     -Te-ai gandit cum vrei sa nasti?

     Andreea privea crengile pomilor plantati pe marginea drumului.Erau imbracate in zapada si pareau de cristal.Pareau imbodobiti de om,nu de natura.De Craciun nu observase nimic din ceea ce vedea acum.Ningea cu fulgi mici si desi.Se gandea ce frumos ar fi fost sa ii lase sa ii atinga fata si parul.Se lipeau de parbriz si ea incerca sa le studieze forma inainte ca stergatoarele sa le incheie existenta.Nu ii placuse iarna niciodata si acum simtea ca o iubeste.Erau cincisprezece grade cu minus,dar copiii tot se jucau in parcuri sub supravegherea atenta a parintilor lor.Privea cu alti ochi lumea si tot ceea ce o inconjura.Trase aer adanc in piept si raspunse la intrebare.

         -Natural,asta daca imi permite medicul.Imi este frica de momentul ala,nu pentru mine,ci pentru copil.In raspunsul ei strecurase si o minciuna.Ii era frica sa nu fie singura.Se temea ca nu va fii nimeni langa ea sa o incurajeze,nimeni sa o sprijine.

       -Te-ar deranja daca as veni la spital sa te vad?

      Ea intoarse capul spre el ca sa il priveasca mai bine.Intrebarea lui o facuse sa zambeasca.Studia fata lui Adrian.Parea incordat in asteptarea raspunsului ei,asa ca ea prelungi momentul pana cand acesta isi desprinse ochii de la drumul pe care il urma masina,si,pentru o fractiune de secunda,o privi.

      -Deci?insista el.

      -Mi-ar face placere sa fii acolo,ii raspunse ea si era sigura ca il vazuse rasufland usurat.Ar fi dat orice sa ii afle gandurile acestui necunoscut in  a carui viata se strecurase.Il lasa sa se concentreze la drum si nu mai rosti nici un cuvant pana cand nu ajunsera la noul apartament.

       -Aici este?o chestiona el  dupa ce indica un bloc.

      -Da.Am si loc de parcare,se lauda ea si il auzi chicotind.

       Adrian luase valizele din masina si ea insistase sa isi care singura floarea.La etajul unu Andreea anunta ca au ajuns si descuie usa cu indemanare.Intra prima si dupa ce aseza floarea pe podea facu o plecaciune si zise:

       -Poftiti,va rog!

         Inchise usa in urma lor si ii invita la un mic tur al casei.

     -Asta e livingul,spuse ea pe un ton serios.Sper ca va place mobila!incepu ea serioasa,in timp ce le prezenta o camera mare,cu peretii albi,o lustra mica in centrul tavanului,parchet si atat.Sa va prezint si balconul,starui ea.Privelistea e absolut grozava,adauga ea nestiind ca era intr-adevar asa.Dimineata se vedea rasaritul soarelui si cand erau si nori,acestia avea nuante de mov si portocaliu,dar tot ceea ce vedeau acum era o strada luminata,cativa copii care se bateau cu bulgari si niste masini parcate,cerul fiind intunecat.

    -Extraordinar!exclama Adrian.

   -O sa mergem in bucatarie acum,zise Andreea si se si indrepta spre ea.

    Fostul proprietar renuntase la una din camari ca sa mareasca bucataria,asa ca aceasta parea imensa in comparatie cu una obisnuita.Mobilaera aleasa in tonuri de gri amestecat cu alb si era exact pe gustul Andreei.Avea doar un an de cand fusese cumparata si era perfect intretinuta.Un perete are acoperit integral de mobila de bucatarie cu corpuri suspendate.Chiuveta si aragazul erae incastrata in blat si deasupra aragazului era o hota mare.Frigiderul se afla langa geam si masa si scaunele lipseau.Inca nu gasise ceva sa ii placa asa ca renuntase momentan la achizitionarea lor.

        -Aici o sa fac niste bunatati.Sa vezi ce prajituri bune fac la cuptorul asta,zise matusa ei in timp ce inspecta interiorul acestuia.E mai mare decat al meu si cred ca incap mai multe tavi deodata.

       -Nu mai zice nimic de dulciuri ca mi se face pofta,o certa Andreea.Am zis eu ca nu am pofte,dar mai am cateva luni bune de sarcina si s-ar putea sa ma schimb.

       -Stau la doua minute de tine,rosti Adrian.Daca ai pofte,ma suni si ma duc sa iti iau ce iti doresti.

     Andreea procesa informatiile.Credea ca o inseala auzul.Adrian nu numai ca se oferise sa ii faca poftele,dar statea langa ea.Acum  intelegea de ce incepusa el sa rada cand ii aratase pe ce strada trebuie sa o ia.Daca nu si-ar fi ales singura apartamentul,ar fi zis ca matusa ei ar fi facut tot posibilul sa gaseasca unul in zona aia,pentru ca stia ca il adora pe domnul doctor,doar o cunostea de atatia ani.Cand venea cu un baiat acasa,stia doar dupa privirea matusii ei daca aceasta il place sau nu.

     -Ce coincidenta!rosti ea in soapta.

    -Va intalneati si daca nu faceai pana in ziua aia,observa matusa ei.

    -La doua minute cu masina?intreba Andreea curioasa.

    -Nu cred ca e nevoie sa iau masina de la scara cealalta pana aici.Suntem vecini de bloc,o lamuri el.

    -Ah!Nu ai reusit deloc sa scapi de mine.N-am stiut ca stai in blocul asta.Eu stabilisem sa ma mut aici inainte sa te cunosc,se scuza ea.

     -Nu am crezut nici o secunda ca te-ai mutat in blocul asta pentru ca ma cunosteai pe mine,incerca sa o linisteasca.Daca vrei sa te ajut,o fac cu cea mai mare placere.

     -Piesa de rezistenta a casei,schimba ea subiectul si deschise usa camerei in fata careia stateau de ceva timp.

    -Ce frumoasa e!zisera la unison Maria si Adrian.

   -Si mie imi place.

      Culorile vii din camera confereau o stare de liniste si bucurie.Andreea nu vroia sa schimbe nimic la ea. Lemnul patului era vopsit verde,sifonierul era bleu,perdeaua rosie,iar peretii si tavanul erau pictati cu toate culorile si toate formele posibile.Nici un coltisor nu ramasese alb.Probabil ca si parchetul ar fi avut toate culorile daca puteau gasi un astfel de model,dar era singurul in aceiasi culoare,bej.

    -Camera asta zici ca este vie,ii spuse el.Copilul tau o sa fie cel mai fericit.

     -Pana atunci o sa ma bucur de camera impreuna cu matusa mea.Oricum nu are unde sa doarma,decat aici cu mine.

      -De fapt eu si Adrian am discutat putin si el ar avea alta propunere,ii zise matusa ei,dandu-I cuvantul lui.O sa va las sa vorbiti,ma duc sa ma uit la cuptorul ala.

     -Sa nu-mi zici ca dormi la el,ca ma supar,le spuse Andreea inainte ca vreunul sa mai zica ceva.

     -Nu, o linisti el si isi continua ideea dupa ce Maria parasi camera.Nu ti-am spus adevarul intreg.Astazi nu m-am dus la casa de langa orasul matusii tale,ci direct la ea.Am vrut sa aflu cateva lucruri despre tine,dar nu am crezut ca ai putea fii obiectiva.Am intrebat cateva lucruri despre fostul tau sot,pentru ca m-am gandit astea doua saptamani numai la tine si trebuia sa fiu sigur de cateva aspecte.

       Ea se incruntase.Nu intelegea de ce vroia sa stie el despre trecutul ei si mai ales de ce vroia sa stie ce fel de sot avuse.Matusa ei nu il placuse niciodata pe Daniel,dar era sigura ca nu ar fi vorbit de rau despre el decat daca ar fi stiut ca e in intregime adevarat si din pacate acest lucru era cat se putea de real.Deja isi imagina ce i-ar fi putut zice lui Adrian si cata lucruri ii povestise despre viata ei.Abia astepta sa afle la ce se gandise el timp de doua saptamani si vroia sa fie sigur ca nu greseste.

    -Mi-ai placut de cand te-am vazut la usa mea cu lacrimi in ochi si cred ca nu ma displaci,relua el dupa o pauza pe care i-o oferise ei.Nu cred ca ai nici un motiv sa ma refuzi si te rog sa nu te superi pe noi ca am vorbit despre tine,fara sa stii.

      Prea tarziu,se gandi ea,dar il lasa sa continue fara sa il intrerupa.Acesta isi strecurase o mana in buzunar si  ii intinsese o cutiuta de catifea rosie.Ea o deschise cu maini nesigure si privi piatra inelului.Nu putea sa faca asocierea cu o nunta pentru ca nu putea sa fie ceruta de sotie.

     -Ma tem ca nu inteleg,isi exprima ea sentimentele.

     -Vreau sa fii sotia mea!o lamuri el.

    Picioarele Andreei se inmuiasera,privirea i se intunecase,capul i se ingreunase brusc si camera se invartea cu ea.Deschise gura sa ceara ajutor,dar inainte sa rosteasca ceva lesina.              

Capitolul V

 

 

                -Cetatene Adrian Mantid,de buna voie si nesilit de nimeni iei in casatorie pe cetateana Andreea Steme?

             -Da!rosti acesta hotarat.

            -Cetateana Andreea Steme,de buna voie si nesilita de nimeni iei in casatorie pe cetateanul Adrian Mantid?

            -Da!zise ea ferm,dar nesigura de alegerea facuta.

            Restul cuvintelor nu le mai auzise.Semnase cu noul nume acolo unde i se indicase si zambise formal in cele cateva poze care le fusesera facute.Ii reveni in minte seara in care fusese ceruta de sotie si nu ii venea sa creada ca intr-o saptamana toate actele necesare erau gata.Lesinase la auzul cererii lui Adrian.Atat el cat si matusa ei i-au acordat cateva minute sa isi revina si dupa ce ii i-a convins ca nu este necesar sa fie dusa la un spital,acestia i-au expus cateva motive pentru care ar trebui sa accepte sa se marite cu Adrian.”Copilul tau are nevoie de un tata,incepuse matusa ei discursul,si tu stii bine cum este sa iti lipseasca parintii.Nu vreau sa te fac sa suferi,dar daca tot mi-ai zis zilele trecute ca doar de copil iti pasa,atunci fa ceva care sa conteze pentru el.””Imi placi foarte mult,Andreea si cred ca o sa ne intelegem bine”,ii spuse si el.”Dar nu exista iubire”,se planse Andreea.”O sa invatati sa va iubiti,rosti Maria increzatoare.De data asta o sa fii fericita micuta mea.”Lipsa parintilor ii determinasera colegii sa o marginalizeze.Radeau mereu de ea si ii povesteau cate lucruri fac impreuna cu parintii lor si ea nu poate.Tinea la Adrian,dar era convinsa ca el vedea in ea o scapare de apropo-urile pe care le bateau parintii lui ca nu este insurat.Punea in balanta lucrurile si erau la acelasi nivel.Nici una din parti,cea rea sau cea buna,nu se inclina mai mult.Mai rau ca inainte nu poate fi,se incurajase ea.Ii simtise lipsa doctorului si fusese linistita si fericita in prezenta lui.Poate ca nu era un psiholog bun,dar spera macar ca el sa nu se schimbe dupa cununia civila.

       Nu se gandise niciodata ca se va marita intr-o zi rece de iarna in care ca ninge si temperatura nu va depasi mai mult de cinsprezece grade cu minus.Cand se trezise de dimineata primul lucru pe care il facuse fusese sa priveasca pe geam.Isi dorea,pentru prima oara,sa ninga si asa se intamplase.Ii placusera de cand era copila florile de gheata care se formau pe geam cand temperatuta scadea foarte mult.Incercase sa le deseneze odata,dar nu ii iesisera atat de bine ca cele reale.Nu ii explicase nimeni fenomenul asta,asa cum nu ii explicase nimeni de ce au fulgii de nea acea forma perfecta.

             Cand venise vorba despre locul unde ar trebui sa sarbatoreasca,pentru ca era inca  doliu ea refuzase cu orice chip sa faca vreo petrecere..Pentru cununie isi alesese o rochie groasa,neagra,care accentua linia sanilor si ascundea sarcina ce devenise vizibila la trei luni.O pereche de cizme cu toc mic ii completau tinuta.Machiajul era unul obisnuit,iar parul il lasase desprins.Martorii lor erau matusa ei si familia lui,adica parintii si cele doua surori care isi lasasera sotii acasa la cererea fratelui lor.Dupa intreaga ceremonie mersesera intr-un restaurant sa deguste cateva delicatese si sa ciocneasca un pahar de vin.

         Toata lumea zambea si se vorbea despre “marele” eveniment si Andreea studia incaperea.Tavanul era atractia restaurantului Musse amplasat in zona Unirii.Parea acoperit cu ametiste.Imitasera foarte bine trasaturile acestei pietre.Stia ca o variantă a originii etimologice a numelui de ametist provine din legenda în care Bachus,zeul vinului,a turnat vin pe o nimfă care era transformată cristal, cristalul devenind violet.

        Tot interiorul era pictat in nuante de lila indulcite de alb,dar nu parea deloc o culoare vulgara.Era folosite cantitati suficiente astfel incat sa nu treaca in nici una din extreme: exagerat sau simplu.Usa de la intrare avea o forma interesanta: un triunghi isoscel cu coltul ascutit orientat in sus.Era mare,domina intreaga incapere si era interesant faptul ca era facuta integral din sticla de culoarea cristalului neprelucrat si parea construita din mii de pietre lipite una de alta.Designer-ul de interior se inspirase din culori si forme ale pietrelor naturale exact cum sunt gasite in natura.

        Pe fiecare masa era asezata cate o floare de nufar ce plutea intr-un bol cu apa,dar pe a lor,care era cea mai mare din restaurant,de doisprezece persoane,erau asezate mai multe boluri dupa marime in forma de cochilie.Podeaua parea pictata cu o singura linie continua,fara o forma anume trasata prin intreaga incapere cu o nuanta inchisa de lila.Proaspata sotie de doctor nu stia ce anume sa mai studieze,doar sa evite sa fie intrebata ceva de catre membrii familiei lui,insa nu reusi sa evite momentul la nesfarsit.

        -Scumpo,esti bine venita in familia noastra.Nu stiam ca Adrian te ascunde de noi si imi pare rau ca nu am facut cunostiinta mai demult.Fiul meu a vrut sa ne faca o surpriza,ii zise doamna Mantid.

       -Va multumesc!ii zise Andreea.

      -Ea este tot ce mi-am dorit,prelua Adrian si ii stranse mana intr-a lui.M-am indragostit de ea in prima secunda in care am vazut-o si faptul ca era singura  mi-a dat de gandit ca este un semn.Cel de sus a pastrat pentru mine ce e mai bun si nu pot decat sa fiu recunoascator.Dupa ce isi incheie ultima propozitie ii aseza un sarut pe obraz.

      -Cum evolueaza sarcina?o chestiona sora mai mare a lui Adrian,Mara,ea pe cale sa devina doctor.

      Andreea se gandea ce actor bun este sotul ei si cand auzise cuvantul “sarcina” ramasese incremenita.Nu stia ca el le spusese despre copil si mai ales ce le zisese despre copil.Trebuia sa minta sau sa spuna adevarul?Familia lui stia ca este al altui barbat sau nu?erau doar cateva din intrebarile care ii treceau prin minte.Nu stia cat trebuia sa povesteasca si alese sa raspunda cu “Bine”.

      -Ai greturi,ameteli?insista Mara privind-o fix cu ochii ei mici si verzi ca doua smaralde.Ii zambea si gropitele din obrajii o faceau sa para copila.O indemna sa aiba incredere sa ii raspunda si nu i se citea nici un pic de rautate pe chip.

       -Sunt norocoasa in privinta asta.O singura data am lesinat,recunoscu ea.

       -Cand te-a cerut Adrian de sotie,isi aminti domnul Mantid.Il privea pe socrul ei si vedea un Adrian mai in varsta in persoana acestuia.Sotul ei mostenise trasaturile tatalui sau in intregime si de la mama lui doar culoarea ochilor.Cred ca te-a luat in surprindere cu faptul ca a vrut sa ii fii sotie dupa un timp asa scurt,nu?

      -Da.Recunosc ca nu ma asteptam deloc.

      -Vrei sa dansam?se oferi Adrian in ideea ca ii va acorda cateva minute in care sa se relaxeze si probabil ca ar fi fost refuzat de sotia lui daca aceasta nu simtea atat de tare nevoie sa fie cat mai departe de familia lui.

     Un ring era amplasat in zona de vest a restaurantului si nimeni nu isi exersa talentele de dansator. Andreea nu vroia sa fie in centul atentie,dar se linistise cand observase ca nimeni nu ii privea.

    Melodia era lenta si dansau in ritmul ei.Nici unul nu spunea nimic.Se bucurau de acest moment de liniste si Andreea se trezi sarutata de o percehe de buze calde si moi.Nu isi misca buzele nici un milimetru.Fusese surprinsa de gestul lui si era constienta ca singurul motiv pentru care el se gandise sa o sarute era faptul ca cei de la masa lor ii priveau.

       -Sunt in doliu,Adi!ii vorbi ea.Te rog sa respecti lucrul asta.

      -Nu ai murit si tu cu el si nu cred ca am facut ceva deplasat daca mi-am sarutat sotia.Vrei sa fii asa un an intreg?

      -Tu la ce te asteptai?Nu eu te-am cerut de sot asa ca nu iti impune pretentiile.Fortezi nota mai mult decat este necesar si nu sunt pregatita de asa ceva.

     -Si o sa fii dupa un an?isi exprima el supararea.

      Ochii ei se umplura de lacrimi si isi lipi fatza de camasa lui impecabil de alba ca sa nu o vada.Tusul ei se dizolvase pe alocuri si patase obrazul ei si  materialul camasii lui.Incepuse sa tremure si incerca sa isi stapaneasca un nou val de lacrimi cand ii auzi vocea calda a sotului ei:

     -Iarta-ma,iubita mea,nu am vrut sa te supar.Ai dreptate!Am depasit masura si nu aveam nici un motiv sa fac asta.

    O facuse sa il priveasca si ii stersese lacrimile cu batista din buzunarul de la piept al costumului sau negru care ii venea ca turnat.O sarutase pe frunte si pe coltul gurii si dupa asteptase sa se linisteasca,iar in tot timpul asta nu se oprisera din dansat.

    -Esti frumoasa cand zambesti,ii zise el si acesta remarca o facuse sa zambeasca.Esti pregatita sa ne intoarcem la masa?

    -Sigur!

       Adi,asa cum il alintase ea fara sa isi dea seama,o luase de mana si impreuna se indreptau spre masa.El strecura si un banc intre timp si cand ajunsesera la masa amandoi radeau,astfel incat nimeni nu banuia ce se intamplase pe ting.

      Andreea se incordase pe tot parcursul discutiilor ce urmasera.Era sigura ca Adrian le spusese ca este copilul lui si probabil ca ei credeau acum ca a ramas insracinata si fiul lor a fost nevoit sa isi asume responsabilitatile.Cauta scapare in persoana matusii ei.Aceasta ii zambise tot timpul si ii soptise,intr-un moment in care ceilalti discutau despre altceva,ca totul o sa fie bine.

        -Unde o sa stati?se interesa sora lui cea mica,Maia,o dulceata de fata cu ochi albastrii,slaba si imbracata mai elegant decat ea.

      -Prioritatea este copilul meu,ii raspunse ea fara sa realizeze ca isi exclude sotul din ecuatie,si cred ca o sa stam la mine.Apartamentul nu are decat doua camere,insa este curat si nu avem nevoie de foarte mult spatiu.

       -Copilul nostru,raspunse si Adrian,trebuie sa fie sanatos si fericit.Cred ca o sa fie oriunde asa si nu este important unde alegem sa stam.O sa o iubim si o sa avem grija de ea in orice loc.

     -O sa o iubiti?Adica e fata?intreba mama lui ca sa se asigure ca intelesese bine.

     -Exact.Ieri am facut o ecografie si ne-a zis ca o sa avem fetita,intari spusele Andreea.

     -Abia astept sa imi cunosc nepotica,zisera surorile lui in acelasi timp.

     -Ai plans,micuta mea?o intreba tare matusa ei.Ti s-a intins machiajul aici,ii arata ea si sterse urma lasata de o lacrima pe obrazul drept.

     -Da,admise ea serioasa si observa cu coada ochiului cum chipul sotului ei isi pierde culoarea.Un zambet ii facu chipul sa straluceasca si continua:Sunt fericita.Am avut parte numai de intamplari frumoase in ultimul timp.Am aflat ca sunt insarcinata si apoi am fost ceruta de sotie de cel mai bun barbat pe care mi-l puteam dori.Asta era exact ce gandea.Era adevarul gol-golut si stranse mana sotului ei in semn de incurajare.

       Acesta avea sentimente amestecate de bucurie cu confuzie.Nu stia daca sotia lui mintise sau vorbise din suflet.Caldura mainii ei cu degete lungi si subtiri il facea mai constient de prezenta ei ca niciodata.

      -O sa fie exact asa cum ti-ai dori,rosti el ca pe o promisiune.

      -V-ati gandit la un nume pentru copil?interveni Maia.

      El o lasa sa raspunda.Avea o idee insa nu vroia sa si-o expuna decat daca i se cerea lucrul asta,ceea ce se si intamplase.Andreea nu isi pusese aceasta problema inca si zise:

     -Eu nu,poate stie Adi vreunul,arunca ea mingea in terenul lui.

    -Mie imi place Meteea.

    Surorile lui aplaudau zgomotos si tot cei prezenti in restaurant le priveau acum,dar lor putin le pasa.

    -O sa fim Maia,Mara si Meteea.O sa fie ca sora mai mica,zise cea mai mare dintre surori.

    -O sa fie frumoasa si desteapta ca parintii ei si o sa ofteze baietii dupa ea,zise si cea mica.

    -Ce sunteti voi?Ursitoare?le certa fratele lor pe un ton fals de aspru.Fara baieti.Scoala vine pe primul loc.

     -Ia uite,mami,rosti Maia prefacandu-se ca se plange de fratele ei.Deja e gelos pe micuta lui si nu o sa o lase sa iasa din casa,cum a facut tati cu noi.

     Toata lumea incepuse sa rada cu lacrimi atunci cand tatal lui Adrian se incrunta.Isi tinuse fetele din scurt pana la implinirea varstei de optsprezece ani si mereu faceau scandal ca fratele lor are mai multa libertate decat ele.

         Principalul subiect despre care se vorbea acum era copilul care urma sa se nasca si coportamentul pe care il va avea tatal ei.Andreea primea sfaturi de la familia lui despre cum va trebui sa procedeze cand cea mica va fi bolnava sau cand va trebui sa o acopere ca a fugit la bal cand tatal ei i-a interzis categoric sa faca lucrul asta.Matusa ei le povestise si cateva nazdravanii facute de ea in tinerete,repetate mai tarziu de nepoata ei.

        Se integrase in familia lui si ei o percepeau ca pe  o fiica.Fusesera cateva momente in care lacrimile aproape ca o dadusera de gol,dar reusise sa se abtina. Isi intemeiase propria familie si o avea si pe a lui Adrian.Singura persoana care ii fusese alaturi multa vreme era matusa ei si acum avea doua surori si inca o pereche de parinti.Erau dragastosi cu ea si nu o jignisera nici o secunda. Nu mai simtea nevoie sa evite sa vorbeasca cu ei si chiar ii paruse rau cand seara luase sfarsit.

     Drumul spre casa il parcursesera in liniste.Erau multe lucruri care trebuiau lamurite,dar nici unul nu vroia sa strice starea buna pe care o aveau pentru a face asta si oricum trebuiau sa fie singuri.Maria statea pe bancheta din spate a masinii lui si isi plimba privirea de la unul la altul.Stia ca aceasta casnicie era potrivita pentru copila pe care o crescuse ca pe propria fiica si nu  ii dorea decat sa fie cu adevarat fericita si sa aiba pentru prima oara in viata ei totul.O auzise pentru prima data ca este fericita si asa nu putea decat sa o bucure.

      Cand ajunsesera acasa,Maria se strecurase in sufragerie si se culcase in canapeaua achizitionata cu doua zile inainte ca sa ii faca sa doarma impreuna.Stia ca nepoata ei nu ar fi acceptat lucrul asta decat daca nu exista alta solutie si ea nu vroia sa ii dea alternative.

       Andreea intelesese  ce urmarea matusa ei atunci cand o vazuse in living si l-ar fi trimis pe Adrian sa doarma la el acasa,daca nu ar fi stiut ca sora lui cea mica doarme acolo.Ea venise special in Bucuresti pentru cununia lor civila si I s-ar fi parut deplasat ca mirii sa doarma despartiti.Ei fusesera atat de buni cu ea si nu putea sa ii supere starnind un val de intrebari.

      Apreciase faptul ca familia lui nu o intrebase nimic despre motivul pentru care nu vor petrecere si nu vroia sa le dea un motiv sa faca asta.Se schimbase in pijama la baie si se incheiase pana la ultimul nasture de la gat.Bumbacul verde avea un imprimeu cu un catel si isi dorise sa aiba si pijamale mai serioase.

       Se bagase in pat cu viteza luminii,cat mai departe de el.Ii era greu sa adoarma stiind ca el este acolo.Nu se simtea deloc confortabil pentru ca stia ca incepe sa se indragosteasca de el si nu vroia sa sufere din cauza asta.Regreta acum decizia luata si stia ca este prea tarziu sa se razgandeasca.Binele copilului ei era pe primul loc si se simtea in siguranta atata timp cat era gravida,dar stia ca era inevitabil momentul in care va trebui sa isi faca datoria de sotie.O ingrozea gandul asta mai ales pentru ca nu vorbise nimic cu el.Nu stia ce asteptari are de la ea si nici daca era dispus sa astepte ca ea sa fie pregatita.Adrian si-ar fi dat seama de sentimentele ei daca ar fi iubit-o si vroia sa amane asta cat mai mult.Chinuita de ganduri nu reusise sa adoarma decat atunci cand fusese convinsa ca el doarme adanc.Era multumita ca nu incercase sa o ia in brate sau sa stea mai aproape de ea.Statea cu spatele la el,dar el nu adoptase aceiasi pozitie.Il asculta cum respira,se relaxa si adormi si ea.

Capitolul VI

 

 

            Dimineata ii gasi imbratisati.In timp ce dormea,Andreea,se rasucise cu fata spre sotul ei si il luase in brate,iar acesta facuse acelasi lucru.Statea lipita de pieptul lui si se odihnea.Avea chipul complet relaxat si nu se mai incrunta asa cum facea in trecut.Nu era apasata de nici o grija si asta exprima si trupul ei.Era unul din multele prime lucruri pe care avea sa le faca.

          Ea clipi de cateva ori si isi ridica privirea spre Adi.Primul impuls fusese sa se cuibareasca mai bine la pieptul lui,dar in schimb se retrasese incet ca sa nu il trezeasca.Nu stia cum exact ajunsesera in pozitia aia,dar era multumita ca  nu se trezise el primul.

       Traversase camera pe varfuri si iesise fara sa scoata vreun sunet si se indrepta spre bucatarie,unde o astepta matusa ei cu un zambet larg.

       -Ei?intreba Maria.

       -Ei ce?

       -Ati dormit bine,micuta mea?

      -Matusa,nu vreau sa iti imaginezi nimic.Noi suntem sot si sotie in acte si am facut asta pentru copilul meu.Nu il iubesc si nici nu cred ca o sa il iubesc vreodata.A fost o idee proasta sa dorm cu el.Diseara o sa dormi cu mine si crede-ma ca nu mai tine si a doua oara sa fugi in living si sa te culci inainte sa apuc sa spun ceva.Daca mai faci asta promit ca vin si te trezesc.Stiu ca tu visezi sa ne vezi indragostiti,dar eu nu mai visez de mult.Copilul meu o sa aiba ambii parinti si o sa fie fericit.

     -Daca ai de gand sa procedezi asa,sa stii ca o sa ti-l fure alta imediat.Nu poti sa il ignori,e totusi sotul tau.

    -Daca vrea sa fie iubit atunci sa se duca la cate femei vrea el,minti ea si simti cum I se strange stomacul la gandul ca intr-o zi el ar putea sa o paraseasca.Nu ma intereseaza persoana lui ca barbat si am incheiat subiectul.

    -Ce pledoarie demna de un avocat,ii zise Adi care ascultase toata conversatia lor.Nu te-a obligat nimeni sa ma iubesti si stai linistita ca nu o sa mai dormim impreuna niciodata.Te asigur de asta,accentua el.

        Andreea isi regreta cuvintele rostite instantaneu.Tot ce spusese era menit sa fie auzit doar de matusa ei.Daca pana atunci fusese o groapa intre ei,acum era un abis.Nu stia de ce se privase de bucurii.Considera ca nu le mai merita si indeparta oamenii de langa ea.Facea lucruri pe care nu le dorea,rostea cuvinte ce provocau durere atat ei cat si celorlalti.

      Avea nevoie sa fie singura si singura solutie era sa plece din casa.Vazuse un parc in apropiere si chiar daca nu era o vreme tocmai potrivita pentru asta,ea vroia sa stea pe o banca si sa ia o decizie asupra a ceea ce trebuia sa faca mai departe.Nu daduse nici un fel de explicatii atunci cand Maria o intrebase unde pleaca.Iesise pe usa ca o furtuna,dupa ce se imbracase gros.

     Era duminica si la ora noua de dimineata nu era nimeni pe strada.Ningea de cateva ore si stratul de zapada incepuse sa se inalte.Mergea incet,parca pasea pe un strat subtire de gheata.Studia cladirile din jur,ferestrele inca impodobite din perioada sarbatorilor si copacii inghetati de temperaturile scazute.Ii ardeau obrajii si sangele ii circula repede.Nu simtea frigul napraznic si inainta spre parc.Mainile ii erau incrucisate pe burta,protejand fatul si gandurile ei zburau catre el.In interiorul ei batea inima unui suflet care depindea de ea.Se intreba daca este posibil sa fie fericiti amandoi,ea cu un sot si cea mica cu un tata. Nu stia daca poti imparti iubirea pentru doua persoane,chiar daca nu este de acelasi tip.

       Se asezase pe prima banca pe care o zarise cand intrase in parc si privea masinile care treceau pe drumul din fata ei cand un mieunat scurt ii distrase atentia.Privea in jurul ei incercand sa gaseasca sursa sunetului.Isi daduse gluga jos de pe cap si asculta cu atentie.Mieunatul se auzi iar si de data asta vazuse si cine il producea.Sub banca se afla un pui de pisica acoperit de zapada.Il lua in brate si dupa ce il sterse cu manusile incepu sa rada.Era negru cu ochii verzi.Tremura de frig si se lipise de paltonul ei din stofa pentru a se incalzi.Andreea isi desfacu haina si puse puiul pe piept,apoi o incheie si se indrepta spre casa.Nu avea de gand sa il lase acolo si era pregatita sa tina piept protestelor matusii si sotul ei.

      Nu stia de cat timp se afla in parc,dar era convinsa ca un om fara suflet il aruncase acolo ca sa scape de el.Nu putea sa inainteze singur prin zapada si singurul lui adapost fusese piciorul bancii. Pisoiul se incalzise si adormise,iar ea era multumita ca iesise sa se plimbe.

    Cand intrase in apartament,matusa ei fusese prima care o intampinase.Era suprinsa ca nepoata ei adusese acasa un animal de companie si nu stia ce sa spuna.Andreea se hotarase deja sa il pastreze si dupa ce se schimbase luase ghemotocul de blana cu ea in bucatarie,ii incalzise putin lapte si il hranise.

     -Adi a plecat pana la apartamentul lui.Vroia sa vorbeasca ceva cu Maia si mi-a zis sa il anunt cand te intorci,o anunta Maria.

    -Si de ce nu te-ai dus sa ii dai vestea?se interesa Andreea pe un ton calm.

    -Poti sa imi explici si mie de ce te comporti asa?Nu vezi ca ti s-a mai dat o sansa sa fii fericita?Nu vrei sa profiti de ocazie?E sotul tau nu un strain care vrea sa profite de tine.

    -Iar incepi?

    -Andreea ai sansa sa fii fericita.Daniel nu a reusit sa faca asta niciodata.

    -Te rog frumos sa nu il aduci in discutie.Fiecare cu lumea lui.A murit si ce a facut el nu mai conteaza.

    -Ce a facut el te-a schimbat.Nu ai mai zambit de atatia ani.

   -Ce te face sa crezi ca Adi e mai bun?De unde stii ca nu o sa fie la fel ca inainte?

  -Nu stiu,micuta mea,dar merita sa incerci.Omul asta te-a luat de nevasta ca sa ai o familie intreaga.

  -Si ce vrei acum?Sa fac plecaciuni in fata lui?Nu l-am obligat,a fost ideea lui si nu cred ca m-a scos dintr-o situatie de criza.E convenabil si pentru el sa aiba familie si copil,nu?E pediatru si trebuie sa aiba acest statut.Te-ai gandit ca poate a fost egoist si a facut asta pentru el?

   -Tu ai impresia ca toata lumea e ca Daniel,Andreea?Crezi ca o sa te bata si Adi?Si sa nu crezi vreo secunda ca nu am stiut.

   Matusa ei nu primi raspuns la intrebare pentru ca Adi si sora lui intrasera in apartament si amandoua incepura sa zambeasca.

     -Vai!!Ce dragut este!exclama cu entuziasm Maia si lua pisica in brate.De unde il ai?

    -L-am gasit in parc,ii lamuri ea.Adi nu scosese nici un cuvant,dar o privea surprins.Si il pastrez,sa stii,ii zise doar lui.

   -Cum vrei,ii replica Adi.Diseara mergem la o petrecere si imi pare rau dar nu am putu refuza invitatia.Este data de mentorul meu.Este un medic extraordinar si mi-a fost profesor.Suntem prieteni foarte buni si mi-a spus ca abia asteapta sa te cunoasca.

   -Ai avut timp sa ii zici ca esti insurat?intreba Andreea.L-ai sunat ieri dupa ce ne-am casatorit?

   -Nu,ii raspunse el simplu.Maia pleaca acasa intr-o jumatate de ora si o sa conduc pana la Universitate.Sotul ei nu cunoaste foarte bine orasul si nu are rost sa vina pana aici.

   -Imi pare rau ca pleci asa repede,isi exprima Andreea regretul si cele doua se imbratisara.

  -Esti deja imbracata asa ca nu are rost sa mai stam,ii zise el.

  -Merg si eu?se mira sotia lui.

  -Trebuie sa iti cumperi o rochie pentru petrecerea de diseara si daca tot ajung in centru facem si cateva cumparaturi.

     Andreea nu comentase nimic.Se incaltase si ii urmase la masina.Era trista ca sotului ei ii este rusine cu ea.Nici macar nu o intrebase daca are vreo rochie pentru petrecere.Nimic nu o mai putea convinge acum ca nu este altceva decat un accesoriu pentru sotul ei.Stimatii lui colegi de munca si profesorul ei nu stiau ca ea purta in pantece copilul altui barbat.Seara care urma avea sa dea nastere multor zvonuri.Isi planuise el bine totul.Deja anuntase are sotie cand ei erau casatoriti de cateva ore si o ducea ca pe un exponat la muzeu.

       Tot drumul Maia vorbise in continuu despre diverse subiecte si ii antrenase pe amandoi in dicutie.Era o prezenta placuta si pentru moment o sa facuse pe proaspata sotie sa isi uite probleme.Sora mai mica a lui Adi era pusa pe sotii si radea tot timpul.Nu reusea sa stea intr-un loc pe bancheta din spate si se vedea ca este nerabdatoare sa isi vada sotul.Le povestise ce mult il iubeste si cum il cunoscuse la munte,pe partie,cand ea isi luxase glezna la o lectie de schi.Nu o duruse prea tare,dar se plansese atunci cand Mark se oferise sa o ajute.Facuse pe victima si acesta fusese nevoit sa o duca in brate.Se agatase de gatul lui si incepuse sa faca glume.Il cucerise cu umorul ei si Andreea nu putea sa isi imagineze un barbat care sa nu poata iubi o femeie ca Maia.Isi dorea ca drumul sa fie mai lung si sa o mai asculte pe cumnata ei,dar ajunsesera repede la destinatia dorita.

       Maia le facuse cunostiinta cu sotul ei.stia doar cateva cuvinte in romana,asa ca discutia de desfasurase in engleza.Si el zambea tot timpul si se vedea in ochii lui ca isi adora sotia.O sorbea din priviri si nu ii mai dadea drumul din brate.

    Isi luara ramas-bun si fiecare cuplu pleca pe drumul lui.Andreea si Adi se indreptau spre unul din marile complexe de magazine din Bucuresti.Mergeau unul langa altul ca doi straini.Forfota din centrul orasului le dadea un prilej sa nu se priveasca.Andreea studia chipurile trecatorilor.Toti erau grabiti si infrigurati.Multi zambeau si vorbeau tare.Pareau ca fac abstractie de aglomeratie si se simt bine.

      -Pe aici,o trase el dupa sine.

    Daca nu era el atent,ratau intrarea in complex.Ea era cu capul in nori.Visa la zile calde si temperaturi ridicate,la ore petrecute in parc cu micuta ei si la ziua in care o va tine in brate.Mergea langa el ca un robot.Intrasera in cateva magazine si el fusese cel care studiase rochiile puse pe umerase.Ei nici nu ii pasa ce ii cumpara.Vroia sa accepte orice ii alegea sotul ei.Trebuia sa fie un accesoriu frumos.

    -Probeaza asta,o intrerupse el din reverie.

    Ii intinsese o rochie visinie,lunga si foarte eleganta.Nu avusese nici o satisfactie cand o privise,dar o luase si se imbracase cu ea.Ii venea perfect.Parca fusese croita special pentru ea.Ii scotea in evidenta ochii si tenul perfect.Iesi din cabina de proba si se duse langa Adi care cauta printre rochii.

   -E bine?il intreba ea fara chef.

    Adi o privi si pret de cateva secunde nu zise nimic.O studia si dupa ce o indemna sa faca o pirueta concise:O cumparam.

   Le trebuise o jumatate de ora sa gaseasca si o pereche de pantofi.Ea nici nu studia rafturile.Probase fiecare pantof pe care il alesese sotul ei si nu isi exprimase opinia atunci cand una dintre perechi ii placuse la nebunie.Aveau exact aceiasi culoare cu rochia,aveau un toc mic si erau comozi.El ii observase expresia fetei si ii cumparase exact ce ii placuse.

    -Acum mergem sa te coafezi si gata pe ziua de azi.

     Ea ridica din umeri si se lasa condusa spre un salon aflat la ultimul etaj.Tot el hotarase si cum ar trebui sa fie coafata si dupa ce o domnisoara draguta ii spalase parul si ii aplicase un tratament o invitase sa se aseze pe scaun pentru a fi aranjata de stilist.

    Nu avusese nici o problema cat acesta ii uscase parul,dar cand mirosul fixativului ii ajunsese la nari simtise cum i se face greata.

     -Nu ma simt prea bine,ii zise ea lui Adi.Mirosul fixativului e prea puternic.

    -Termina repede.Poti sa rezisti.

    Incerca sa isi asculte sotul,dar cand stilistul pulveriza iar fixativ pe parul ei,Andreea se ridica de pe scaun si alerga spre toaleta.Stomacul ei nu mai rezistase si pentru prima oara ii era rau din cauza sarcinii.

    Putina apa rece o ajutase sa isi revina.Era suficient pentru o zi si nu avea de gand sa mai indure nimic.Nu ii pasa ca parul ei nu sta perfect si sotul ei putea sa se duca singur la petrecere daca ea nu era suficient sa buna ca sa se afiseze cu ea.

     -Plecam!ii zise ea cand iesi in baie si Adrian o urma.

     -Stai putin!ii zise acesta.

    -Nu ma intereseaza ce ai de zis!i-o reteza ea.Cred ca este suficient pentru astazi.O sa imi prind parul in cel mai frumos mod cu putinta si o sa incerc sa arat asa cum vrei tu,dar in nici un caz nu ma intorc acolo.O sa port o peruca daca e asa important pentru tine,dar nu o sa iti fac pe plac daca asta inseamna sa imi fie rau.Sunt insarcinata in caz ca ai uitat,si cu aceste cuvinte se indrepta spre scarile rulante si apoi spre parcare.Ii ceruse cheile si se suise la volan.Era gravida,nu bolnava si iubea sa conduca,asa ca nu vroia sa isi refuze inca o placere de dragul lui.

   -Vreau sa imi cer scuze pentru ce s-a intamplat la salon,il auzi ea rostind cu parere de rau.

   -Uite cum stau lucrurile: am inteles ca este petrecerea cu colegii tai care sunt doctori si au neveste distinse si nu vrei sa te faci de ras cu mine,dar trebuie sa intelegi ca nu sunt un obiect si pot sa iau singura decizii.O sa imi dau silinta sa fiu pe placul tuturor diseara,asa ca nu ai de ce sa iti faci griji.Nu sunt inculta si,chiar daca nu ma crezi,sunt in stare sa port o conversatie normala.O sa vorbesc atat cat este necesar,doar daca sunt intrebata si in rest o sa zambesc amabil celor pe care o sa mi-I prezinti.

    -De unde ai tras tu concluzia ca m-as face de rusine cu tine?o intreba el enervat.

    -Sa nu imi zici ca imi cumperi rochie si pantofi doar ca sa ma simt eu bine.Nici nu ai intrebat daca am deja vreo rochie de seara.

    -Nu te-am intrebat pentru ca sunt constient ca esti gravida si masurile tale s-au schimbat si chiar daca aveai o rochie de seara poate ca nu te mai incapea si nu am mai intalnit femeie care sa se supere pe un barbat ca ii cumpara ce isi doreste.

    -Tu nu stii ce imi doresc eu Adrian,pentru ca nu m-ai intrebat si sa retii ca eu nu sunt ca femeile care le cunosti tu.Nu ma cred mai buna,ci doar diferita.Nu mi-am facut un scop din a muri bogata si nefericita si spre surprinderea ta daca ma duc la cumparaturi nu o sa fiu mai fericita.Sunt alte lucruri care ma fac sa zambesc,dar  nu are rost sa ti le spun pentru ca tu esti obisnuit cu femeia la modul general.Daca ai studiat vreo carte despre caracterul unei femei poti sa o arunci.Fiecare om dezvolta particularitati si daca o femeie apreciaza un obiect,nu inseamna ca asa suntem toate.Multumesc ca iti faci griji ca imi schimb masurile si vrei sa ma faci mai fericita cu o bucata de carpa,dar data viitoare ai putea sa ceri si cateva informatii.

   -Noroc ca nu sunt pieton ca m-ai fi calcat cu masina la cat de tare te-ai suparat pe mine.

    Andreea nu zambi la gluma lui.Se concentra la drum si era atenta la indicatoare si la semafoare.Era dezamagita de Adrian.

   -Daca tot te-ai suparat ca am generalizat partea feminina,atunci te rog sa nu ma mai compari cu Daniel,ii arunca el.

  -Nu o sa fii niciodata ca el,rosti ea fara sa isi dea seama ca interlocutorul ei se incrunta.Spunea asta in sensul ca Adrian nu putea sa coboare la nivelul lui Daniel.Stia ca sotul ei este mult mai bun decat cel dinainte si nu suporta comparatie.Strangea volanul cu putere,constienta fiind ca sotul ei are un efect neplacut asupra ei.Dadea nastere unor sentimente si incerca sa le nege si sa le indeparteze.Ultimul lucru pe care si-l dorea era sa sufere din dragoste.

     Capitolul VII

 

 

         -Buna seara,domnule Stame.La multi ani!ii ura Adrian mentorului lui si ii inmana acestuia un cadou si sotiei lui un buchet imens de trandafiri albi.

       Domnul Radu Stame era un barbat de cincizeci si doi de ani,slab,de inaltime medie.Afisa un zambet fals pe care il capatase in cei douazeci si doi de ani de cand profesa si fusese nevoit sa se confrunte cu familiile pacientilor.Avea riduri adanci si parea obosit,dar se bucura ca il vede pe Adi.Il considera fiul lui.Proprii copii alesesera alte meserii si tocmai de aceea il aprecia atat de mult.Se arata absolut incantat cand i-o prezenta pe Andreea si ii facuse un compliment acesteia.

     Sotia lui,Diana Stame,era o femeie frumoasa pentru varsta de patruzeci de ani si zambetul ei sincer denota caldura sufletului.Era imbracata intr-un compleu negru,care ii venea ca turnat.O luase pe Andreea de brat si o indepartase de barbatii,lasandu-i sa dezbata subiecte plictisitoare pentru ele.

      -Stiu ca femeile insarcinate sunt frumoase,dar tu,draga mea,esti absolut superba,isi marturisi parerea Diana.

     -Va multumesc,doamna.Si dumneavoastra sunteti frumoasa,intoarse Andreea complimentul.

    -Spune-mi Diana!Daca imi vorbesti cu dumneavoastra ma simt batrana si nu imi place.Ma bucur ca Adrian s-a insurat cu o fata potrivita pentru el.Elena nu era…Scuza-ma!Am inceput sa barfesc.In cate luni esti?

   -Trei luni,ii raspunse aceasta si se gandi daca Elena este aceiasi femeie cu cea din poza pe care o vazuse la Adrian acasa.

   -Va cunoasteti de mult?

  -De ceva timp,raspunse Andreea evaziv si cand isi privi sotul acesta ii sari in ajutor si li se alatura la discutie.

   -Ce fac frumoasele doamne?interveni el inainte ca Diana sa mai puna inca o intrebare.

   -Vorbeam banalitati,ii replica doamna Stame.

  -O sa va rapesc interlocutorul.Nu vreau sa se oboseasca foarte tare,isi scuza el fapta.Isi aseza o mana pe talia Andreei si se indepartara de sotia curioasa a doctorului.M-am gandit eu ca o sa puna intrebari.Trebuie sa stie ea tot despre toti.

   Mai aveau cativa pasi pana la masa lor,cand o femeie se agata de gatul lui Adrian si il saruta in fata Andreei.Luat prin surprindere,el nu o respinsese,dar nici nu ii raspunsese la sarut.

    -Ce faci iubitule?il intreba aceasta pe un ton mieros.Ti-a fost dor de mine?

     El ii indeparta mainile cu care ii cuprinsese gatul si dupa ce isi drese glasul ii adresase un “Buna!” rece.Sotia lui privea scena si simtea ca ii creste tensiunea.Isi simtea o vena zvacnind la tampla si se certa ca isi prinsese parul.Fiinta ei tipa de gelozie,dar se multumi sa ii zambeasca viperei care se atarnase de sotul ei ca o carpa in cui.

     -Ea este sotia mea,Andreea Mantid.

    -Am auzit ca te-ai insurat,dar am crezut ca este o gluma,stramba aceasta din nas.

   -Andreea ea este Elena Mateo,o prietena de familie.

   -Incantata!rosti in fata rivalei sale.

  -De asemenea,ii raspunse si Elena fara sa exprime ceea ce spusese.

   -Ma duc la masa,ii anunta ea.Cred ca aveti multe sa va spuneti si copilul meu nu ma lasa sa stau in picioare.

    Satisfactia ei crescu cand zambetul prietenei de familie pali la auzul cuvantului copil.In secunda urmatoare ajunsese la masa si se asezase cu spatele la ei.Nu vroia sa le vada chipurile.Ceea ce simtea ea era o gelozie dusa la extreme.Se comportase ca o doamna cand putea foarte bine sa faca din Elena o mocheta frumoasa in distinsa sala pentru petreceri.

    Isi comanda o friptura de pui cu garnitura de cartofi si o salata de fructe.La masa i se alaturase o alta viitoare mamica si ea tot sotie de doctor,dar foarte draguta.Chiar daca vorbise cu ea timp de o ora despre copii,nu se putea abtine sa nu se gandeasca de ce intarzie sotul ei atat de mult.Cel putin nu era singura.Considera ca lui Adrian nici nu ii pasa de ea si uitase de ea cand o vazuse pe Elena.

    Ringul era acoperit de cupluri care dansau pe ritmuri de vals si isi gasi o scuza ca sa se intoarca si sa priveasca in directia unde,cu putin timp in urma,statuse sotul ei.Nu era nici urma de el si ochii ei cercetau chipurile din multime incercand sa gaseasca unul cunoscut.

     Incaperea era inalta ca o catedrala si impodobita ca pentru nunta.Patru coloane spiralate erau atractia salii pentru ca erau imbracate cu trandafiri albi si la baza lor se aflau petale rosii .Bolta tavanului parea decorata cu turturi de gheata  si peretii erau acoperiti cu panze bleu impletite in mai multe feluri.Mesele erau asezate pe de jur-imprejurul salii astfel incat nici un musafir sa nu se simta mai putin important decat altul.Orchestra se afla in partea de est a incaperii si incanta audienta cu acorduri de blues,vals, tango si nu numai.

    Andreea se scuza,se ridica si se indrepta spre toaleta.Vroia sa isi reimprospateze machiajul perfect si sa obtina un  nou unghi din care putea vedea mai bine.Daca se astepta ca la baie sa nu fie deranjata,se inselase.Daca ar fi fost altcineva nu s-ar fi suparat,dar Elena era acolo si isi aplica un strat generos de fard.Pentru ca nu avea alta solutie,i se alatura acesteia in fata oglinzii.

    -Cum ai pus mana pe el?intreba pe neasteptate Elena.

     Era momentul sa se apere si cum cea mai buna aparare pentru Andreea este atacul rosti:

     -Am fost desteapta!

    -Ai ramas insarcinata,vrei sa spui,o ataca aceasta.

    -Nu.S-a indragostit de mine cand m-a vazut prima data si m-a cerut de sotie inainte de copil.

    -Eu am stat un an cu el si nu a pomenit nimic despre casatorie si vrei sa imi spui ca l-ai vrajit tu in zece secunde?

    -Mai putin de zece.Sunt maritata cu el,nu?Nu poti sta in calea iubirii.

    -Atunci de ce ne-ai lasat singuri?

   -Pentru ca am incredere in el,scumpo,o alinta Andreea ironic multumita de faptul ca reusise sa isi enerveze rivala.

   -Mai vedem noi daca il pastrezi,o ameninta Elena si Andreea incepu sa rada cu pofta,facand-o pe cealalta sa plece ca o furtuna,dar rasul ei isi pierdu din elan cand usa se tranti cu putere.Nu vroia sa il piarda pe Adrian si gresise ca se legase de o fosta iubita de-a lui riscand sa creeze un subiect de cearta cu el.

     -Spera la ce e mai bine si asteapta-te la ce e mai rau,se sfatui ea.

     Se reintorsese la masa si tot nu stia unde este Adrian.Faptul asta o nemultumea si deveni nerabdatoare.Vroia sa plece mai repede.Nu avea nici un rost sa stea singura la masa.Daca el tinea atat de mult la aparente de ce nu era langa ea?Ce ziceau colegii lui cand ii vedeau sotia insarcinata parasita la o masa?Intrebarile luau nastere in mintea ei si le cauta si raspunsuri,dar nu era ea in masura sa le dea.

      -Dansezi?o invita un barbat inalt,prea frumos pentru sexul tare si ochii lui verzi se fixara asupra taliei ei.Stiu ca esti gravida,dar nu cred ca ti-ar strica un pic de miscare.Stii sa dansezi vals?

     -Da.Am invatat de la tatal meu,cand eram mica,ii raspunse ea fericita ca are cu cine sa vorbeasca.Mai arunca o ultima privire in incapere si daca nu il vazu pe Adi accepta.Daca ar fi o melodie mai linistita poate ca as dansa.

    -Se poate aranja,o asigura acesta si ii intinse mana ca sa o ajute sa se ridice de pe scaun.Ii strecurase cateva bancnote dirijorului si ritmul de vals se schimba cu unul de blues.E mai bine asa?se interesa el       

     Dupa ce primi aprobarea ei incepura sa danseze.De undeva,din coltul ringului o pereche de ochi o sfredeleau.Tocmai atunci aparuse si Adrian.Isi adancise mainile in buzunare si nu ii scapa din ochi.Andreea il observase imediat,dar nu isi respinsese partenerul pentru ca nu considera ca face un lucru deplasat.

     -Imi permiteti,ii auzi ea vocea aproape de ureche si tresari.

      O speriase.Facuse repede cei cativa pasi care ii desparteau si ii privea incordat.Necunoscutul ii ceda locul,ii multumi Andreei ca a acceptat invitatia lui si se retrase.

      Adrian o luase in brate si o strangea mai tare decat putea ea suporta,de parca se razbuna pe ea.Nu ii intelegea atitudinea.Disparuse mai bine de o ora si tot el era cel suparat?

    -Nu pot sa te las singura fara sa te arunci in bratele altui barbat?ii marai el la ureche.

    -Te rog sa imi dai drumul!Ma doare!gemu ea.

    -Iti placea mai mult cand te tinea el?

    -Ce te-a apucat?

    -Asa ai de gand sa faci de cate ori o sa lipsesc cateva minute?

    -Minute?!Tu ai ceas?Ai lipsit mai mult de o ora si imi reprosezi mie ca dansez?Vroiai sa stau la masa si sa studiez peretii?

    -Exact asta trebuia sa faci.

    -In secunda asta plecam!ii porunci ea.

    -O sa dansezi cu mine,asa cum vroiai sa dansezi cu Eric.

    -Daca nu plecam in secunda asta iti promit ca nu o sa mai iei cu tine nicaieri.Daca nu vrei un scandal ma duci acasa,ACUM!

     Adrian o prinse cu o mana de ceafa si cu cealalta de talie si o saruta fortat.Nu exista nici un pic de dragoste in sarutul lui pentru ca se razbuna pe ea.Ii indeplinise dorinta si plecasera,dar nu inainte sa anunte gazda si sa isi ceara scuze ca trebuie sa plece atat de devreme.

      Dupa ce isi luasera paltoanele de la garderoba,Adrian aproape ca o tarase pana in parcare,tragand-o dupa el.Pana acasa nu scosesera nici un cuvant,dar cand usa apartamentului se inchisese in urma lor iadul se dezlantuise:

      -Ce naiba te-a apucat,Adrian?De ce te comporti ca un animal?

     -Pe tine ce te-a apucat sa te certi cu Elena?

     -Ti-am deranjat iubita?Scuza-ma!il ironiza ea.Trebuia sa o iei pe ea la petrecere in locul meu daca te doare asa de tare sufletul ca am jignit-o.

   -Zici de mine cu Elena,dar tu si cu Eric?

   -Eu si cu Eric ce?M-ai vazut sa sar de gatul lui sa il sarut cum a facut ea cu tine?Te-ai supara pe mine ca am dansat cu un  necunoscut in fata musafirilor,dar tu ca te-ai sarutat cu aia cum a fost?Te-ai dus Dumnezeu stie unde si m-ai lasat sa stau singura.

    -Esti sotia mea!Sa-ti intre bine asta in cap.Nu ai voie sa dansezi cu alti barbati,in afara de mine.

    -Dar tu ai voie sa te saruti cu alte femei in afara de mine?Ai voie sa ma bruschezi cand ai chef?Poti sa ma tarasti dupa tine toata parcarea si eu sa  nu am nimic de zis?Ce ai facut o ora?I-ai tinut de urat Elenei de dragul vremurilor trecute?

       El o lasa singura si iesi din apartament fara sa ii raspunda.In casa era iar liniste.Matusa ei nu se trezise,ceea ce era bine.Statea nemiscata si nu stia ce ar trebui sa faca.Il acuzase pe nedrept,pentru ca o vazuse pe Elena la toaleta si el nu era de gasit.Trebuia sa se duca dupa el si lamureasca situatia si sa isi ceara scuze.Ii luase doar cinci minute sa ajunga la concluzia asta si pleca dupa el.Cobora treptele repede si abia astepta sa il vada.In fata blocului pasi cu grija pentru ca se formase gheata pe alocuri si nu vroia sa alunece.Era atenta pe unde merge si cand ridica privirea,il vazu pe Adrian.Era in fata celeilalte scari cu Elena si se intrista.Cei doi se sarutau si sotul ei cautase o scuza sa plece din apartament ca sa se vada cu prietena lui de familie.Se intreba daca el se casatorise doar ca sa o faca geloasa pe cea pe care o tinea acum in brate.Isi lua gandul de la visuri frumoase cu el.Avea raspunsul la intrebarea daca putea sa fie si ea si fetita ei fericite in acelasi timp.Un nu categoric ii rasuna in urechi.Parca pierduse o parte din increderea pe care o avea in casnicia ei.Urca treptele foarte incet.Credea ca nu se mai terminau. Lacrimile ce ii curgeau pe obraji erau menite sa-i usureze greutatea din sufletul.Se bucura pentru copilul ei si isi promisese sa uite de propria persoana si sa nu se mai plaseze pe nici un plan.

Capitolul VIII

         Zilele treceau si fiecare isi vedea de treaba lui.Mergeau la serviciu si cand ajungeam acasa fiecare isi gasea cate ceva de facut in camera lui.Mergeau impreuna la consultatiile pe care le facea Andreea si sarcina evolua bine.Adrian incercase de cateva ori sa se apropie de ea,dar fusese respins.

        Era gravida in sapte luni si jumatate.Luna iulie se afla la inceput si natura deborda de culori si miresme.Temperatura depasea treizeci de grade,razele soarelui iti alintau pielea si vantul ce adia usor racorea temporar trupul.Pentru Andreea era ultima zi de lucru.Primise multe cadouri de la colegii cu care se imprietenise foarte repede de indata ce sarcina devenise vizibila.Cumparase prajituri si bauturi racoritoare si nimeni nu mai lucra in ultima ora din program.

     -Ai primit asta,ii intinse o colega un buchet de trandafiri rosii.Ai si un biletel aici,ii arata ea nerbdatoare sa afle ce scrie.

     Andreea il apuca cu doua degete ca sa nu se intepe in spinii florilor si citi:

     “Un chip de inger,

      O raza de soare,

      O floare frumoasa tu esti!

      Copila gingasa

      Ce-ti creste in pantec

      Sa-ti semene tie-ti doresc.!”

      Si intr-un colt se semnase si autorul:Eric,pe care Andreea omisese intentionat sa il citeasca.Un necunoscut stia ce este ultima ei zi de munca,dar sotul ei nici nu avea habar.Puse biletelul in geanta si se concentra asupra intrebarilor adresa de colegi.Le aratase pozele facute la ecograf si isi lauda micuta.Vroia sa nasca natural pentru ca doctorul ii spusese ca este posibil daca micuta nu depaseste trei kilograme si jumatate.Urma sa se interneze in spital cu doua zile inainte de a ajunge cu sarcina la noua luni ca sa nu aiba surprize.Nimic nu putea sa mearga rau.Medicul o asigurase ca va fi de garda in ziua in care trebuia sa nasca si ca oricum va veni special pentru ea daca naste mai devreme.Adrian il cunostea de cinci ani si se bucurase ca il alesese pe el sa aiba grija de copil.Cand un medic alegea un alt medic sa ii ingrijeasca un membru al familie insemna ca are incredere ca este cel mai bun si ii facea un compliment.Sotul Andreei stia ca prietenul lui se dedica pacientilor si ca are grija ca proaspete mamici sa se simta cat mai bine si sa aiba dureri minime la nastere atata timp cat acest lucru depindea de actiunile lui.

     -Ce flori frumoase ai primit,rosti Eric de undeva din spatele ei facand-o sa se intoarca.Cei doi mai vorbisera de cand dansase cu el la petrecere pentru ca el era fiul directorului firmei la care lucra ea. Venea si inainte in vizita,dar nu il observase niciodata chiar daca colege ei isi dadeau coate cand il vedeau.Lumea era intr-adevar mica.Andreea era sigura ca Eric stia si despre fostul ei sot,chiar daca nu pomenise niciodata nimic in discutii lor.Il percepea ca pe un frate mai mare si el exact asa se comporta.Nu o sunase niciodata acasa si nici nu o invitase in oras.Vorbeau atunci cand ea avea pauza.Venea sa o vada de doua ori pe saptamana si o facea mereu sa rada.

     Aflase despre el ca are treizeci de ani si ca era rezident la spitalul Municipal din capitala.Isi alese chirurgia ca specializare si vorbea cu pasiune despre asta.Andreea concluzionase ca facea furori printre asistente si paciente.Era o placere sa stii ca in sala de operatii este un barbat asa de aratos.Nici macar o pacienta nu refuzase sa fie tratata de el.Dupa operatie el era cel care punea intrebari despre starea pe care o aveau cand se trezeau.

       -Buna,Eric!Il saluta ea.Multumesc pentru flori,sunt superbe.

      -A fost placerea mea.Am vorbit cu tatal meu si a fost de acord sa te lase sa pleci mai devrme.Mergi cu mine in oras.E ultima ta zi aici pentru cine stie cat si nu accept un refuz.Zi-mi ce ai pofta sa mananci!

     -Inghetata!isi rosti ea gandul.

     -La asta ma gandeam si eu.O sa ne luam cate un profiterol de la Step.Au toata aromele pe care ti le-ai putea dori.

    -Mmmm…pepene galben.

   -Exact asta vreau si eu,rase el.

     Andreea isi luase geanta si dupa ce isi imbratisase colegii,plecase cu Eric.Nu mai conducea de o luna,deci nu aveau alta optiune decat sa mearga cu masina lui.Cofetaria Step era in apropiere.Mica si cocheta servea cea mai buna inghetata din oras.Angajatii te primeau cu zambetul pe buze si serviciile lor erau intotdeauna ireprosabile.

    Cand intrasera inauntru li se oferise singura masa libera,aflata langa fereastra.Nu aveai vreun peisaj extraordinar de admirat,ci doar masinile care treceau pe strada langa care era construita cofetaria si oamenii care se grabeau sa ajunga in diferite parti.

     -Ce buna este,spuse Eric dupa ce mancase o lingurita cu varf din inghetata.

    -Mhm,veni si concluzia Andreei.

   Adora inghetata cu gust de pepene galben si manca cu pofta.Textura era cremoasa si racoritoare.Isi alesesera trei arome:pepene galben,vanilie,kiwi aranjate frumos intr-o cupa.Siropul de ciocolata completa design-ul.Avea acelasi gust ca si aspectul:grozav.

     -Sora mea nu mananca inghetata decat de aici,adauga el.

    -Ai sora?se mira Andreea.

    -Da.Ai cunoscut-o la petrecere.Elena  Mateo.

    Cand ii auzi numele ea ramasese cu lingurita suspendata in aer.Numele de familie al lui Eric era Elmer si stia sigur ca sora lui nu este maritata,cel putin nu cand o cunoscuse ea.

      -E sora mea vitrega,o lamuri el ca sa spulbere misterul.Stiu ca nu pare o persoana buna,dar este. Vorbeste mult,dar nu ar omori nici o musca.E cam rasfatata din cate ai vazut.Mi-a pus multe intrebari despre tine atunci cand te-a cunoscut,pentru ca era geloasa.Nu l-a vrut niciodata pe Adrian si nu este genul care sa se casatoreasca,asta fiindca adora libertatea de a face orice ii trece prin minte,dar a deranjat-o faptul ca are un pretendent mai putin.

      I de derula in minte ziua in care ii vazuse pe sotul ei si pe Elena sarutandu-se.Adrian lucra in trei ture la spital si era sigura ca isi rezerva timp si pentru amanta lui,dar se arata ingrijorat de starea sotiei atunci cand era acasa.Era geloasa de fiecare data cand il vedea ca pleaca fara ea.Il indemnase sa se duca la doua petreceri neinsotit pe motiv ca sarcina ii da o stare neplacuta.Daca el era fericit langa Elena nu vroia sa fie o piedica in calea lui.Il iubea in fiecare zi mai mult,mai intens si se bucura mereu de prezenta lui dar refuzase orice apropiere.Vroia tot sau nimic si se alesese cu nimicul pentru ca inima lui era in alta parte.

       -De ce te-ai intristat?auzi ea vocea lui Eric ca prin vis si deveni constienta de prezenta lui cand ii atinse obrazul cu varful degetelor ca sa ii atraga atentia.

      -Copilasul meu a dat din picioruse.Si eram atenta sa vad daca mai loveste o data,il minti ea si nu isi termina bine propozitia si fetita ei lovi in burta mamei sale.Pune mana!il indemna ea zambind si nu se lasa rugat si a doua oara.

      -Niciodata nu am simtit cu loveste un copil!Cred ca pentru tine e si mai grozav.

      -Este.Cred ca i-a placut inghetata,glumi ea.As vrea sa plecam,daca nu te superi.Obosesc mai repede decat de obicei si vreau sa ma odihnesc un pic.

      -Te duc acasa,atunci!se oferi el si asta si facuse.

      -Vrei sa te ajut sa urci pe trepte?intrebase el cand parcase masina.

      -Nu am probleme cu treptele.Ma descurc.Multumesc pentru inghetata,Eric.

      -Cu placere.Dupa ce nasti o luam si pe micuta cu noi,ce zici?

       -Va trebui sa astepti cateva luni buni sa treaca de stadiul in care nu mananca decat lapte.

      -Mi-ai placut cand te-am vazut prima oara ca femeie,recunoscu el,dar dupa ce te-am cunoscut mai bine mi-am dat seama ca esti o prietena foarte buna.Exista persoane cu care ai relatii mai speciale.Era mai bine sa fii tu in locul Elenei,ii sopti el ca si cum sora lui era prin preajma si putea sa il auda.

    -Exact asta simt si eu.Acum am fratele pe care mi l-am dorit mereu.

     Se imbratisara si se despartira cu zambetul pe buze.Andreea afla curand ca urcatul treptelor poate fi o corvoada daca ai o burta imensa.Radea in sinea ei de situatia asta si zambind intra si in apartament unde era asteptata de sotul ei.

     -Buna!il saluta ea pe ton vesel.

     -Unde ai fost?ii spuse el in loc de raspuns la salut.Am vrut sa te iau de la serviciu si nu erai acolo.Sa nu ma minti ca am venit mai devreme de ora la care termini.

      -Am fost la o inghetata cu Eric.Nu stiam ca vii.

      -De ce?o chestiona el furios.

      -Pentru ca stia ca este ultima mea zi de munca si m-a invitat in oras ca sa stam de vorba pentru ca nu o sa ne mai vedem mult timp.

     -Nu o sa ne mai vedem?!Adica vrei sa spui ca te-ai mai vazut cu el de cand am fost la petrecerea aia?

     -Da.Este fiul sefului meu si mai trecea cateodata la pauza de masa sa imi tina de urat,ii raspunse ea calma stiind ca nu facuse nimic deplasat si nu intelegea de ce sotul ei se comporta ca un om gelos.

     -Si te-ai gandit sa iti faci o cunostiinta ca sa promovezi mai repede?o acuza Adrian.

     -Nu sunt materialista si stii asta.

     -Oare?I-ai spus Elenei ca ai fost desteapta ca m-ai facut sa te iau de nevasta.Ai venit intentionat la usa mea in ziua aia.Ti-ai facut un plan sa ramai in casa mea mai multe zile ca sa te apropii de mine si sa iti incerci norocul?

    -Poftim?!?se mira Andreea.Era stupefiata de acuzele care i se aduceau.Ai baut ceva,Adrian?cum poti sa crezi asa ceva despre mine.Nu te-am facut sa ma iei de nevasta,tu ai avut ideea asta in caz ca nu te ajuta memoria.Eu si Eric suntem doar prieteni si nu ma intereseaza ce zice Elena.Ea m-a atacat prima si i-am raspuns cu aceiasi moneda,dar probabil ca ea fiind “prietena de familie” o crezi pe ea.I-am zis ca sunt sotia ta pentru ca am fost desteapta.De aici a tras ea concluzii si desigur si tu.Nu cred ca ti-am cerut ceva extravagant vreodata ca sa ma acuzi ca iti vreau banii.Mi-am cumparat din salariul meu tot ceea ce am vrut si nu am avut pretentii de la tine nici macar o singura data.

    -Ai vrut un tata pentru copilul tau si il ai.

   -Du-te naibii!ii arunca ea furioasa si il privi cum traverseaza holul cu pasi mari.

   -Divortam!ii tipa el si pleca trantind usa cu putere.

     Ziua ei frumoasa se transformase in cosmar.Sotul ei isi gasise scuza perfecta ca sa divorteze de ea si sa se casatoreasca cu cealalta.Trebuia sa se astepte la asta.Micutul pui de pisica pe care il gasise in parc transformat intr-un motan veritabil statea la picioarele ei si o privea fix.Il lua in brate si il stranse tare la piept.

      -Tu nu o sa ma parasesti niciodata,nu-i asa?il intreba ea plangand.

      Dintr-o data se simti uda pe picioare.Cearta ii provocase o nastere prematura si I se rupsese apa.Contractiile nu intarziara mult si Andreea era de-a dreptul inspaimantata.Copilul ei era prea mic ca sa se nasca acum si ea nu putea sa faca nimic.Adrian o lasase singura si nu ii raspundea la telefon.Matusa ei se intorsese acasa la ea si singura solutie era sa sune la salvare.

     -Buna ziua!Serviciul de ambulanta.Ce urgenta aveti?

    -Nasc,raspunse Andreea simplu.Sunt singura si nu are cine sa ma ajute.

    Operatoare ii nota adresa si o anuntase cu parere de rau ca erau suprasolicitati si ca  putea sa trimita o ambulanta in minim o jumatate de ora.

     -Sunt complet singura,se planse ea.Cum sa nasc singura?

     O noua contractie o facu sa ingenuncheze.Durerea era neasteptat de intensa.Adrian era singura ei sansa.Trase aer adanc in piept si se intinse dupa telefonul care ii cazuse cand contractia o luase prin surprindere.Il apela si se ruga sa raspunda.

    -Ce vrei?se auzi de la capatul celalalt.

    -Naaaaaaasc!raspunsul ei se transformase in tipat cand o noua contractie ii cuprinse corpul.